Despre bacalaureat, fără mînie, dar cu fermitate

Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi revista Observator cultural au organizat o dezbatere, la care a fost prezent ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei

Dezbaterea organizată de Facultatea de Litere şi de revista Observator cultural s-a aflat sub semnul urgenţei. S-a pornit de la constatarea că subiectele dinainte anunţate pe Internet au însemnat un bacalaureat defectuos organizat, care n-a evaluat real cunoştinţele elevilor. Participanţii la dezbaterea din 31 iulie au susţinut punctul de vedere exprimat în scrisoarea deschisă adresată ministerului şi tuturor universităţilor din România de Consiliul Profesoral al Facultăţii de Litere, conform căruia, „în forma actuală de desfăşurare, cu subiectele afişate electronic pe Internet, bacalaureatul perturbă grav activitatea didactică din ultimii ani de liceu, favorizează memorarea mecanică şi stimulează fraudarea probelor scrise“. Răspunsul ministrului Educaţiei, Cristian Adomniţei, a fost unul ezitant, aşa cum se poate citi din fragmentele prezentate mai departe. Cristian Adomniţei nici n-a susţinut propunerea Facultăţii de Litere, dar nici n-a fost împotrivă. Motivaţia ministrului a fost că, pe de o parte, trebuie să ţină seamă de doleanţele exprimate în cadrul dezbaterii, dar că, pe de altă parte, trebuie să aibă în vedere aşteptările elevilor şi ale părinţilor care vor fi angrenaţi în bacalaureatul din 2009. „Să nu facem schimbări de dragul schimbării“ a fost laitmotivul poziţiilor exprimate de reprezentanţii ministerului.

Una peste alta, prin prezenţa la dezbatere a ministrului Adomniţei s-a reuşit, prima oară într-un mediu academic, confruntarea punctelor de vedere. S-a discutat fără mînie, fără contestări politicianiste, fără politizări inutile, dar cu fermitate, despre un bacalaureat care a pervertit ideea de evaluare corectă şi s-a discreditat. Ar fi de remarcat interesul Universităţii din Bucureşti de a avea studenţi care să treacă un bacalaureat exigent, absolvenţi care să aibă suficiente competenţe şi cunoştinţe care să le permită să facă faţă nivelului universitar. Deocamdată, cum s-a precizat în dezbatere, mulţi studenţi vin foarte prost pregătiţi în facultăţi. Asta înseamnă că situaţia nu e doar rezultatul bacalaureatului, ci a tuturor anilor de liceu, ani în care gîndirea creativă, abilităţile de comunicare, de rezolvare şi de interpretare a diferitelor cerinţe didactice par să nu fie luate în serios. Dezbaterea organizată de Facultatea de Litere şi de revista noastră a scos în evidenţă numeroase aspecte nevralgice ale sistemului românesc de învăţămînt. Ce se va rezolva la nivel legislativ şi instituţional este o altă problemă.
Dezbaterea de la Facultatea de Litere a durat trei ore. Ministrul Cristian Adomniţei a intervenit abia la sfîrşit. Pînă la momentul intervenţiei ministrului, dialogul a fost cvasiabsent; pe de o parte, profesorii îşi exprimau nemulţumirile şi făceau sugestii, pe de altă parte, reprezentanţii ministerului Educaţiei luau notiţe şi promiteau răspunsuri la final. Abia după intervenţia ministrului, dezbaterea s-a animat. În prezentarea fragmentelor, vă oferim, mai întîi, dialogurile de final – relevante pentru tema propusă – urmate de intervenţiile profesorilor şi de cele ale reprezentanţilor unor asociaţii specializate în domeniul educaţiei. Facem precizarea că unele pasaje au fost înregistrate foarte slab pe reportofon, în acest fel explicîndu-se absenţa din acest articol a unor participanţi la dezbatere sau prezentarea rezumativă a intervenţiilor.

Se poate renunţa la afişarea subiectelor pe Internet?

Cristian Adomniţei: Nu sînt un fan al afişării subiectelor pe Internet. Decizia s-a luat după ce, în 2006, cineva din minister a dat subiectele. Aţi văzut pe cineva plătind penal? Anul acesta, şi cu ancheta DNA, şi cu ancheta DIICOT, veţi vedea profesori, oameni din sistem, care vor răspunde penal. Dar nu trebuie să blamăm întreaga breaslă. Prin urmare, postarea subiectelor a fost o decizie de moment, luată de ministrul Hărdău. Nu spun că a fost o decizie bună sau proastă. Un singur lucru mă face să fiu împotriva scoaterii subiectelor de pe Internet. Dacă scoatem subiectele, ştiţi ce se va întîmpla mîine? Se va spune: „Iarăşi ministrul schimbă!“. Este singurul motiv pentru care ezit să le scot de pe Internet.
Carmen Muşat: Trebuie să vă asumaţi această măsură.
Cristian Adomniţei: Sînt dispus să scoatem subiectele de pe Internet, dar vă invit să găsim împreună un răspuns pentru elevii şi părinţii care vor da anul viitor examenul de bacalaureat. Ei ne vor acuza că iarăşi am schimbat.
Liviu Papadima: Din punctul de vedere al ministerului Educaţiei, este fundamental pe cine vrea să mulţumească această decizie şi pe cine nu. Vrea să-i mulţumească pe cei care mizează la bac pe memorare şi copiere? Atunci poate rămîne aşa. Dar asumaţi-vă lucrul ăsta. Dacă vreţi să-i mulţumiţi pe cei care învaţă, sînt capabili, sînt creativi, sînt competenţi, atunci scoateţi subiectele de pe Internet. E simplu! E clar că unii vor să treacă cît mai uşor prin bac, şi le convine această situaţie. Am o întrebare pe care vreau s-o adresez domniilor voastre, celor de la minister. Cunoaşteţi vreo altă ţară unde se practică postarea subiectelor pe Internet?

Zvetlana Preoteasa: În Maroc, după ce se rezolvă subiectele, profesorul pleacă acasă cu lucrările de la bacalaureat ca să le corecteze. Problema care se pune: unde este moralitatea şi care este caracterul românilor? Care sînt trăsăturile?
Liviu Papadima: Regret, dar nu putem pleca de la premisa că românii sînt un neam de hoţi şi nu se poate proceda altfel cu ei.
Zvetlana Preoteasa: Nici noi nu plecăm de la această premisă. Dar cînd ajungem în situaţia cînd ni se fură subiectele sau se fură cerinţele de rezolvare...
Liviu Papadima: Asta înseamnă că au fost prost securizate.

Despre securizarea subiectelor

Liviu Papadima: Pentru mine este absolut de neînţeles. Are SRI-ul, are Armata, au băncile de cartier, şi n-are ministerul Educaţiei o modalitate de securizare a subiectelor? Peste tot, ni se spune că nu pot fi securizate subiectele. Pentru mine, este absolut de neînţeles.
Cristian Adomniţei. Nu, n-avem.
Liviu Papadima: Dar de ce nu vă faceţi?
Cristian Adomniţei: Vă spun ca să ştiţi. Cei care au dat subiectele, acum doi ani de zile, au fost cei din minister, nu alţii. N-a venit un hacker deosebit de bun.

Adevăratul bacalaureat

Cristian Adomniţei: Nu acum, nu anul acesta, ministerul şi-a pierdut credibilitatea. Nu se poate spune aşa ceva. Dar au fost unii care au lucrat intens ca să se spună că ministerul şi-ar fi pierdut credibilitatea. N-a fost altceva, anul acesta, decît în alţi ani. Şi în 2007 au fost postate subiecte pe Internet, dar a fost linişte. Trebuie să modificăm curricula, după ce modificăm curricula, modificăm şi bacalaureatul. Modificăm fondul, putem să examinăm competenţe, fondul creează la rîndul său competenţe. De aceea, nu pot să vin cu un motor de Mercedes pe un saşiu de Dacia. Vestea bună ar fi că generaţia care începe acum clasa a IX-a, cu o nouă programă, poate ajunge în patru ani la adevăratul bacalaureat, cel pe care ni-l dorim. Deocamdată, bacalaureatul este un examen calat pe ce predăm astăzi, pe un curriculum nereformat.

Din intervenţiile participanţilor

Liviu Ornea: Problema aceasta cu subiectele dinainte anunţate pe Internet este strîns legată de întrebarea: ce vrem de la un absolvent de liceu? În America, atunci cînd urmezi un curs la o facultate de matematică, eşti anunţat, de la începutul cursului, că vei şti să faci asta, şi asta, şi asta. Dacă spunem ce vrem de la un absolvent de liceu, ar fi normal să le dăm şi subiectele. La matematică, dacă cineva ştie o sută de subiecte, e bine pregătit. E bun şi pentru facultate. Sînt convins că la literatură este o aberaţie. Dar nu poţi să ai acelaşi tip de abordare pentru matematică şi pentru literatură. Dacă pentru matematică poate fi legitimă postarea subiectelor, pentru literatură, este o aberaţie. Cred că întreaga discuţie despre bacalaureat se poartă pompieristic şi porneşte de la prezumţia de vinovăţie. Se încearcă tot timpul găsirea unor modalităţi care să stopeze frauda. Dacă vom continua să gîndim aşa, nu ajungem decît la pseudosoluţii, precum cea propusă de fostul ministru Ecaterina Andronescu, de a organiza bacalaureatul în universităţi. E aberant! De ce ar fi mai sigur un examen dat în universităţi? Nu se copiază la definitivat sau la examenele de grad pe care noi le organizăm? Nu se copiază la examenele noastre de an? Doar dacă nu vrem nu se copiază!
Liviu Papadima: Sînt de acord cu opinia domnului Ornea că sînt diferenţe evidente, care trebuie luate în calcul. Dar nu cred că e o soluţie benefică nici pentru ştiinţele exacte postarea subiectelor pe Internet. În matematică, trebuie să dovedeşti că eşti în stare să rezolvi o problemă nu pentru că ai mai rezolvat-o înainte. Şi în cazul matematicii, un sistem de tipul acesta facilitează, în primul rînd, memo-rarea, e vorba de aportul pe care îl aduc meditatorii, cei care dictează rezolvările etc.

Rodica Zafiu: A pune nişte subiecte pe Internet încurajează tendinţa de copiere. Bacalaureatul nu verifică competenţele elevilor, ci doar capacitatea de memorare. Dacă noi vrem să avem oameni care să înţeleagă un text, trebuie să-i punem în situaţia reală de a înţelege un text la prima vedere. În momentul de faţă, cei care dau bacalaureatul sînt oameni gata să înveţe pe de rost o sută de subiecte sau o sută de comentarii. Noi, la universitate, avem interesul ca învăţămîntul preuniversitar să meargă foarte bine; atunci cînd elevii devin studenţi, aceştia trebuie să aibă capacitatea să gîndească corect un text, să intre în universitate cu o mare deschidere intelectuală. Or, cînd în liceu nu se mai face şcoală, ci se tocesc comentarii, nimeni nu se mai gîndeşte la competenţe şi la rezolvarea creativă a subiectelor. Nu e vorba de o acumulare de cunoştinţe învăţate pe de rost, ci de capacitatea de a discuta, de a interpreta, de a înţelege un text. Nu e vorba de a învăţa pe de rost, ci de formarea capacităţii de exprimare. S-a spus, la un moment dat, de către unii elevi: n-am copiat, am învăţat pe de rost! E la fel de prost, din punctul nostru de vedere.
Victor Ţigoiu: Toată probema este ce înseamnă bacalaureatul, cît este cunoaştere şi cît este memorare? Trebuie să luăm măsuri împotriva acelor colegi ai noştri, din licee, care nu-şi fac datoria, care nu tratează bacalaureatul ca pe un examen important şi serios. Părerea mea este că ceea ce se petrece de cîţiva ani la bacalaureat şi ceea ce constatăm la nivelul facultăţii sînt un lucru foarte grav. De cîţiva ani, colegii din Consiliul Profesoral al Facultăţii de Matematică au cerut în mod expres, cînd s-au întocmit planurile de învăţămînt, să beneficieze de un semestru pregătitor ca să aducă absolvenţii de liceu la nivelul cunoştinţelor necesare urmării facultăţii. Nu se putea face predarea, în facultate, în faţa unor absolvenţi de liceu cu mari goluri de pregătire. Nu înţelegeau. Ăsta e cel mai important semnal pe care îl primim după desfăşurarea probelor de bacalaureat: un absolvent de liceu nu face faţă facultăţii, e nevoie, la mulţi dintre ei, să se refacă materia din liceu pentru a se putea preda cursurile anului întîi.
Ciprian Ciucu: S-a pornit cu acest handicap, de a publica subiectele pe Internet, o măsură luată de cel mai slab ministru al Educaţiei de după 1989, Mihai Hărdău.

Cristian Adomniţei: Am o rugăminte. Eu mă feresc să calific pe cineva în vreun fel. De ce spuneţi „cel mai slab ministru al Educaţiei“? E un profesor universitar, care a fost ministru. În lumina tinereţii pe care o aveţi, vă rog să vă abţineţi.
Ciprian Ciucu: E părerea mea, pe care pot să o argumentez.
Cristian Adomniţei: Domnul Hărdău nu este aici ca să se apere.
Ciprian Ciucu: Doream să spun că, prin postarea pe Internet a subiectelor, s-au pervertit obiectivele curriculare. Acum, ceea ce contează este doar evaluarea. Ce se poate face pe termen scurt? Să renunţăm la subiectele de pe Internet. Pe termen lung, trebuie să ne întrebăm de ce dăm bacul? Cum punem în valoare competenţele dobîndite de-a lungul celor patru ani de studiu, fără să fim centraţi pe evaluare? Evaluarea este faza finală, importante sînt competenţele dobîndite în liceu. Nimeni nu mai este atent la competenţe, cîtă vreme bacalaureatul poate fi trecut prin memorare sau chiar fraudă.
Eugen Palade: De la început, mă pronunţ foarte tranşant împotriva acestei practici de publicare a subiectelor pe Internet, chiar dacă sînt subiecte de matematică. Publicarea pe Internet ne împinge spre corupţie. Nu pot fi învăţate pe dinafară subiectele de la toate disciplinele. Aşa că vom fi tentaţi să copiem. Sînt împotriva subiectelor afişate pe Internet. O a doua măsură care se poate lua este punerea de acord a conţinutul subiectelor cu acele competenţe menţionate în curriculum, care este un document oficial şi obligatoriu. Mulţi elevi nu sînt în stare să răspundă unui tip de test care solicită punerea în evidenţă a competenţelor. Situaţia este rezultatul a ceea ce se întîmplă în şcoală, în procesul de învăţare propriu-zis. Trebuie analizată nu doar situaţia de la bacalaureat. Avem de-a face cu un proces mult mai larg, care porneşte de la curriculum, trece prin procesul de învăţare şi ajunge abia în final la evaluare. Niciodată nu vom putea reforma doar sistemul de evaluare; acesta trebuie să fie parte a unui sistem mai larg, care înseamnă, întîi, curriculum şi, în al doilea rînd, procesul de învăţare. Vorbim de foarte multă vreme despre modernizarea sistemului de învăţămînt, dar constat cu tristeţe că batem pasul pe loc.

Marian Staş: Bacalaureatul este doar un punct în ceea ce înseamnă transformarea de sistem, după un model curricular care să conducă la alt tip de competenţe, care să poată fi evaluate după un alt tip de bacalaureat.
Florin Ioniţă: Bacalaureatul nu s-a schimbat faţă de acum cîţiva ani. S-a schimbat percepţia presei. Dintotdeauna au existat profesori care stăteau de şase să nu vină nu ştiu cine, iar elevii să poată copia. Problema este următoarea: cine greşeşte, plăteşte, că este elev, că este profesor, legea trebuie să se aplice şi fiecare să răspundă. Aici e simplu, mai multă exigenţă va diminua frauda. În acelaşi timp, bacalaureatul verifică nişte competenţe. Bacalareatul ar trebui să măsoare competenţele unei generaţii, pe fiecare disciplină, ceea ce acum nu se întîmplă.

Ministerul e de acord: nu pregătim roboţei!

Zvetlana Preoteasa: Bacalaureatul a devenit una dintre cele mai importante probleme ale societăţii româneşti. Mă bucur că aţi avut ideea organizării acestei dezbateri şi că politica a rămas la uşă şi nu este aici. Dezbaterea are valoare şi sper să aibă şi finalitate. Noi discutăm despre bacalaureat, dar bacalaureatul este doar o etapă în educaţie. Din punctul nostru de vedere, etapa finală este diploma universitară. Noi vorbim despre bacalaureat, dar ar trebui să începem discuţia de la perioada preşcolară. De acolo ar trebui să începem pentru a avea în vedere un bacalaureat centrat pe competenţele elevilor. Trebuie să avem în vedere un curriculum, programele şcolare şi evaluarea. Evaluarea este de mai multe tipuri: una este evaluarea la clasă, alta este evaluarea semestrială şi altceva este evaluarea naţională. Problema pe care noi o avem este următoarea: trebuie să vedem sistemul în ansamblu, ce putem face ca să avem finalitate prin examenul de bacalaureat? Dacă modificăm în fiecare an pe bucăţi, nu se mai reglează bucăţile de bază, indiferent cît am vrea noi să le reglăm. Din 1990 încoace, s-au modificat modificările modificărilor. În 2008, am ajuns la concluzia că ne dorim cu totul şi cu totul altceva. Referitor la examenul oral de limba şi literatura română, a fost o intensă dezbatere: cum ar trebui să fie acest examen, de comunicare sau de limbă şi literatură română? După ce s-a terminat dezbaterea, a urmat o nouă dezbatere în media, pe baza unui raport al Comisiei Europene, conform căruia elevii noştri nu ar avea capacitatea de a înţelege rapid un text la prima vedere. Toate acestea ne arată că noi trebuie să pregătim oameni pentru societate şi nu mici roboţei, care să înveţe să memoreze o sută de subiecte ca să-şi ia o diplomă. Apoi, s-a discutat foarte mult despre frauda de la bacalaureat, deşi eu aş numi-o imoralitate. Ministerul, pentru prima oară, a cerut fiecărui profesor angrenat în procesul de la bacalaureat o declaraţie pe propria răspundere că şi-a însuşit metodologia şi că răspunde penal pentru ceea ce se întîmplă în examen. Profesorii au fost avertizaţi că vor răspunde penal. Dar este foarte, foarte greu să fii în spatele fiecărei persoane, să te asiguri, ca minister, că totul este foarte corect, în fiecare centru de examinare. Acest sistem este format din oameni şi din caractere. Problema noastră nu este frauda – care a fost şi va rămîne în continuare –, ci cum vom vedea global sistemul, cum vă vom simţi aproape ca să putem reforma sistemul.

Carmen Muşat: Nu e suficient să ne concentrăm doar asupra bacalaureatului. Dacă nu vom gîndi în armonie toate piesele acestui sistem, ne pierdem vremea degeaba. Eu ştiu foarte bine ce se întîmplă şi la admiterea în liceu. Ideea de a desfiinţa examenele de admitere în licee nu cred că este bună. Acum, admiterea în licee se face pe baza notelor de la tezele cu subiect unic şi pe baza mediilor generale din gimnaziu. Ce se întîmplă în gimnaziu? Nu laşi repetenţi, nu laşi corigenţi, închei medii cît mai mari, aşa încît şcoala să fie considerată una de prestigiu. Nu contează cît ştie elevul în mod real. Încheiem medii cît mai mari... Aşa se gîndeşte acum. Din acest motiv, cred că trebuie regîndit totul, nu doar examenul de bacalaureat, ci întreg parcursul de la clasa a V-a la clasa a XII-a. Al doilea lucru pe care vreau să-l spun, referitor la organizarea bacalaureatului: am tot respectul pentru jurnalişti, dar nu cred că aceştia trebuie să se substituie specialiştilor. Nu cred că moderatorii de talk-show-uri sau alte figuri populare sînt în măsură să ne spună cum trebuie organizat bacalaureatul sau învăţămîntul românesc. Dacă ministerul apleacă urechea la aşa ceva, are o problemă.
Cristian Adomniţei: Aveţi sentimentul ăsta?
Carmen Muşat: Nu. Dar soluţia de a posta subiectele pe Internet s-a luat în urma presiunii mediatice. Încă ceva despre stilul de redactare a subiectelor: eu nu cred că la sfîrşitul celor 12 ani de studiu, la limba şi literatura română, un elev trebuie să aibă competenţa unui critic literar sau a unui istoric literar. Literatura nu se face pentru ca elevul să fie tobă de carte în privinţa istoriei literaturii române, face literatură ca să ştie să folosească limba română, ca să ştie să înţeleagă un text – nu doar literar – şi să se exprime clar. Cel care termină şcoala nu citeşte numai literatură, trebuie să ştie să înţeleagă şi un articol de ziar, trebuie să asculte şi un discurs în Parlament şi să sancţioneze inepţia sau să aprecieze inteligenţa. În viaţa reală, ne întîlnim cu tipuri diferite de texte şi trebuie să avem capacitatea să le înţelegem. Asta trebuie să asigure şcoala: competenţa de a folosi limba română în diferite contexte.

Ioan Pânzaru: Am ascultat cu mult interes cuvîntul profesorilor care au participat la bacalaureat. Problema bacalaureatului face parte din întregul sistem de învăţămînt. Analiza noastră şi schimbările propuse trebuie să vizeze toate treptele învăţămîntului. Ne trebuie o tehnologie, trebuie să adunăm experţi români şi străini, oameni politici relevanţi trebuie să ne spună ce idei directoare ar putea să susţină. Fără răspunsul lor, ducem armata la înfrîngere. Am fi avut nevoie de un pachet legislativ de reformare a sistemului de învăţămînt. În acest moment, domnul ministru este comandatul unei armate de 300.000 de oameni, o armată cam demoralizată. Impresia mea este că această armată nu prea ştie ce să mai facă. Domnul ministru ar trebui să le adreseze un mesaj de îmbărbătare tuturor celor din învăţămînt şi să caute să ţină cont de propunerile şi de nemulţumirile celor din învăţămînt. Ăsta cred că este mesajul fundamental: sîntem o armată şi trebuie să obţinem victoria.

Participanţi la dezbaterea organizată de Facultatea de Litere şi de revista Observator cultural în 31 iulie 2008

Cristian Adomniţei – ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Zvetlana Preoteasa – secretar de stat pentru învăţămîntul preuniversitar, MECT
Mihaela Suciu – consilier al ministrului Educaţiei
Sorin Spineanu Dobrotă – director în Direcţia curriculum şi manuale CNCEIP
Mihaela Murariu – Consiliul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare – CNCEIP
Florin Ioniţă – CNCEIP
Anca Petrache – inspector general, limba şi literatura română, MECT
Liviu Papadima – decan al Facultăţii de Litere
Ioan Pånzaru – rectorul Universităţii din Bucureşti
Romiţă Iucu – prorector, Universitatea din Bucureşti
Carmen Muşat – Facultatea de Litere/ redactor-şef al revistei Observator cultural
Ovidiu Şimonca – redactor-şef adjunct al revistei Observator cultural
Eugen Palade – Educaţia 2000+
Marian Staş – Fundaţia Codecs pentru Leadership
Ciprian Ciucu – Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile
Florentina Sânmihăian – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
Victor Ţigoiu – decan al Facultăţii de Matematică
Liviu Ornea – secretar ştiinţific al Facultăţii de Matematică
Vlad Nistor – decan al Facultăţii de Istorie
Anca Cosăceanu – Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine
Liviu Franga – prodecan, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine
Mircea Frînculescu – Societatea de Ştiinţe Filologice
Rodica Zafiu – şef al Catedrei de limba română, Facultatea de Litere
Monica Ralea – British Council
Elisabeta Roşca – Liceul German, Bucureşti
Gheorghe Rădulescu – Agenţia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii Educaţiei

Bacalaureatul în Franţa

Veritabilă instituţie, bacalaureatul rămîne o referinţă în sistemul educativ francez, condiţionînd accesul la învăţămîntul superior.
De exact 200 de ani de la crearea sa, bacalaureatul a ştiut să rămînă un simbol al unităţii naţionale, al continuităţii statului şi al excelenţei universitare.
Evoluţia bacalaureatului francez a urmat îndeaproape evoluţia societăţii franceze. Dacă în 1908 au fost 31 de absolvenţi, în 2008 sînt peste 500 000.
Cîteva cifre în 2008: 615.625 candidaţi, dintre care 324.810 la bacalaureatul general, 168.588 la bacalaureatul tehnologic, 122.227 la bacalaureatul profesional.

Cîteva deosebiri importante faţă de România
n bacalaureatul este compus din probe susţinute la sfîrşitul clasei „Première“ (echivalentul clasei a XI-a în România) şi din probe organizate la sfîrşitul clasei „Terminale“ (echivalentul clasei a XII-a în România). Numărul probelor variază între 1 şi 4, în funcţie de secţie. De asemenea, la bacalaureat se atribuie note după sistemul de control continuu (după o observare şi un sistem de notare pe parcursul întregului an de dinainte de bacalaureat);
n bacalaureatul este compus dintr-un număr de zece probe, la zece discipline diferite (aproape dublu faţă de numărul disciplinelor de la bacalaureatul românesc);
n subiectele nu sînt cunoscute de către elevi pîna în ziua probei! (în Franţa nu există sistemul celor 100 de subiecte afişate pe Internet, aşa cum există în România);
n subiectele pot fi simple sau mai dificile, acest lucru nu are importanţă, căci subiectele sînt aceleaşi în toată Academia (Academia este prima subdiviziune şcolară în Franţa, corespunzînd mai multor inspectorate judeţene din România)
n notele pentru fiecare probă sînt de la 0 la 20 şi este declarat admis elevul care a obţinut peste 10 puncte din cele 20.
n indiferent de liceu (profesional, tehnic sau general) sau de profilul acestuia, toţi elevii trebuie să treacă în mod obligatoriu trei probe comune: limba franceză, o limbă străină şi filozofie. Prima probă a bacalaureatului este în mod tradiţional, întotdeauna, proba de filozofie.

Mizele bacalaureatului francez
n bacalaureatul este acel „ceva-fără-de-care-nu-se-poate“ – studiile superioare fiind imposibil de urmat fără diploma de bacalaureat;
n în ciuda dezbaterilor privind calitatea bacalaureatului şi finalitatea acestuia, bacalaureatul este o instituţie care nu este pusă la îndoială, în general, nici de către corpul profesoral, nici de către francezi. În schimb, Ministerul francez al Educaţiei şi ansamblul societăţii franceze discută despre eficacitatea învăţămîntului liceal din Franţa. Mai degrabă învăţămîntul liceal ar trebui reformat decît bacalaureatul;
n bacalaureatul constitue o condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru studiile universitare şi pentru cariera profesională; dacă universităţile franceze pot admite în rîndurile lor orice elev titular al unui bacalaureat, situaţia nu mai este valabilă în cazul şcolilor specializate şi al Şcolilor Înalte (Grandes Écoles) de inginerie, comerţ, ştiinţe politice, care practică un sistem drastic de selecţie pe lîngă examenul de bacalaureat. Universităţile de medicină din Franţa practică, la rîndul lor, o selecţie foarte severă; după trecerea bacalaureatului, concurenţii sînt supuşi unui examen riguros pentru admiterea la facultate, cu probe specifice. (informaţii puse la dispoziţie de Ambasada Franţei la Bucureşti la cererea redacţiei noastre. traducere de Silvia Tinca)
Sursa:http://www.observatorcultural.ro/0-comentarii.html*articleID_20222-articles_details