SEDINTA CU SCANTEI - DNA a bagat spaima in directorii de scoli din Maramures, amintindu-le de vechii securisti

Directorii de scoli din Maramures au avut parte de o surpriza in cadrul sedintelor pe care le-au organizat, saptamana aceasta, sefii de la Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ). La reuniunile derulate in Baia Mare si Sighetu Marmatiei, care erau programate sa se axeze pe metodologiile scolare, si-au facut aparitia doi reprezentanti ai Directiei Nationale Anticoruptie. Prezenta oamenilor legii a bagat spaima in managerii din invatamant, mai ales ca, la finalul intrunirilor, au fost pusi sa isi lase pe o lista semnaturile si numerele de telefon. 
Continuarea pe www.emaramures.ro
Comentariile sunt de prisos.

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu

  Moshe & Mordechai blog
  Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor. Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine. Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării. Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor. Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie. Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi. Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri. Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi. Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea. În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete. Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul! Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te! Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua. Nu vă sfiiți, trimiteți-l mai departe. Poate doar așa se trezesc cei mulți."

Statul va cheltui cu fiecare angajat din ministerul Educatiei în 2012 circa 8.200 de lei pe luna

Marea restructurare a bugetarilor: de la MAE pleacă un om, de la Educaţie 88, iar de la Finanţe 105

 

Detalii suplimentare pe Ziarul  Financiar  www.zf.ro

Gaura dată de guvernarea Boc – peste 11 miliarde de euro, un adevarat dezastru national

Datele publicate de BNR la 15 noiembrie permit o analiză a primilor doi ani ai guvernării Băsescu-Boc, în ceea ce privește performanța economică. Rezultatele anului curent nu sunt încă accesibile, dar se pare că se încadrează în același tipar. Potrivit argumentelor prezentate de jurnalistul Eugen Zainea, pierderea suferită de bugetul statului ca rezultat al guvernării, este de 11,572 miliarde de euro, din 2008 în 2010.

Ținând cont că deficitul bugetului de pensii care trebuie finanțat de stat este de circa 3,4 miliarde de euro, rezultă că pensiile și salariile din sistemul bugetar erau integral sutenabile la momentul 2008, devenind nesustenabile exclusiv din cauza căderii economice în mandatele dlui Boc. Dacă nu ar fi scăpat situația de sub control în 2009, nu ar fi fost nevoie de curbele de sacrificiu din 2010, care au dus la griparea economiei și au afectat toate categoriile populației. Datoria publică directă pe termen mediu și lung la 30 septembrie 2011 a crescut cu 103 la sută față de momentul preluării mandatului, respectiv cu 9,488 miliarde de euro și a ajuns la 18,75 miliarde. Datoria externă totală reprezenta în 20-8 doar 37 la sută din PIB. Astăzi, ea se ridică la 59,4 la sută din PIB.

Rezultă că fiecare dintre români a pierdut cel puțin 25 la sută din câștigul unui an, în cei doi ani de mandat pentru care există date statistice oficiale.

Iată integral articolului jurnalistului Eugen Zainea:

In ziua de 15 noiembrie, printr-un Comunicat de presa, Banca Nationala a Romaniei a adus la cunostinta opiniei publice principalele date care definesc situatia financiara actuala a tarii, respectiv situatia contului curent si a datoriei externe la sfarsitul lunii septembrie si evolutia fata de aceeasi perioada a anului 2010.

O prima constatare este ca evolutia contului curent a fost pozitiva, marcand o scadere a deficitului fata de deficitul de la sfarsitul lui septembrie 2010  cu aproape 10,8% (3.795 milioane de euro in septembrie 2011 fata de 4.253 milioane de euro in septembrie 2010). Trebuie insa remarcat ca aceasta situatie este bazata pe evolutii contradictorii in sfera bunurilor materiale, respectiv a serviciilor. Astfel, in vreme ce in privinta bunurilor (exporturi fob/importuri fob) evolutia a fost pozitiva (o scadere a deficitului de 8,9%, de la 4.918 milioane de euro in septembrie 2010 la 4.493 milioane de euro in septembrie 2011), serviciile au contribuit substantial la majorarea deficitului (o crestere de 26,1%, de la 547 milioane de euro in septembrie 2010 la 690 milioane de euro in septembrie 2011), cu cresteri ale deficitului la toate categoriile de servicii, inclusiv la turism-calatorii (308 milioane de euro in septembrie 2011, fata de 282 milioane de euro in septembrie 2010.

Mai aflam din Comunicatul BNR ca deficitul contului curent a fost finantat doar in proportie de 31% prin investitiile straine directa in perioada ianuarie-septembrie 2011 (care au insumat doar 1.175 milioane de euro, in scadere cu 54,1% (!) fata de aceeasi perioada a anului trecut).

Lucrurile stau insa cu mult mai grav in privinta datoriei externe, care a ajuns la sfarsitul lunii septembrie 2011 la valoarea de 97.934 milioane de euro, fata de 92.460 milioane de euro la 31.12 2010 si fata de numai 73.100 milioane de euro la 31.12.2008. Se observa ca avem de-a face cu o crestere septembrie 2011/decembrie 2008 de 24.834 milioane de euro (sau, procentual, de 34% fata de sfarsitul anului 2008! Asta pentru o cadere a Produsului Intern Brut in aceeasi perioada de peste 7%!).

Daca facem comparatia intre datoria publica directa pe termen mediu si lung la 30 septembrie 2011 (18.715 milioane de euro), fata de datoria publica directa pe termen mediu si lung la 31.12.2008 (9.227 milioane de euro), constatam o crestere cu 103% in aceasta perioada (adica 9.488 milioane de euro)!

Daca datoria externa totala insuma in anul 2008 era de 37,1% din PIB, in anul 2010 ajunsese la 59,4% din PIB (precizez ca datele sunt preluate din Rapoartele Bancii Nationale a Romaniei pe anii 2008, 2009 si 2010).

Cum stiu ca vor exista dintre aceia care, cazuti prada usoara propagandei portocalii, vor arunca vina cresterii exorbitante a datoriei publice directe pe seama “gravei mosteniri” a “odioasei guvernari Tariceanu” si in carca pretinselor majorari nejustificate de salarii ale bugetarilor si de pensii operate in anii 2007 si 2008, ma vad nevoit sa fac urmatoarele precizari strict necesare, pentru a-i descuraja din fasa pe cei din aceasta categorie, fie ei naivi din nestiinta sau ingenuitate, fie cu naivitatea platita cu ora sau cu postarea pe site-uri:

-  dupa prabusirea economica suferita in anii 1990-1992 si 1997-1999, Romania a atins din nou, in termeni reali, nivelul economic din anul 1989 abia la granita dintre anii 2004 si 2005;

-  nivelul salariului mediu real si al pensiei medii reale nu a mai atins niciodata pe cel din anul 1989, pana in anii 2007 si 2008;

-  simpla analiza a acestor doua observatii (care sunt adevaruri verificabile de oricine, prin consultarea datelor statistice oficiale), demonstreaza aberatia afirmatiilor caraghiosilor care pretind ca majorarile de pensii si de salarii in sistemul bugetar din anii 2007 si 2008 au fost iresponsabile, nesustenabile etc. Realitatea economica, demonstrata cu datele statistice arata ca aceste majorari au fost justificate nu doar economic, ci si moral, fiind bazate pe crestere economica si pe productivitate, deci perfect sustenabile la data la care au fost decise;

-  faptul ca aceste majorari par astazi sa fie nesustenabile nu se datoreaza lipsei lor de fundament economic la data la care au fost aplicate, ci incapacitatii guvernelor Boc de a mentine macar nivelul economiei romanesti in perioada cand si-a asumat inconstient si iresponsabil gestiunea Romaniei. Realitatea economica si statistica (oficiala!) arata ca, daca in anul 2008, nivelul Produsului Intern Brut era de 503.958,7 milioane de lei, el mai era in anul 2010, in termeni reali, nu in preturi curente, de numai 462.091,3 milioane de lei, deci cu 8,3% mai mic decat in anul 2008 reprezentand o pierdere in termeni reali de 41.867,4 milioane de lei! Din compararea datelor Institutului National de Statistica si din Rapoartele Bancii Nationale a Romaniei, tinand cont de modelul fiscal al Romaniei, care arata ca 32,8% din PIB se transfera in buget, potrivit, cum spuneam, datelor BNR, pierderea suferita de buget in anul 2010 fata de 2008 din cauza gestiunii guvernelor Boc este de 4.772 milioane de euro. Cum dl Basescu ne spunea ca deficitul bugetului de pensii care trebuie finantat de la bugetul de stat este de circa 14.000 milioane de lei (sau circa 3.400 milioane de euro), rezulta cat se poate de limpede ca pensiile si salariile din sistemul bugetar erau integral sutenabile la momentul 2008 si ca ele au devenit nesutenabile exclusiv din cauza incompetentei guvernelor Boc, materializata in dezastruoasele caderi ale economiei;

-  mult mai grav insa este faptul ca o pierdere considerabila (mai mare decat cea din 2010 comparativ cu 2008) a inregistrat bugetul Romaniei din cauza guvernelor Boc si in anul 2009. Potrivit datelor din Raportul BNR pe anii 2008 si 2009, tinand cont si de modelul fiscal din aceasta perioada, pierderea suferita de buget in 2009 fata de 2008 (prin nerealizarea de PIB fata de cel din anul 2008) a fost de 6.800 milioane de euro. Insumand aceasta pierdere (2009/20080) cu cea din 2010/2008, rezulta o pierdere totala cumulata in numai doi ani (nu am cum sa introduce in calcul si pierderea din 2011 fata de 2008 pana cand nu vom avea datele, asa schioape cum le stim, ale INS!) de 11.572 milioane de euro (cifra care reprezinta, in numai doi ani, mai mult de 25% dintr-un buget anual!). Poate, in acest fel, cei care au curiozitatea sa citeasca acest articol vor intelege de ce, din 2008 pana in septembrie 2011, numai datoria publica directa pe termen mediu si lung a crescut, cum spuneam mai devreme, cu 9.488 milioane de euro. Trebuie avut in vedere ca si datoria totala pe termen scurt (platibila intr-un an), aflata la 30 septembrie 2011 aproape la acelasi nivel ca la 31.12.2008 (22.642 milioane de euro) si-a schimbat ponderile interne, in defavoarea datoriei publice directe (chiar daca BNR nu ne mai ofera si aceasta informatie). Cand vom avea si datele la nivelul intregului an 2011, tinand cont si de  cresterea de datorie publica directa pe termen scurt, vom intelege ca, de fapt, practic toata cresterea  exorbitanta a datoriei publice din 2008 pana in 2011 se datoreaza dezastruoasei gestiuni economice a Romaniei in aceasta perioada. Pentru care sunt vinovate guvernele Boc. Si in mod cel putin egal, cel care le-a girat, impus si mentinut cu o incapatanare (provenita din interes personal ingust) de-a dreptul diabolic.

Dedicatie pentru cei din conducerea MECTS

Blestem de om sărac,

de Dan Puric- Andrei Radu

Bottom of Form

Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

IMBECILUL DE LA EDUCAȚIE

Preluat din Jurnalul National din 18 noiembrie 2011:
http://www.jurnalul.ro/editorial/imbecilul-de-la-educatie-596900.htm

M-am întrebat de multe ori cum a ajuns Funeriu ministru la Educaţie. În echipa lui Boc, lovită şi ea la limba română şi logică, el se detaşează prin greutatea constantă de a transmite un mesaj coerent. Tot ce a ieşit ca pro­iect de lege, decizie, instrucţiune a dat lucrurile peste cap. Tatăl haosului din Educaţie este, fără nici un proces de obţinere a paternităţii, minis­trul Funeriu. O minte încâlcită care are direcţia previzibilă a mişcării browniene, nu are capacitatea de a or­ganiza, limita de competenţă aflân­du-se în perimetrul camerei de baie şi al buzunarului pentru batistă. Ai nevoie, tragi apa, vrei să respiri, duci mâna după batistă. Acest sinistru biped s-a trezit pus în fruntea trebu­ri­lor după aceleaşi criterii care au scos pe scena publică blonde şcolari­zate de la mare distanţă, indivizi cu apu­cături de maidanezi şi caracter de hingheri, dornici să parvină sub tal­pa lui Băsescu până la statutul de râmă.

Funeriu a aruncat în aer cu preme­di­tare şi ceea ce mai rămăsese viabil în Educaţie, a deversat în egală măsură ve­nin şi ură peste profesori şi elevi, de­clanşând nu o reformare a sistemului, ci implozia lui. Stimulat de un pre­şe­dinte care a avut alergie la carte, ho­munculul a pornit cruciada a cărei ţin­tă nu a fost Constantinopolul, ci orice persoană care dorea binele în­vă­ţă­mântului românesc.

A clocit o lege a educaţiei menită să eutanasieze şco­lile şi cadrele di­dac­tice. A ţintit vâr­furile ştiinţei şi cul­tu­rii, a umilit aca­demicienii şi a con­damnat la desfiinţare prin inaniţie bu­getară aca­de­mii de ramură şi instituţii academi­ce de interes naţional. A impus în­chi­de­rea şcolilor, a segregat în­vă­ţă­mân­tul pe clase sociale şi averi şi, tâmp, a tras puntea care-i lega pe mulţi copii de la ţară de şcolile superi­oa­re. Funeriu injectează bacilul anal­fa­betismului în venele unui neam care şi-a ridicat capul în timpuri po­triv­nice tocmai prin cultură. Este el un geniu malefic sau un impostor care nu şi-a arătat niciodată public diploma de Bacalaureat?

După ce a dinamitat instituţia pu­blică şi a rupt dialogul cu sindicatele şi rectorii, statuând anarhia şi lipsa de bun simţ ca principii care conduc mi­nisterul, Funeriu a pus ochii să dă­râ­me şi bruma de recunoştinţă pe care România o acordă gloriilor spor­tive. Scandalul iscat l-a făcut să dea îna­poi, ca o jivină speriată cu instinct de conservare încă în funcţiune.

Am găsit pe Internet un blog in­te­ligent şi cu umor subţire (funny blog) care fotografiază extrem de bine per­so­najul. Capitolul "cum recunoşti un im­becil" este acum expus la poarta mi­nis­terului în cuşca portarului, cu instrucţiunea fermă: lasă-l doar să iasă!

Iată decalogul:
1. Imbecilul se naşte imbecil. Creşte. Se dezvoltă. Evoluează în propria imbecilitate, confundând ignorarea de către ceilalţi cu ignoranţa celorlalţi.

2. Imbecilul nu este neapărat prost. Adesea imbecilul dă dovadă de un soi de inteligenţă care-i permite să-şi poleiască imbecilitatea cu diplome şi titluri.

3. Lingău prin definiţie, imbecilul are ca scop în viaţă atingerea re­cu­noaş­terii sociale. Orice recunoaştere socială a unui imbecil scoate în evidenţă doze noi de imbecilitate.

4. Autosuficient, imbecilul crede că reacţiile alergice pe care le au ceilalţi în faţa imbecilităţii sunt forme de respect faţă de propria persoană.

5. Imbecilul nu poate fi contrazis: fără a se îndoi vreodată de sine, se consideră deţinător al adevărului absolut. Imbecilul nu face afirmaţii, el dă sentinţe.

6. Imbecilul nu are nevoie de fraze, ci doar de cuvinte rupte din context. Imbecilului îi place să epateze, citând fără sens tot ce crede că ar putea impresiona.

7. Imbecilul nu dialoghează, el doar jigneşte. A jigni este singura lui bucurie şi, atât cât i se poate aplica această noţiune, singura sa compasiune.

8. Cu imbecilul nu se poate comunica. Imbecilul te poate auzi doar dacă vorbeşti pe limba sa, însă, chiar şi atunci, nu te poate înţelege.

9. Imbecilul se consideră superior celui care, de ruşine, refuză să-i răspundă la imbecilităţi. Ceea ce pentru ceilalţi este penibil, pentru imbecil este glorios.

10. Delator prin vocaţie, este iubit de corporaţii, de instituţii de stat şi de partide şi ajunge, nu de puţine ori, în poziţii de conducere.

„Muzica nu este doar una dintre materiile de studiu, ci este elementul in jurul caruia gravitez”

Este in clasa a XII-a la Liceul de muzica „George Enescu” din Capitala. Studiaza pianul la clasa doamnei profesoare Mihaela Zamfirescu. A facut din muzica o pasiune, iar din jazz un crez. Un interviu cu Toma Dimitriu, un tanar pentru care muzica este totul...

Interviul integral in REVISTA CATEDRA (click AICI)

Liviu Pop, FSLI: Testele de Evaluare Inițială nu respectă programa de la Bacalaureat

Sindicaliștii din învățământ atrag atenția asupra inutilității testelor de Evaluare Inițială, care, în cazul unor materii, nici măcar nu cuprind programa de la Bacalaureat și care nu pot oferi o imagine de ansamblu asupra pregătirii elevilor, deoarece nu sunt corectate după o grilă comună la nivel național. Iar în ceea ce privește reforma învățământului, Guvernul nu a alocat fonduri nici pentru implementrarea propriei legi, nici pentru angajarea de personal, nici pentru baza materială și nici, poate cel mai important aspect, pentru reforma curiculară, a dezvăluit pentru dcnews.ro Liviu Pop, secretarul general al Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI).
Continuarea articollui pe DCNEWS

Sindicatul, sub nota reinventarii

 In popor exista zicala “Nu inventam noi roata”. Asta nu inseamna, insa ca nu putem reinventa sau imbunatati ceea ce credem ca este depasit de vreme. Este o regula care se poate aplica la lucrurile marunte, dar in acelasi timp poate fi si parte din filosofia...organizationala. Sindicatul este o organizatie care trebuie sa fie in permanenta adaptata la cerintele oamenilor, ceea ce inseamna ca trebuie sa se reinventeze continuu.

          La sfarsit de an 2011 suntem intr-o situatie mult mai grea decat eram in ianuarie 1990. Atunci se puneau nasteau sau...se inventau sindicatele libere dupa perioada grea din regimul comunist. Acum avem un cadru legislativ care incorseteaza la maxim activitatea sindicala. Avem trei legi noi Legea Dialogului Social, Legea Salarizarii Unitare si Legea Educatiei Nationale, care nu fac decat sa elimine partea sindicala din procesul de luare a deciziilor. In aceste conditii, sunt doar doua variante, ori ramai supus partii guvernamentale, ori incepi sa iti fortifici organizatia din interior spre exterior. 

Continuarea in REVISTA CATEDRA

Revista FSLI -CATEDRA se lanseaza pe site-ul propriu

www.revistacatedra.ro

pagina de internet a Revistei FSLI....

asteptam sa o vizitati, comentati si evident (in spirit sindicalist) criticati constructiv

Toate cele bune

Jurnalul Sindical nr 69 a aparut

Americanii comemoreaza zilele acestea 10 ani de la disparitia turnurilor gemene iar noi aniversam inceputul unei (noi) reforme fara bani in sistemul de invatmant. Ei vor reusi sa recladeasca turnurile, noi insa invatamantul nu.

Continuarea in JURNAL SINDICAL nr 69