Dacă ar fi să alegeţi, cu ce-aţi arunca în guvernanţi? Cu flori, cu roşii, ori cu pietre? Probabil, toţi cei 300.000 de profesori ai României ar răspunde la unison că ar alege câte o bucată de caldarâm, fiindcă, în toată circoteca majorărilor salariale de toamnă, cel mai abitir i-a scos din ţâţâni nu procentul, ori data de la care se va aplica el, cât neamprostia şi demagogia afişate cu nesimţire şi de Geoană, şi de Tăriceanu.
Marţi seara, cei doi au tranşat favorabil mărirea pensiilor, uitându-i cu desăvârşire pe profesorii pe care, doar cu o zi în urmă, îi gratulau ca pe nişte semizei. Pentru ei, Guvernul nu mai avea bani nici măcar să le dea ceea ce era legiferat încă de la începutul anului: majorarea salarială cu un procent între 6-9%, începând cu 1 octombrie.
Amnezia l-a lovit brusc şi pe Tăriceanu, şi pe Geoană. Cel din urmă, hotărât parcă să-şi transforme porecla dată de Iliescu în renume, a uitat cu desăvârşire că doar cu o zi în urmă clamase de la tribuna Parlamentului salarizarea proastă a educatorilor din România şi se bătuse-n piept cu iniţiativa legislativă PSD-istă de majorare cu 50% a salariilor. Sigur, între votul a 300.000 de dascăli şi cel a 6 milioane de pensionari, nu trebuie să ai cine ştie ce inteligenţă, ca să ştii ce alegi.
Ar trebui însă, ca om politic, să ai, şi faţă de pensionari, şi faţă de dascăli, respectul promisiunii făcute. Să ai bărbăţie. Şi cuvânt.
S-ar putea ca miile de dascăli ai ţării să nu înghită prea uşor tromboneala cu încurcatul datei, pe care, jenant, a scos-o la iveală Guvernul.
Chipurile, premierul Tăriceanu a încurcat data de 1 octombrie cu 1 noiembrie, altminteri, n-ar fi nici o problemă. Banii există, există şi voinţă şi, nu-i aşa, se face mare dreptate pentru Şcoală şi ai săi slujitori.
Adevărul este că reacţia rapidă a sindicatelor din Educaţie şi ameninţarea expresă cu declanşarea anticampaniei electorale, pe care Gândul a consemnat-o în exclusivitate, le-a dat răcori domnilor Tăriceanu şi Geoană, care-au schimbat foaia cu o nonşalanţă uluitoare. Ba, PSD-ul a avut şi neruşinarea să spună că „a smuls” Guvernului 9% şi se luptă în continuare pentru acordarea unei majorări de 50% a salariilor, de parcă nu acelaşi partid n-a scos o vorbă din aprilie până-n septembrie, de când proiectul de lege zace la Camera Deputaţilor.
Adevărul adevărat e unul singur şi el este binecunoscut şi de debutantul din învăţământ şi de către profesorul cu gradul I. Politicienii români habar nu au ce înseamnă să trăieşti cu 600 de lei pe lună, ori cu 1.400 de lei pe lună. Politicienii români nu înţeleg că un învăţământ de calitate, necorupt şi sănătos, înseamnă să dai dascălului locul cuvenit, răsplătindu-i prin salariu importanţa socială a muncii sale.
Politicianul român nu ştie decât că Şcoala – cu elevi şi cu profesori – este bună doar ca scenă, sau fundal pentru fanfaronada lor nesimţită.
Cu siguranţă, insolenţa politicienilor va fi taxată la alegeri, fiindcă, de data aceasta, sfidarea şi demagogia au mers prea departe. Sau, de ce n-ar uita şi dascălii de ziua alegerilor? Le este permis şi lor să încurce 30 noiembrie cu 30 decembrie.
Absenţa lor, nu doar la vot, ci şi în secţiile de votare – care, de regulă, sunt organizate în şcoli şi cu largul sprijin al corpului didactic – ar putea avea efect asupra bunei desfăşurări a scrutinului electoral. Sigur, după aceea, ar putea invoca şi ei amnezia salvatoare, fiindcă aceasta se poartă şi la case mai mari.
Sursa:http://www.gandul.info/puterea-gandului/uitucii-natiei-repetentii-clasei.html?4237;3205420
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu