“Tinereţea nu este o perioadă de viaţă ci o stare de spirit! Ea înseamnă, printre altele, exerciţiul voinţei, perfecţionarea permanentă a calităţii imaginaţiei, trăirea cu intensitate a sentimentelor, biruinţa curajului asupra timidităţii! Nu îmbătrâneşti doar pentru că trec anii, ci pentru că îţi trădezi propriile idealuri! Eşti tânăr câtă credinţă ai, bătrân câtă îndoială, tânăr câtă stimă pentru tine însuţi, bătrân câtă teamă îţi este! Eşti tânăr atâta timp cât inima ta primeşte şi răspândeşte în jur mesaje de frumuseţe, veselie, curaj, optimism, bun simţism, moralitate, respect, curaj, fermitate, seriozitatea lucrului bine şi temeinic făcut! Dacă ai moralul ridicat, lasă-te purtat de optimismul vieţii astfel cum ţi-o alcătuieşti şi vei câştiga speranţa de a muri tânăr, la 80 sau 90 de ani!”
Deocamdată, vedem în jurul nostru destul de mulţi tineri “bătrâni” cu feţe obosite de excese, taciturni, introvertiţi, violenţi, needucaţi deşi au trecut prin şcoală! Au trecut fără a învăţa vocabulele simple ale binelui şi bunului simţ, ale respectului şi ale datoriei de a face ceva util pentru ei şi pentru cei din jurul lor. Există un număr apreciabil de tineri care au un singur scop în viaţă, distacţia! Nimic până la ea şi dincolo de ea! Nu poţi fi veşnic tânăr dacă ai inima şi sufletul golite de dorinţa de a face ceva serios în viaţă pământeană! Generaţia Emo, a făcut prozeliţi şi în România! Deja avem şi victime! Cât sunt de vină părinţii, familia, şcoala, comunitatea? Să te sinucizi la 12 sau 13 ori 14 sau 16 ani pentru că eşti deznădăjduit de viaţă, de neînţelegerea celor din jur, de lipsa comunicării, de impenetrabilitatea unui zid rece şi nepăsător trasat în jurul tău de oamenii apropiaţi?!
Există o categorie de tineri care, prin muncă şi talent, seriozitate şi instrucţie serioasă ajung să-şi depăşească părinţii în scurt timp şi să obţină rezultate de-a dreptul impresionante! Iată, spre pildă, recent o ţară întreagă a văzut pleiada de ingineri informaticieni angajaţi în derularea proiectului secolului XXI! Apoi, nu pot să nu reamintesc voinţa de galeră a celei care a fost Maria Cioncan, atleta care după ce a primit medalia de argint, s-a prăbuşit la pamânt şi, printre hohotele de plâns a recunoscut, sughitând, că “Am reuşit să mă zmulg din opinci“! Sărmana, avea să moară după ceva vreme într-un groaznic accident de maşină, maşină cumpărată cu banii luaţi pentru medalia de argint, ca urmare a lipsei experienţei în şofat!
Avem apoi copiii celor care au reuşit, financiar şi social în această ţară! Ei sunt o categorie aparte care se bucură din plin de succesul economic al familiei! Părinţii acestor tineri sunt oameni care se conduc în viaţă, în ceea ce priveşte copiii, după principiul străvechi “destul am suferit eu, destul am suferit noi, măcar el sau ea ori ei, să nu ştie ce-i aia nevoie, sărăcie, umilinţă! Le dau tot ce vor numai să ajungă oameni, să-mi urmeze şi să ducă mai departe afacerile mele!” Exemplul cel mai evident al bunăstării familiei care a reuşit în această viaţă este autovehiculul care înnobilează parcarea din faţa vilei! Una dintre aceste maşini, de regula un SUV, va fi al celui mai tânăr membru al clanului! Pentru că a îmlinit 18 ani şi pentru că a intrat la facultatea privată de... nu contează care!! Nici un moment însă, nici mama şi nici tatăl nu se obosesc să vadă cum ştie şi ce face pe şosea puiul lor sau fetiţa lor! Apoi, după oarecare perioadă de timp, de ordinul orelor sau zilelor ori săptămânilor, mai rar al anilor, telefonul de la miezul nopţii anunţă nenorocirea, accident grav, băiatul sau fata, şi colegii care-i însoţeau, sunt la spital în stare gravă sau foarte gravă!?
Familia avută de oameni gospodari din Valea Călugărească i-a cumpărat mezinului care a împlinit 18 ani o splendidă maşină! De peste 50.000 de euro! Tunată, nervoasă, full options, numai bună de alergat pe şoselele libere de dincolo de miezul nopţii! Trei tineri s-au urcat în autoturismul condus de Mircea, şofer de 48 de ore! O fată de 20 de ani şi amicul ei de 27 de ani! Au plecat voioşi şi plini de viaţă! Era prima ieşire a tânărului de 18 ani care ocupa locul şoferului! Apoi, spre zorii zilei un şofer a văzut maşina strivită de un copac şi corpurile rigide de-acuma ale celor trei tineri! Acul vitezometrului era blocat în dreptul cifrei 120 km/h! Bieţii părinţi! Ce soartă cumplită! Ce blestem asupra lor! Trei tineri, frumoşi, cu drum de viaţă atât de frumos croită, cu dorinţi şi speranţe, au sfârşit în plină noapte, în urma şocului dat de percutarea copacului din decorul apropiat şoselei, de maşina scăpată de sub control de şoferul de numai 48 de ore, complet lipsit de experienţă!
Dacă i-ai fi spus tatălui sau mamei că, cel puţin şase luni, alături de începător ar fi trebuit să fie un om cumpătat şi cu experienţă, poate că te-ar fi privit cu neîncredere, s-ar fi gândit că-i râvneşti banii, că ar fi o plată în plus, fără noimă! Acum?? Totu-i tardiv! Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească! Vor ridica un cenotaf şi la an, vor face cuvenitele slujbe! Ori de câte ori vedeţi o cruce pe marginea drumului să vă gândiţi că acolo au sfârşit oameni! În groaznică încleştare cu accidentul de circulaţie! Pe care, el sau ea ori ei, l-au determinat ori chiar săvârşit! Citiţi stimaţi părinţi, citiţi acest mesaj voi oameni buni! El vine de dincolo de mormânt de la copiii noştri, de la nepoţii noştri, de la soţii sau soţiile voastre, ale noastre, de la cei iubiţi şi dragi nou, odinioară! Citiţi şi învăţaţi aria durerii nesfârşite a morţii rutiere atât de inutilă! Până nu-i prea târziu!
Sursa: http://www.amosnews.ro/Educatie_rutiera_Tanar_vreau_mereu_sa_fiu_sa_traiesc_asa_cum_stiu_-256249
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu