Reforma educatiei – mult zgomot pentru nimic?

Tribuna invatamantului a reusit, din nou, sa evidentieze dimensiunile fenomenului social pe care-l reprezinta educatia, organizand o reuniune consistenta participativ si substantiala ideatic – dezbaterea „Reforma educatiei – mult zgomot pentru nimic?”, subintitulata „Realizari, esecuri, proiecte, promisiuni electorale”. Ca intotdeauna la astfel de actiuni, parteneri au fost Federatia Sindicatelor din Invatamant Spiru Haret si Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant. La Colegiul National Sfantul Sava s-au intalnit cadre didactice, membri de sindicat, oameni care slujesc educatia de pe pozitiile pe care le ocupa in Parlament, administratie locala, inspectorat scolar, societate civila, mass media. A lipsit reprezentarea ministeriala. Aceasta absenta, pe fondul caracterului grav si foarte aplicat al problemelor dezbatute, a lasat impresia spusa, la un moment dat, cu voce tare: „Vorbim tot noi intre noi”. De fapt, participarea a avut o evidenta nota de diversitate, iar continutul dezbaterii nu are cum sa ramana fara ecou. Insusi momentul derularii este propice. Moderatorul dezbaterii, Sorin Ivan, directorul Tribunei invatamantului, a enuntat contextul in care s-a desfasurat reuniunea: in ajunul Zilei invatatorului, in preajma sfarsitului de an scolar, reprezentand, din acest punct de vedere, „un moment de evaluare generala a ceea ce s-a intamplat in aceste luni dramatice pentru invatamantul romanesc”, precum si in plina campanie electorala.

„Programe scolare noi, care amintesc de vechiul program al PCR”
Una dintre provocarile dezbaterii, cea referitoare la soarta proiectelor de legi ale educatiei, si-a dovedit de la inceput acuitatea, gasindu-si concretizarea prin trimitere la reglementari cu efecte decisive nu numai asupra desfasurarii unor activitati curente, ci si asupra evolutiei unor generatii intregi. Prof. Adrian Enache, de la Liceul Teoretic Nicolae Iorga din Bucuresti, a lansat o succesiune de interogatii privind ceea ce el a numit, fara ezitare, „inlaturarea pas cu pas a examenelor”, vizate fiind eliminarea testarii nationale dupa opt clase, a admiterii in invatamantul superior, tendinta de simplificare a bacalaureatului, ceruta renuntare la tezele cu subiect unic: „Fara examene, unde ajungem? In ce alte tari se tot scot examene? Este adevarat ca exista un proiect de scoatere a matematicii de la actualele clase de matematica-informatica? Nu cumva noile programe, despre a caror descongestionare se vorbeste in ultima vreme, amintesc de programul PCR, prin formularile fara continut, in limba de lemn stiuta demult?” De asemenea, profesorul Adrian Enache s-a referit la modul defectuos, lipsit de criteriu, in care se face evaluarea, spunand ca problemele ridicate de notarea scazuta, in cate o scoala, la un examen national dintr-un an, se rezolva mecanic, prin ancheta ministeriala si are drept efect cresterea la fel de suspecta a notelor, la aceeasi scoala, in anul urmator. Prof. Alexandru Stiuca, membru al Comisiei de Invatamant, Stiinta, Tineret si Sport din Camera Deputatilor, a facut observatia ca intrebarile lansate privesc Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului si a subliniat ca si comisia de specialitate a formulat interpelari si a cerut explicatii acestei institutii. Exemplul cel mai nou il reprezinta discutia privind subiectele pentru proba orala a bacalaureatului la limba si literatura romana. In context larg, profesorul Alexandru Stiuca, a pronuntat o declaratie neta: „Legea invatamantului, in Romania, nu este un instrument care sa sprijine Educatia, ci este un instrument politic. La noi, legea este confundata cu reforma invatamantului. Cati ministri ai Educatiei s-au succedat, atatea proiecte de legi s-au comis”. Inclusiv mult discutatul Pact pentru Educatie, a afirmat profesorul Alexandru Stiuca, „a ramas in zona politicului. Energiile puse in slujba acestuia s-au consumat fara efect”.

„Avem experti in Educatie, insa profesionistii de la catedra nu sunt ascultati”
Referirile facute, in continuare, de profesorul Alexandru Stiuca la unele prevederi din viitoarea legislatie a invatamantului si observatia ca, de fapt, aceste prevederi nu-si gasesc justificare in lipsa unei strategii a intregului sistem de invatamant, au animat discutia, dandu-i pe alocuri accente vehemente. Institutoarea Raluca Ghita, de la Scoala Nr. 169 din Bucuresti, a reamintit ca Pachetul de legi ale Educatiei a fost supus unei dezbateri publice indelungate, timp in care cadrele didactice au facut extrem de multe propuneri si observatii: „A citit cineva propunerile noastre asupra proiectelor de legi? Sa ni se spuna clar numele celor care lucreaza cu propunerile noastre!” In acelasi spirit s-a pronuntat si cineva care, conform unui prost obicei de scoala romaneasca (vizibil si la elevi, si la cadre didactice) si-a subliniat anonimatul, recomandandu-se „o profesoara, intr-un colegiu bucurestean”. Presedintele executiv al FSI Spiru Haret, prof. Marius Nistor: „Aici trebuiau sa se afle si sa ne raspunda reprezentanti ai Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, ai comisiei prezidentiale care au lucrat Pactul pentru Educatie, toti cei care spun ca Educatia este prioritate nationala”. Marius Nistor a reiterat demersurile federatiei Spiru Haret, inclusiv solicitarea scrisa adresata ministrului, vizand sintetizarea si luarea in considerare de catre minister a celor peste zece mii de observatii facute de cadrele didactice asupra proiectelor de legi si reluarea discutiilor cu participarea sindicatelor. Raspunsul, primit cu intarziere de peste o luna, a fost ca ministerul a incheiat sinteza in acest sens, iar partenerul social este asteptat pentru conlucrari cu o alta ocazie. „Avem experti, dar nu sunt ascultati cei de la catedra”, a afirmat profesorul Marius Nistor. In calitate de consilier local, Mariana Nedelcu a subliniat ca la nivelul administratiei locale pe care o reprezinta (fara sa precizeze sectorul), nu se tine seama de apartenenta politica atunci cand se iau decizii referitoare la problemele unitatilor de invatamant. Totodata, din perspectiva specialitatii sale didactice, a semnalat inca un element grav, daunator anumitor elevi, pe care-l contin prevederile referitoare la examenele nationale: elevii cu cerinte speciale, care pe toata durata scolaritatii invata dupa curriculum adaptat, sunt obligati sa sustina bacalaureatul dupa programa normala.
Deputatul Alexandru Stiuca a intervenit, subliniind ca, in forma actuala, Legea invatamantului a ajuns neoperabila, iar „reforma este paralela cu scoala, cu situatia reala. Scoala ramane neputincioasa si abandonata”.
Marius Nistor a reafirmat, in numele cadrelor didactice, solicitarea ca deputatii sa voteze majorarea salariilor cu 54 la suta, subliniind ca legea in acest sens a trecut de Senat. Tot cu adresabilitate catre Parlament, prof. Adrian Acostachioaie, vicepresedinte al FSLI, a reamintit ca federatia pe care o reprezinta a cerut legiferarea alocarii a sapte procente din PIB pentru Educatie, iar la toamna ar fi momentul sa se reia solicitarea in acest scop.

„In scoli, am devenit niste hartogari nenorociti”
Cu o vechime de 34 de ani la catedra, prof. Doina Hanganu, de la Liceul Teoretic Marin Preda din Bucuresti, a ajuns sa recunoasca: „Nu mai stiu ce se intampla in invatamant” si a respins categoric interogatia din titlul dezbaterii: „Sigur ca reforma Educatiei se dovedeste ca e mult zgomot pentru nimic. Nu mai trebuie niciun semn de intrebare”. Unul din argumentele sale este birocratia imensa care copleseste orice alta activitate din scoala: „Directiunea culege de pe site-uri tone de hartii. Am devenit niste hartogari nenorociti. Suntem excedati de ceea ce ni se cere. In loc sa-mi faca placere sa lucrez cu copilul, sa realizez o actiune, am ajuns sa ma bucur pentru faptul ca am reusit sa iau si sa completez hartiile prin care sa demonstrez ca, prin acea actiune, am facut ce mi se cere”. In opinia sa, reforma ar trebui sa inceapa cu invatamantul superior. De asemenea, a acuzat lipsa de comunicare intre societate si scoala: „Nu exista nicio legatura intre realitatea de zi de zi si ceea ce facem in scoala”. Intr-un registru orientat spre optimism, prof. Simion Hancescu, primvicepresedinte al FSLI, a opinat ca, totusi, „nu trebuie sa fim fatalisti”. Dupa parerea sa, daca exista vointa politica, Pachetul de legi ale Educatiei isi poate urma traseul legal, adica sa intre in dezbatere parlamentara si, concomitent, sa se elaboreze o strategie a domeniului, astfel incat la toamna sa putem avea si legislatie noua, si strategie. Termenul de 18 luni, preconizat pentru fixarea strategiei, conform Pactului national pentru Educatie, i se pare suspect profesorului Simion Hancescu, macar pentru coincidenta acestui termen cu alegerile prezidentiale. De asemenea, intarzierea in stabilirea noilor legi si a coordonatelor clare de evolutie a Educatiei inseamna continuarea experimentelor carora de atatia ani le sunt supusi copiii. Prof. Ioan Maftei, de la Colegiul National Sfantul Sava din Bucuresti, a emis opinia potrivit careia nimic nu se poate urni in lipsa banilor, din cauza ca generatiile tinere de profesori nu vizeaza decat castigul material si, in rest, „nu stiu cum sa plece mai repede din invatamant”. Marius Nistor a revenit in dialog, subliniind ca este necesar „nu sa asteptam, ci sa provocam schimbari”, problema in acest sens fiind „suntem pregatiti sa le impunem poiticienilor ce sa faca pentru scoala?” Cert este, a reafirmat apasat Marius Nistor, „nu ne trebuie un pact impus de politicieni”. Ramanand in zona propunerilor legislative, prof. Zinica Ionescu, de la Liceul Teoretic Marin Preda din Bucuresti, a atras atentia ca si activitatea extracurriculara a profesorilor ar trebui sa fie inclusa in norma. In ansamblu, a apreciat ca orice activitate nu trebuie facuta din vocatie, voluntar sau prin sacrificiu, ci din profesionalism. Fiind vorba de o munca profesionista, este firesc sa-si gaseasca loc in normarea curenta a activitatii profesionale. Pentru atingerea revendicarilor si necesitatilor cadrelor didactice, Alina Ionescu, profesor consilier, a cerut „sa vedem lucrurile dintr-o alta perspectiva” si a pus intrebarea, poate nu tocmai retorica, „de ce nu suntem putin mai agresivi din punct de vedere pozitiv?” Ideea izolarii cadrului didcatic la nivel social a reaparut si in discursul sau: „Daca nu tinem noi cu noi, atunci nu tine nimeni”.

„Daca negam tot, nu mai avem pe ce construi”
Prof. Toma Mares, presedintele Federatiei Internationale a Comunitatilor Educative – Sectiunea Romania (FICE Romania) a observat ca, in ziua de azi, „nu mai avem timp pentru dialog” si ca „daca negam tot, nu mai avem pe ce construi”. In acest sens, a reafirmat rolul constructiv pe care-l poate avea societatea civila. FICE Romania detine experienta initierii, in urma cu mai multi ani, a centrelor de zi in scoli, forme de sustinere sociala a copiilor, care dupa ore sau inainte (cei care invata dupa amiaza) au posibilitatea sa manance la scoala, intr-un spatiu adecvat, sa-si faca lectiile, sa se recreeze, sa invete lucruri utile. Centrele de zi constituie o cale de prevenire a abandonului scolar. Prof. Mihai Dima, FSLI Mehedinti, a semnalat faptul ca elevul sta prea mult in scoala, fara sa i se asigure o activitate diversificata, sanatoasa. In acelasi timp, a observat ca profesorii nu sunt evaluati in functie de randamentul scolar al elevilor, ci pe o multime de alte detalii, colectate la dosar. Prof. Alexandru Stiuca i-a dat dreptate, afirmandu-si impresia ca, uneori, „suntem intr-un festival Cantarea Romaniei”, prin numarul mare de solicitari formale, in care elevii si profesorii sunt obligati sa se afirme pentru a fi evaluati pozitiv. Cat priveste centrele de zi, lansate de FICE Romania si extinse acum semnificativ, a anuntat ca el insusi detine un proiect in acest sens, initiind pe loc o conlucrare cu organizatia neguvernamentala.

„Scoala nu apartine comunitatii locale, ci natiunii”
Prof. Liviu Marian Pop, secretar general al FSLI, a revenit la titlul dezbaterii si l-a reformulat: „Foarte mult zgomot pentru multe”, cu explicatia ca „din 1990, se tot face reforma. Invatamantul nostru se afla intr-o degringolada totala”. In opinia lui Liviu Marian Pop, „salarizarea este punctul cheie” si, in acest sens, ar trebui sa fie revizuita inclusiv ierarhizarea salariilor in interiorul grilei invatamantului. O alta masura legislativa este impusa de existenta pe rolul instantelor a foarte multor procese pornite de la aplicarea defectuoasa a statutului cadrelor didactice. Concomitent cu o noua legislatie, coerenta, profesorul Liviu Pop a reafirmat, si el, necesitatea unei strategii coerente in Educatie: „Poate cineva, acum, sa ne spuna ce va face elevul din clasa a cincea peste sapte ani?” Deputatul Alexandru Stiuca a lansat un veritabil apel: „Sa impunem de urgenta o strategie formulata de toate fortele – scoala, societate civila, familie si, abia la urma, partide politice”. Prof. Marius Nistor a facut observatia ca actualul ministru al Educatiei, Cercetarii si Tineretului si politica pe care o aplica au fost discutate in comisiile parlamentare si-au primit girul acestora. Cat priveste Pachetul legislativ, acesta „a pornit cu eticheta unui partid”. La randul lui, Pactul National pentru Educatie „poarta eticheta unei institutii”. Insa de specialistul in educatie, a continuat liderul FSI Spiru Haret, nu tine seama nimeni. Prof. Marian Banu, inspector de imagine la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, a dat asigurari ca toate propunerile si observatiile cadrelor didactice bucurestene asupra legislatiei aflate in stadiul de proiect au fost inaintate ministerului exact asa cum au fost formulate. Pentru o mai buna cunoastere, vorbitorul a propus „un sistem de dialog cu ministerul, intr-un cadru clar, eficient”. Presedintele FSI Spiru Haret, prof. George Isvoranu, a replicat semnaland ca un sistem de comunicare de acest fel exista demult. Problema o constituie „incoerenta deciziilor”. Un aspect asupra caruia presedintele FSI Spiru Haret a tras un semnal de alarma serios il reprezinta descentralizarea. Atitudinea sa fata de aceasta, asa cum o preconizeaza viitoarea legislatie, a fost mai degraba rezervata: „Cum putem vorbi despre descentralizare intr-un sistem national de invatamant? Pana unde poate fi dusa aceasta descentralizare? Descentralizarea comprehensiva, financiara, curriculara, a resursei umane, de care vorbeste Pactul National pentru Educatie, inseamna ca eu, ca scoala, voi fi trecut la comunitatea locala? E fals cand se spune ca scoala apartine comunitatii locale. Scoala este a natiunii”. In concluzie, a afirmat profesorul Isvoranu, „intr-adevar se face mult zgomot pentru nimic, adica se discuta despre un Pact pentru Educatie in care noi nu ne regasim cu nimic. De aceea federatia noastra (si nu suntem singurii) nu a semnat Pactul. Nici nu trebuia sa fim chemati ca sa-l semnam”.

Pentru un Congres al Educatiei romanesti
Presedintele Federatiei Spiru Haret a anuntat intentia organizarii, in septembrie sau in octombrie, a unui Congres al Educatiei din intreaga tara. In acest mod, sindicatele se gasesc pe aceleasi coordonate cu un proiect lansat mai demult de Tribuna invatamantului, acela al reunirii tuturor factorilor angajati sau, oricum, interesati, intr-un Congres al Educatiei romanesti.

Florin ANTONESCU

Sursa: http://www.tribunainvatamantului.ro/d_art.php?id=705&cat=79