Ce teme, mă? În vacanţă NU se dau teme, iar dacă ţi se dau îi spui profesorului că vacanţa e vacanţă şi punct. Dacă comentează şi face urât mergi la Inspectoratul Judeţean sau direct la mass-media, să vezi cum i se schimbă părerea. (...) Eu sincer aştept să înceapă şcoala, fiindcă vreau să-mi revăd colegii (...) şi vreau să mă simt şi eu bine fiindcă în clasa a XII-a, viitor jurnalist, viitor analist politic, viitor... hehe...”
Astfel vorbeşte despre ziua de astăzi, unul din cei 189.000 de elevi care intră în clasa a XII-a, în anul şcolar 2008-2009. Un copil normal al României adevărate. N-am cules vorbele lui de oriunde, ci chiar de pe forumul oficial al ministerului şi am ales anume această postare, pentru că tânărul a creionat cum nu se poate mai bine starea învăţământului românesc în prima zi de şcoală a celui de-al 19-lea an postdecembrist. Fiindcă şcoala reală arată cu totul altfel decât cea din discursurile politicienilor. Astăzi, vom auzi unul triumfalist, al guvernanţilor, din care vom înţelege că banii pe care i-a primit Educaţia în ultimii doi ani au fost ca mana din Exod, îndestulând găurile tavanelor prăbuşite peste pereţii mucegăiţi, ridicând din mizerie „palate” cu apă curentă şi smart board-uri (table electronice). Opoziţia îşi va clama nemulţumirea, spicuind bâlbele şi acuzând alocarea fondurilor după criterii politice.
Anul acesta numărul şcolilor care au autorizare sanitară de funcţionare a crescut cu 1.555 de unităţi. Privită dinspre Guvern, cifra va fi excepţională, dinspre opoziţie cifra este nesemnificativă, când încă 9.000 nu au dotările igienico-sanitare minime.
Sigur, nu mai miră pe nimeni dublul discurs despre şi pentru şcoală, fiindcă politicianismul în anii electorali atinge apogeul.
Realitatea şcolii lui George, elevul de clasa a XII-a, este dincolo de minciuna şi adevărul electoral, dar este o consecinţă a celor două atitudini. Elevul român nu înţelege şi nu ştie, de ce trebuie să meargă la şcoală, fiindcă dascălii aflaţi încă pe ultima scară a salarizării din România nu-şi mai găsesc timp să motiveze actul educaţional. George vine la şcoală doar pentru colegi. Şi, poate, pentru diploma prin care şi cu care va deveni jurnalist sau analist politic. Temele, studiul, pregătirea pentru viitorul examen de bacalaureat sunt inepţii de-ale profilor tembeli. Există şi reţeta simplă, pe care, de la prichindelul de-a IV-a până la veteranul din a XII-a , o aplică, când profu’ încearcă să facă ordine: fotografia compromiţătoare pusă pe youtube, pâra la ziare şi televiziuni.
Ce se află în spatele acestei atitudini? Scăderea dramatică, până la neantizare, a interesului pentru educaţie, şcoală şi toată familia ei ideatică: munca serioasă, cariera, profesionalismul, ştiinţa, bucuria lui a şti şi a lui a fi cel mai bun.
Creşterea, la fel de dramatică, a spiritului de turmă, a spoielii, a fiţelor şi fumurilor concretizate în acte de vandalism şi indisciplină.
Cauzele celor două coordonate ale prezentului vin din nemişcarea în care se află învăţământul nostru, în structura lui profundă. Nucleul dur înseamnă neînţelegerea rolului educaţiei, neadecvarea conţinutului de învăţat la realitatea vieţii sociale şi la dezvoltarea elevului de astăzi. Pierderea reperelor. Pus să aleagă între „Jocul ielelor” şi posterul Elenei Udrea, dând cu mopul prin şcoală, ca să-şi arate implicarea în bunul mers al Educaţiei, George va alege fără să clipească imaginea blondă, fiindcă aceasta e un exemplu viu al reuşitei în viaţă fără coate tocite.
Şcoala începe astăzi, fiindcă ne-am obişnuit să ne trimitem copiii undeva, când vine toamna. Din păcate, semnele unui an spornic – cum îl doreşte preşedintele Băsescu pentru elevi – lipsesc cu desăvârşire şi doar inocenţa bucuriei de a-şi vedea colegii mai salvează plictiseala unui nou început al aceleiaşi eterne rămâneri în proiect.
melania.vergu@gandul.info
Sursa http://www.gandul.info/puterea-gandului/unde-se-duc-copiii-toamna.html?4237;3182923
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu