Dacă doamna Udrea dă cu mopu’ într-o sală de clasă şi împarte ghiozdane în stînga şi-n dreapta ca pe voturi, dacă Tăriceanu a primit aplauze, flori şi a fost întîmpinat cu pîine şi sare la o şcoală din Ilfov, dacă Mazăre a deschis anul şcolar în mall la Constanţa, iar Stolojan sprijinit de Negoiţă a deschis cursurile la o şcoală din Sectorul 3, Adomniţei, ministrul Învăţămîntului, s-a gîndit să cîştige altfel capitalul electoral.
Să citească poveşti copiilor. Dacă la Iaşi, în curtea proprie, judeţul în care va candida la toamnă, a citit o poveste despre Amiază Împărat, ei bine, la Bucureşti, la Grădiniţa 122, a citit... da, a citit... eee... linişte... ei bine nu... nu o poveste cu Miazănoapte Împărat. Sîc! Ci un fragment din Creangă. Cică aşa i s-a recomandat de către educatoarele care instruiesc copiii de la grupa pregătitoare. Nu a citit fad. Ba pe alocuri chiar avea intonaţie. Da’ nici faţă de bunicuţ nu are... Nu le-a mai spus copiilor că dacă nu învaţă nu ajung primari sau miniştri. Ci le-a explicat ce e păpuşoiul sau ce înseamnă subsuori. Adunaţi în juru-i, copiii încearcă să-i capteze cuvintele. Nică, scăldat, mamă supărată... Închide tacticos cărticica ilustrată din care a citit şi... “Deci copii, ce-aţi reţinut voi din această poveste cu Nică?”... Pauză... Un blondiu dolofan cu ochi albaştri cască. “Deci aţi înţeles că trebuie să vă ascultaţi părinţii ca să nu se supere pe voi”... Aşa... Mai departe... O fetiţă oacheşă cască şi ea... “Ce aţi făcut voi în vacanţă? Aţi fost la scăldat ca Nică?”... “Da, da şi la munte şi la mare”... Fetiţa oacheşă se ridică în ambele picioare şi povesteşte cum ea şi-a cumpărat “o maşină care munceşte”... Şi cam gata... Jumătatea de oră de adunat voturi de la părinţii din cartierul Băneasa s-a cam terminat. Nu cunosc programul, orarul de citit poveşti al ministrului Adomniţei? Da’ de ce nu s-a dus, domne’, să citească poveşti la copiii din Rahova? Sau din Ferentari? Că primarul de acolo a fost mai pe lîngă, a mai faultat şcoala, ca să ajungă primar. Sau de ce nu s-a dus la Deva? Sau Oradea? Ce? Acolo nu e electorat? Da, da’ nu-i al lui. Acolo nu-i ca acasă în ograda sa la Iaşi. Nicăieri nu-i ca acasă. Acolo şi Amiază Împărat e ca acasă.
Copiii, e clar, n-au nici o vină. Nici educatoarele lor. Ba mai mult, unora nici nu le-a plăcut cum le-a citit ministrul povestea cu Nică. Zice că bunica lui sau chiar sora lui de 10 ani ar fi citit-o mai bine. Şi lui oricum îi place “Punguţa cu doi bani” cînd i-o citeşte bunica. Vlăduţ ştie că cel care i-a citit povestea e un ministru. Da’ nu prea ştie cu ce se mănîncă asta şi nici nu trebuie. Pentru că el nu vrea ajungă ministru. Şi nici primar. El vrea să ajungă aviator. Sau doctor. Păi aşa, ca ministru, ce faci? Citeşti poveşti? Un puşti atent la tot ce mişcă în jurul său, studiind atent reporterii care mişună printre ei ca furnicile, mă măsoară atent din cap pînă-n picioare şi, tacticos, face o pauză înainte să-mi răspundă ce crede el că face un ministru la serviciu. “Păi cred că hotărăşte şi semnează hîrtii.”
Poate că în episoadele următoare Geoană va recita poezii din Eminescu sau Topîrceanu, sau poate Ludovic Orban va cînta cîntece de leagăn sau “Vine melcul supărat”. Şi poate că ministrul Adomniţei va scoate chiar un audiobook, citind copiilor poveşti. Aşa că, la ora de politică o să ruleze “Copii, vreţi să ascultaţi o poveste? Copii, vreţi să ascultaţi o poveste? Copii, vreţi să ascultaţi o poveste?”.
Sursa:http://www.jurnalul.ro/articole/133822/adomnitei-la-mintea-copiilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu