În urmã cu câtiva ani, Nicolae Boitor, directorul adjunct al Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectia Copilului Maramures, era protagonistul unui scandal ce a fost intens mediatizat la vremea respectivã. Acesta era acuzat cã si-a construit vila cu ajutorul copiilor si cu bunuri sustrase din centrul de plasament. Unii dintre copiii educati de directorul adjunct au sustinut cã au fost si bãtuti de cãtre acesta. Anii au trecut, scandalul a fost uitat, Boitor nu mai este seful respectivului centru de plasament, ci director adjunct la DGASPC, iar Centrul de Plasament Copii cu Deficiente Gârdani a fost transformat în Scoala pentru Copii cu Deficiente. Cu toate acestea, un lucru a rãmas constant: copiii continuã sã munceascã, însã nu la director, ci la profesori.
Dacã faci un tur al satelor maramuresene în aceastã perioadã, ai tendinta sã crezi cã sunt pãrãsite. E vremea culesului si rare sunt curtile în care mai zãresti vreun gospodar. În Gârdani, situatia este valabilã si în cazul elevilor. Rare sunt zilele de toamnã în care elevii sunt prezenti la ore. În respectiva comunã se pare cã e o traditie ca minorii sã munceascã.
„Pãi, nu e nimic nou. Copiii ãia merg si la oameni în sat la cules. Si profesorii i-au mai dus. Acuma nu stiu sigur care e treaba, dar mai demult au mers la lucru pe la domni”, spune o bãtrânicã din Gârdani. Afirmatiile ei sunt sustinute si de douã eleve ale Scolii pentru Copii cu Deficiente, pe care le întâlnim pe strãduta ce duce la unitatea de învãtãmânt. „Da, mai mergem din când în când. Oricum, nu mai e ca înainte. Domnu' director nu îi lasã sã ne ducã la cules. I-a certat. Numai când e el plecat face fiecare ce vrea. A fost la Baia Mare si nu am fãcut ore deloc. Am stat în curte, ne-am plictisit. Eu am fost la cules de struguri la unul dintre profesori. Nu vreau sã le spun numele. Mergeti în curte si întrebati si alti copii”, spune una dintre fete.
• Directorul dezminte acuzatiile
Poarta scolii este larg deschisã. La intrare, nici urmã de portar. În curtea scolii sunt doar câtiva copii care se ceartã din nu stiu ce cauze. La intrarea în clãdirea principalã, un bãrbat cu niste fise în mânã dã niste indicatii unor profesoare. Bãrbatul s-a dovedit a fi tocmai directorul Scolii pentru Copii cu Deficiente, Gheorghe Chivu. Acesta nu recunoaste initial cã elevii au muncit sau chiar mai muncesc la unii profesori. „Eu cred în constiinta oamenilor si nu cred cã au existat cazuri în care copiii sã meargã la muncã la profesori. Dacã s-a întâmplat, probabil a fost în timpul liber sau sâmbãta. Eu le-am atras atentia, sub toate formele, sã nu ia copiii din activitatea scolarã. Le-am spus sã nu-i ducã nicãieri. Acum eu nu am fost la vreun coleg acasã, sã-l urmãresc, sã vãd ce face sau unde are el pãmânt. Bineînteles cã mai sunt cazuri în care copiii muncesc, dar asta cu acordul pãrintilor. Uneori mai fug la muncã în sat. Preferã sã câstige un ban decât sã învete. În perioada culesului sau când apar ciupercile, o zi vin si trei nu”, povesteste directorul Chivu. Acesta recunoaste cã elevii au muncit la recoltatul cartofilor din grãdina scolii. Însã, munca de o orã, prestatã de copii, a fost consideratã orã de atelier. Gheorghe Chivu spune cã astfel elevii învatã si altceva. Învatã cum sã culeagã cartofii si cum sã-i sorteze. Cât despre faptul cã la Gârdani nu s-a fãcut scoalã timp de aproximativ douã sãptãmâni, directorul spune cã sunt doar speculatii si afirmatii ireale. Elevii care bântuiau prin curtea scolii asistau de fapt la ora de matematicã în aer liber. Profesorii au profitat de ultimele zile însorite si i-au învãtat sã socoteascã cu ajutorul ghinzilor si al castanelor.
• Elevii recunosc cã muncesc
În timp ce ieseam din clãdire, am zãrit un grup de elevi stând la umbra unui copac, tolãniti pe iarbã. Mã gândesc cã este una dintre acele ore în aer liber si decid sã asist si eu. Însotitã de director, mã îndrept spre grupul vesel. Problema a fost cã, la locul cu pricina, nu era prezent niciun dascãl. Directorul, vãdit jenat de întâmplare, încearcã sã explice cã doi dintre elevi au fugit de la ore si acum s-au întors. Dar ceilalti din jurul lui, oare ce orã or fi având? Intru cu ei în discutii, asistatã în continuare de director, si îi întreb dacã le place munca. Îmi rãspund cã da, chiar mai mult decât scoala. La întrebarea «La care profesor vã place sã mergeti la muncã?», acestia încep sã însire numele unor dascãli. Nu am retinut decât Setel (profesorul de educatie fizicã), Dumitrascu si Dana. Reascultând înregistrarea, constat cã unul dintre copii mai pomeneste de un anume Bese.
• În România, peste 70.000 de copii muncesc
Dupã aproximativ o jumãtate de orã de discutii, îmi iau la revedere de la copii si, însotitã de director, mã îndrept spre masinã. Atitudinea acestuia s-a schimbat. El nu mai neagã si recunoaste faptul cã „s-ar putea ca elevii sã mai meargã la muncã la profesori, dar numai în timpul liber”. Localnicii nu dezmint nici ei faptul cã minorii lucrau si mai lucreazã uneori atât la profesori, cât si la oamenii din sat. Pentru ei nu pare o situatie neobisnuitã. Însã, pentru autoritãtile din domeniu, acest lucru nu poate fi tolerat. „Asa ceva nu poate fi trecut cu vederea. Inspectorul de specialitate si noi ne vom interesa de situatie si, în functie de rezultate, vom începe o anchetã si vom lua mãsuri. Nu se poate ca elevii sã munceascã la profesori”, spune purtãtorul de cuvânt al Inspectoratului Scolar Judetean.
Nicolae Boitor, directorul adjunct al DGASPC (acuzat si el în trecut cã obisnuia sã ducã copii la muncã), a declarat cã nu are nimic împotriva muncii, dacã copilul o presteazã în timpul liber. „Nu stiu foarte bine situatia din momentul actual. Pot sã spun doar cã si înainte mai megeau la muncã în sat si erau plãtiti pentru munca pe care o fãceau. Nu am nimic împotrivã dacã ar merge în timpul liber, dar nu în timpul orelor. Nu sunt de acord cu asta”. În România, numãrul copiilor care muncesc este de aproximativ 70.000. Multi dintre acestia provin din casele de tip familial si unii suferã de anumite dezechilibre psihice. Cu toate cã avem o legislatie a muncii armonizatã cu cea europeanã, numãrul copiilor exploatati prin muncã este în crestere.
- De la ore? Da, mai mergem.
- Da, dar numai în timpul liber (rãspunde un alt elev, uitându-se insistent la director).
- Când vin domnii si ne cheamã, cum ar fi sã zic cã nu mã duc? Cã, dacã nu merg, se supãrã si a doua zi nu te mai bagã în seamã. Zice du-te de aici sã nu te împrãstii.
- Hai, mãi, cã exagerezi deja (spune un alt elev, uitându-se si acesta la director, asteptând parcã un semn de aprobare).
- Da, da. Bese, nu-i asa? Nu-l ia pe Andrei. Nu-i asa, domn director?
- Nu, nu-i asa (rãspunde directorul)
- Cum nu-i asa?
(Între timp, în jurul nostru se mai adunã vreo cinci copii, care recunosc cã mai merg la cules la dascãli).
- Da, mai merg la cules, la struguri, la cartofi. (spune Ion) (Ralu CÂRLIGEAN
Sursa:http://www.glasulmaramuresului.ro/social.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu