Liderul Liviu Pop solicita majorarea cu 10% a salariilor dascalilor
Avand in vedere faptul ca in 20 august a intrat in vigoare legea privind cresterile salariale ce se vor acorda in 2007 personalului didactic din invatamant, de la data intrarii in vigoare a legii exista obligatia aplicarii acesteia.
Presedintele SLI MM, Liviu Pop: "Legea privind cresterile salariale s-a modificat, in sensul majorarii cu 10% pentru personalul didactic de predare cu gradul I. In conditiile in care Parlamentul Romaniei, forumul legislativ, a inteles sa modifice valoarea coeficientilor de multiplicare din anexa nr. 2, in sensul celor mai sus-mentionate, fara sa precizeze in mod expres data de la care se acorda aceste majorari, aplicarea Legii, astfel cum aceasta a fost adoptata, implica recalcularea salariilor cadrelor didactice cu gradul didactic I, de la 1 ianuarie 2007. Mentionam ca nu este pentru prima data cand Parlamentul adopta o lege de aprobare a unei ordonante de Guvern cu modificari, fara sa se stipuleze expres data de la care intra in vigoare aceste modificari. Astfel, prin Legea nr. 138/2005, care a intrat in vigoare la data de 22.05.2005, a fost aprobata, cu modificari, OUG nr. 18/2005, acordandu-se o majorare de 1,5% a salariilor fata de cea prevazuta in ordonanta de urgenta, incepand cu 1 martie 2005, situatie in care s-au recalculat salariile personalului didactic. In acest sens rugam toti directorii sa aplice aceasta lege incepand cu 1 ianuarie 2007, altfel suntem obligati sa recurgem la instanta pentru recuperarea sumelor".
Sursa :http://www.informatia-zilei.ro/BM/eveniment.htm
http://www.emaramures.ro/index.php?page=det&cat=2&id=8166
28 sept. 2007
Primele si sporurile salariale vor fi impozitate
Guvernul a aprobat in sedinta de miercuri o Ordonanta de Urgenta care largeste baza de calcul a contributiilor sociale datorate de angajatori si angajati, prin impozitarea primelor, a sporurilor si a celorlalte stimulente salariale.
Daca in prevederile anterioare baza de calcul pentru contributiile sociale era salariul de baza la care se adaugau sporurile cu caracter permanent, noile prevederi o extind la toate veniturile brute realizate, adaugandu-se la salariu sumele din prime, sporuri, stimulente.
Potrivit unui comunicat al Executivului, pentru persoanele angajate care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca, baza de calcul este venitul brut realizat lunar. Pentru alti lucratori angajati cu alte tipuri de contract, contributiile sociale se vor calcula pornind de la venitul lunar asigurat inscris in declaratia sau contractul de asigurare sociala.
In ceea ce ii priveste pe angajatori, baza de calcul a contributiei de asigurari sociale va fi suma veniturilor care constituie baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale.
”Largirea bazei de calcul pentru contributiile sociale constituie si o baza pentru o viitoare reducere a cotelor de contributii de asigurari sociale datorate de angajatori si angajati la bugetul asigurarilor pentru somaj”, se mai arata in comunicatul Guvernului.
Contactati de HotNews.ro, atat reprezentantii sindicatelor, cat si cei ai patronatelor au declarat ca nu pot face afirmatii legate de Ordonanta de Urgenta care stabileste impozitarea primelor, a sporurilor si a celorlalte stimulente salariale intrucat acest document nu a fost facut public.
Cristian Pirvan, secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania, a declarat ca ”nu stim ce vor sa faca pentru ca nu au vrut sa se stie. Nu au facut dialog social asa cum trebuiau sa faca. Aceasta masura face parte din seria neagra a tuturor actelor promovate de Guvern in ultima perioada.
La fel s-a intamplat cu achizitiile publice si cu Registrul Comertului, care nu mai da date despre actionari”.
”Nu pot decat sa fac decat speculatii pentru ca nu am vazut documentul. Aceasta ordonanta este departe de a fi corecta. Angajatorii vor gasi insa, ca intotdeauna, noi solutii pentru plata drepturilor banesti catre salariati, iar pe de alta parte se va accentua evaziunea fiscala”, este de parere Dumitru Costin, presedintele Cartel ALFA.
Sursa: www.HotNews.ro, Dragos Comache, 28 sep 2007
Data: 27.09.2007
ŞEDINŢĂ DE GUVERN
COMUNICAT DE PRESĂ XXIII
Guvernul a adoptat, în şedinţa de ieri, o Ordonanţă de Urgenţă prin care rezolvă mai multe inadvertenţe apărute în legătură cu legislaţia referitoare la fondurile private de pensii şi modifică baza de calcul a contribuţiilor sociale.
Baza de calcul a contribuţiilor sociale datorate
În vederea urgentării stabilirii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, actul normativ lărgeşte baza de calcul a contribuţiilor sociale datorate de angajatori şi angajaţi, prin includerea tuturor veniturilor brute, realizate lunar.
Dacă în prevederile anterioare baza de calcul pentru contribuţiile sociale era salariul de bază plus sporurile cu caracter permanent, noile prevederi o extind la toate veniturile brute realizate, adăugându-se la salariu sumele din prime, stimulente, etc.
Astfel, pentru persoanele angajate care desfăşoară activităţi pe baza de contract individual de muncă, baza de calcul este venitul brut realizat lunar. Pentru alţi lucrători angajaţi cu alte tipuri de contract, contribuţiile sociale se vor calcula pornind de la venitul lunar asigurat înscris în declaraţia sau contractul de asigurare socială.
Pentru angajatori, baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale va fi suma veniturilor care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale.
Lărgirea bazei de calcul pentru contribuţiile sociale constituie şi o bază pentru o viitoare reducere a cotelor de contribuţii de asigurări sociale datorate de angajatori şi angajaţi la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Afilierea la sistemul de pensii administrate privat
În privinţa înfiinţării sistemului privat de administrare a pensiilor, Ordonanţa de urgenţă aduce trei modificări legii 19 privind sistemul public de pensii. Astfel, Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale (CNPAS) este instituţia care va vira fondurilor de pensii administrate privat partea cuvenită din contribuţia individuală de asigurări sociale. CNPAS transmite către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) toate informaţiile privind sumele virate şi către fondurile private de pensii lista contribuţiilor virate.
Pentru a eficientiza capacitatea administrativă a CNPAS în vederea unei corecte gestionări a procesului de afiliere la fondurile de pensii private, schema de personal a CNPAS se măreşte cu 400 de locuri. Cei 400 de lucrători vor fi preluaţi de CNPAS de la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, păstrându-şi încadrările şi drepturile salariale. Această prevedere intră în vigoare imediat după publicarea actului normativ, iar ministerele Muncii şi Economiei şi Finanţelor sunt autorizate să introducă modificările necesare la bugetul asigurărilor sociale de stat şi la cel al asigurărilor de şomaj pe anul 2007, astfel încât aceşti angajaţi să poată începe activitatea la CNPAS.
O altă modificare adusă legii mai sus menţionate prevede majorarea procentului comisionului de administrare perceput de CNPAS pentru acoperirea cheltuielilor privind organizarea şi funcţionarea sistemului public. Astfel, aceste cheltuieli vor fi acoperite din bugetul asigurărilor sociale de stat în limita unui procent de 4%, în timp ce acest procent era de 3% înainte de această modificare. Procentul de 4% va acoperi cheltuielile cu gestionarea afilierii la fondurile private de pensii şi virarea sumelor necesare din asigurările individuale către aceste fonduri.
ANAF şi CNPAS vor asigura corelarea bazelor proprii de date, pentru realizarea unei evidenţe corecte şi unitare a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la sistemul public de pensii precum şi la sistemul fondurilor de pensii administrate privat. Cele două instituţii îşi acordă reciproc acces gratuit la bazele de date astfel încât să poată identifica angajatorii care nu au respectat prevederile legale şi să poată dispune măsurile necesare.
Actul legislativ modifică şi completează toate prevederile referitoare la contribuţiile la bugetul asigurărilor pentru şomaj, respectiv, legea 19 din 2000 privind sistemul public de pensii, modificată prin legea 250 din 2007 care dispune prevederile pentru crearea sistemului privat de pensii, legea 346 din 2002 privind asigurarea pentru accidentele de munca si boli profesionale, legea 76 din 2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj şi legea 200 din 2006 referitoare la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.
Biroul de presă
Daca in prevederile anterioare baza de calcul pentru contributiile sociale era salariul de baza la care se adaugau sporurile cu caracter permanent, noile prevederi o extind la toate veniturile brute realizate, adaugandu-se la salariu sumele din prime, sporuri, stimulente.
Potrivit unui comunicat al Executivului, pentru persoanele angajate care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca, baza de calcul este venitul brut realizat lunar. Pentru alti lucratori angajati cu alte tipuri de contract, contributiile sociale se vor calcula pornind de la venitul lunar asigurat inscris in declaratia sau contractul de asigurare sociala.
In ceea ce ii priveste pe angajatori, baza de calcul a contributiei de asigurari sociale va fi suma veniturilor care constituie baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale.
”Largirea bazei de calcul pentru contributiile sociale constituie si o baza pentru o viitoare reducere a cotelor de contributii de asigurari sociale datorate de angajatori si angajati la bugetul asigurarilor pentru somaj”, se mai arata in comunicatul Guvernului.
Contactati de HotNews.ro, atat reprezentantii sindicatelor, cat si cei ai patronatelor au declarat ca nu pot face afirmatii legate de Ordonanta de Urgenta care stabileste impozitarea primelor, a sporurilor si a celorlalte stimulente salariale intrucat acest document nu a fost facut public.
Cristian Pirvan, secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania, a declarat ca ”nu stim ce vor sa faca pentru ca nu au vrut sa se stie. Nu au facut dialog social asa cum trebuiau sa faca. Aceasta masura face parte din seria neagra a tuturor actelor promovate de Guvern in ultima perioada.
La fel s-a intamplat cu achizitiile publice si cu Registrul Comertului, care nu mai da date despre actionari”.
”Nu pot decat sa fac decat speculatii pentru ca nu am vazut documentul. Aceasta ordonanta este departe de a fi corecta. Angajatorii vor gasi insa, ca intotdeauna, noi solutii pentru plata drepturilor banesti catre salariati, iar pe de alta parte se va accentua evaziunea fiscala”, este de parere Dumitru Costin, presedintele Cartel ALFA.
Sursa: www.HotNews.ro, Dragos Comache, 28 sep 2007
Data: 27.09.2007
ŞEDINŢĂ DE GUVERN
COMUNICAT DE PRESĂ XXIII
Guvernul a adoptat, în şedinţa de ieri, o Ordonanţă de Urgenţă prin care rezolvă mai multe inadvertenţe apărute în legătură cu legislaţia referitoare la fondurile private de pensii şi modifică baza de calcul a contribuţiilor sociale.
Baza de calcul a contribuţiilor sociale datorate
În vederea urgentării stabilirii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, actul normativ lărgeşte baza de calcul a contribuţiilor sociale datorate de angajatori şi angajaţi, prin includerea tuturor veniturilor brute, realizate lunar.
Dacă în prevederile anterioare baza de calcul pentru contribuţiile sociale era salariul de bază plus sporurile cu caracter permanent, noile prevederi o extind la toate veniturile brute realizate, adăugându-se la salariu sumele din prime, stimulente, etc.
Astfel, pentru persoanele angajate care desfăşoară activităţi pe baza de contract individual de muncă, baza de calcul este venitul brut realizat lunar. Pentru alţi lucrători angajaţi cu alte tipuri de contract, contribuţiile sociale se vor calcula pornind de la venitul lunar asigurat înscris în declaraţia sau contractul de asigurare socială.
Pentru angajatori, baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale va fi suma veniturilor care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale.
Lărgirea bazei de calcul pentru contribuţiile sociale constituie şi o bază pentru o viitoare reducere a cotelor de contribuţii de asigurări sociale datorate de angajatori şi angajaţi la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Afilierea la sistemul de pensii administrate privat
În privinţa înfiinţării sistemului privat de administrare a pensiilor, Ordonanţa de urgenţă aduce trei modificări legii 19 privind sistemul public de pensii. Astfel, Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale (CNPAS) este instituţia care va vira fondurilor de pensii administrate privat partea cuvenită din contribuţia individuală de asigurări sociale. CNPAS transmite către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) toate informaţiile privind sumele virate şi către fondurile private de pensii lista contribuţiilor virate.
Pentru a eficientiza capacitatea administrativă a CNPAS în vederea unei corecte gestionări a procesului de afiliere la fondurile de pensii private, schema de personal a CNPAS se măreşte cu 400 de locuri. Cei 400 de lucrători vor fi preluaţi de CNPAS de la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, păstrându-şi încadrările şi drepturile salariale. Această prevedere intră în vigoare imediat după publicarea actului normativ, iar ministerele Muncii şi Economiei şi Finanţelor sunt autorizate să introducă modificările necesare la bugetul asigurărilor sociale de stat şi la cel al asigurărilor de şomaj pe anul 2007, astfel încât aceşti angajaţi să poată începe activitatea la CNPAS.
O altă modificare adusă legii mai sus menţionate prevede majorarea procentului comisionului de administrare perceput de CNPAS pentru acoperirea cheltuielilor privind organizarea şi funcţionarea sistemului public. Astfel, aceste cheltuieli vor fi acoperite din bugetul asigurărilor sociale de stat în limita unui procent de 4%, în timp ce acest procent era de 3% înainte de această modificare. Procentul de 4% va acoperi cheltuielile cu gestionarea afilierii la fondurile private de pensii şi virarea sumelor necesare din asigurările individuale către aceste fonduri.
ANAF şi CNPAS vor asigura corelarea bazelor proprii de date, pentru realizarea unei evidenţe corecte şi unitare a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la sistemul public de pensii precum şi la sistemul fondurilor de pensii administrate privat. Cele două instituţii îşi acordă reciproc acces gratuit la bazele de date astfel încât să poată identifica angajatorii care nu au respectat prevederile legale şi să poată dispune măsurile necesare.
Actul legislativ modifică şi completează toate prevederile referitoare la contribuţiile la bugetul asigurărilor pentru şomaj, respectiv, legea 19 din 2000 privind sistemul public de pensii, modificată prin legea 250 din 2007 care dispune prevederile pentru crearea sistemului privat de pensii, legea 346 din 2002 privind asigurarea pentru accidentele de munca si boli profesionale, legea 76 din 2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj şi legea 200 din 2006 referitoare la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.
Biroul de presă
27 sept. 2007
În Germania, un educator la 1,8 copii asistaţi
spune Gerhard Schemenau, secretar general FICE Europa
- În câţi ani credeţi că va ajunge România la un sistem eficient de protecţie a copilului, asemănător celor din statele mai dezvoltate?
- E greu de dat un răspuns. Colegii care lucrează în acest domeniu în România afirmă, deseori, că îşi doresc să aibă un sistem european, dar nu există un sistem european. Fiecare ţară are propriul sistem. Noi nu putem să comparăm sistemul din Germania cu cel din Franţa, nici cu cel din Anglia, sau Olanda, sau Finlanda. Fiecare ţară şi-a dezvoltat propriul sistem, pe baza culturii din ţara respectivă şi pe baza evoluţiei politice.
De exemplu, se vorbeşte în România de „tip familial”, dar noi nu cunoaştem acest sistem în Germania. În România mai există, încă, problema calităţii vieţii, care în alte state a fost eradicată de mult. Cazurile de tuberculoză sunt în creştere, în timp ce în alte ţări nici nu se mai aude de aşa ceva. Serviciile medicale nu sunt nici ele la cotele dorite, sunt insuficiente medicamente. În ansamblu, însă, impresia mea este că cei din România fac eforturi. Nici nu sunt plătiţi foarte bine. Aici se câştigă 150-200 de euro pe lună. În Germania, se poate ajunge şi la 2.200 de euro pe lună. Însă, nici cei din Germania nu sunt mulţumiţi.
- Cum evaluaţi sistemul de protecţie a copilului din România, în comparaţie cu celelalte, mai eficiente, din state mai dezvoltate?
- Nu dispun de date statistice, care să îmi releve dacă sistemul din România este eficient sau nu. În Germania, vorbim de o cotă de succes de 70%. În Finlanda, de 60%; 30%, chiar dacă nu au succes deplin, nu mai reprezintă un caz de protecţie, iar cam 40% au nevoie de ajutor în afara familiei, pe o perioadă mai îndelungată.
- Ce presupune, concret, acest ajutor?
- În Germania, când vorbim de ajutor în afara familiei, ne referim la plasament în altă familie sau în instituţii de protecţie, de ajutor, pentru tineri. În România, după cum mi-a fost mie prezentată situaţia, problema este că luarea în considerare a unui astfel de ajutor presupune, pentru familia care îl accesează, şi un risc de a fi discriminată. Oamenii, care au nevoie de aceste forme de ajutor, nu mai sunt la fel de respectaţi. Sunt de părere că se lucrează prea puţin cu resursele existente în familie. Indiferent cât de dificilă este situaţia într-o familie, aceasta mai are, totuşi, nişte resurse şi, în momentul în care ofer o formă de ajutor familiei respective, trebuie să mă folosesc de aceste resurse. În Germania, spunem că familia şi copilul sunt coproducătorii formei de ajutor.
- Când ajung copiii din Germania într-o formă de protecţie?
- Dacă au 5-6 ani, sunt plasaţi direct în familii de plasament. E clar, pentru noi, că la vârsta respectivă mai au nevoie de îngrijire într-o familie. La 12-13 ani, ajunge într-o instituţie. În acest timp, continuă studiile la şcolile publice. Aici, sunt ajutaţi să se descurce în viaţa cotidiană: să ajungă punctual la şcoală, să îşi facă temele, parţial, sunt implicaţi în muncile gospodăreşti, pentru că mulţi din copiii din instituţii nu se vor mai întoarce în familie şi trebuie să înveţe să se descurce singuri.
Instituţiile de protecţie din Germania au 3 sarcini principale, stabilite prin lege: să încerce să îi plaseze pe copii în altă familie, mai ales dacă au vârstă mică; să îi pregătească pe copii să se întoarcă în familia biologică; dacă aceste lucruri nu sunt posibile, să îl ajute pe copil în procesul de desprindere de familie şi să îl pregătească pentru o viaţă normală. Acest lucru trebuie privit cu deosebită atenţie la copiii care au suferit traume în propria familie. Deseori, nu e recomandat să fie plasaţi în altă familie, iar atunci tot într-o instituţie ajung. Tocmai de aceea, suntem foarte atenţi. Fiecare copil are camera proprie, pentru că, dacă ar sta 2 în aceeaşi cameră, există un potenţial de conflict. Într-o instituţie sunt maxim 24 de copii, iar la 1,8 copii, există un educator. În Finlanda, rata e de 1 la 1. Educatorii stau în instituţii şi noaptea.
- Cât se cheltuieşte pentru integrarea acestor tineri?
- În instituţia pe care o conduc, există un departament, care califică profesional tinerii şi, pentru un asemenea tânăr, primim pe lună 450 de euro. Banii provin fie din fondurile comunale, fie vin din partea statului sau primim fonduri europene, prin ministerul pentru afaceri sociale. Problema e că, în România, aproximativ 20% dintre copiii de vârstă şcolară trăiesc la limita sărăciei, ceea ce înseamnă că, dacă nu vor avea o pregătire şcolară adecvată, vor fi în continuare dezavantajaţi.
În Europa, procentul coboară la 8-10%. De remarcat e faptul că nici părinţii acestor copii nu au o pregătire adecvată, prin urmare nu se preocupă ca ei să meargă regulat la şcoală, nu îi pot ajuta la teme. În România există deja măsuri de recalificare profesională prin direcţiile de muncă, care se adresează şi segmentului acestuia de tineri. Şi poate că trebuie restructurată şi şcoala, de aşa manieră ca în perioada şcolii să se intermedieze şi aspecte practice, nu doar teoretice.
Gerhard Schemenau este secretar general al Federaţiei Internaţionale a Comunităţilor Educative Europa şi director general al uneia dintre cele mai mari şi eficiente instituţii de reabilitare, recuperare şi integrare socială a copiilor, tinerilor şi adulţilor din Germania, „Schottener Reha”, din landul Essen. Sociolog, asistent social, dar şi profesor, Gerhard Schemenau s-a implicat, încă din 1990, în îmbunătăţirea legislaţiei de asistenţă socială din România, în domeniul protecţiei copilului. La început de septembrie, Gerhard Schemenau a participat la simpozionul internaţional „Copilăria la periferia oraşelor – provocări şi riscuri”, organizat la Bucureşti, de FICE România. (M.C.)
Sursa:http://www.gandul.info/educatie/germania-educator-1-8-copii-asistati.html?3934;937797
- În câţi ani credeţi că va ajunge România la un sistem eficient de protecţie a copilului, asemănător celor din statele mai dezvoltate?
- E greu de dat un răspuns. Colegii care lucrează în acest domeniu în România afirmă, deseori, că îşi doresc să aibă un sistem european, dar nu există un sistem european. Fiecare ţară are propriul sistem. Noi nu putem să comparăm sistemul din Germania cu cel din Franţa, nici cu cel din Anglia, sau Olanda, sau Finlanda. Fiecare ţară şi-a dezvoltat propriul sistem, pe baza culturii din ţara respectivă şi pe baza evoluţiei politice.
De exemplu, se vorbeşte în România de „tip familial”, dar noi nu cunoaştem acest sistem în Germania. În România mai există, încă, problema calităţii vieţii, care în alte state a fost eradicată de mult. Cazurile de tuberculoză sunt în creştere, în timp ce în alte ţări nici nu se mai aude de aşa ceva. Serviciile medicale nu sunt nici ele la cotele dorite, sunt insuficiente medicamente. În ansamblu, însă, impresia mea este că cei din România fac eforturi. Nici nu sunt plătiţi foarte bine. Aici se câştigă 150-200 de euro pe lună. În Germania, se poate ajunge şi la 2.200 de euro pe lună. Însă, nici cei din Germania nu sunt mulţumiţi.
- Cum evaluaţi sistemul de protecţie a copilului din România, în comparaţie cu celelalte, mai eficiente, din state mai dezvoltate?
- Nu dispun de date statistice, care să îmi releve dacă sistemul din România este eficient sau nu. În Germania, vorbim de o cotă de succes de 70%. În Finlanda, de 60%; 30%, chiar dacă nu au succes deplin, nu mai reprezintă un caz de protecţie, iar cam 40% au nevoie de ajutor în afara familiei, pe o perioadă mai îndelungată.
- Ce presupune, concret, acest ajutor?
- În Germania, când vorbim de ajutor în afara familiei, ne referim la plasament în altă familie sau în instituţii de protecţie, de ajutor, pentru tineri. În România, după cum mi-a fost mie prezentată situaţia, problema este că luarea în considerare a unui astfel de ajutor presupune, pentru familia care îl accesează, şi un risc de a fi discriminată. Oamenii, care au nevoie de aceste forme de ajutor, nu mai sunt la fel de respectaţi. Sunt de părere că se lucrează prea puţin cu resursele existente în familie. Indiferent cât de dificilă este situaţia într-o familie, aceasta mai are, totuşi, nişte resurse şi, în momentul în care ofer o formă de ajutor familiei respective, trebuie să mă folosesc de aceste resurse. În Germania, spunem că familia şi copilul sunt coproducătorii formei de ajutor.
- Când ajung copiii din Germania într-o formă de protecţie?
- Dacă au 5-6 ani, sunt plasaţi direct în familii de plasament. E clar, pentru noi, că la vârsta respectivă mai au nevoie de îngrijire într-o familie. La 12-13 ani, ajunge într-o instituţie. În acest timp, continuă studiile la şcolile publice. Aici, sunt ajutaţi să se descurce în viaţa cotidiană: să ajungă punctual la şcoală, să îşi facă temele, parţial, sunt implicaţi în muncile gospodăreşti, pentru că mulţi din copiii din instituţii nu se vor mai întoarce în familie şi trebuie să înveţe să se descurce singuri.
Instituţiile de protecţie din Germania au 3 sarcini principale, stabilite prin lege: să încerce să îi plaseze pe copii în altă familie, mai ales dacă au vârstă mică; să îi pregătească pe copii să se întoarcă în familia biologică; dacă aceste lucruri nu sunt posibile, să îl ajute pe copil în procesul de desprindere de familie şi să îl pregătească pentru o viaţă normală. Acest lucru trebuie privit cu deosebită atenţie la copiii care au suferit traume în propria familie. Deseori, nu e recomandat să fie plasaţi în altă familie, iar atunci tot într-o instituţie ajung. Tocmai de aceea, suntem foarte atenţi. Fiecare copil are camera proprie, pentru că, dacă ar sta 2 în aceeaşi cameră, există un potenţial de conflict. Într-o instituţie sunt maxim 24 de copii, iar la 1,8 copii, există un educator. În Finlanda, rata e de 1 la 1. Educatorii stau în instituţii şi noaptea.
- Cât se cheltuieşte pentru integrarea acestor tineri?
- În instituţia pe care o conduc, există un departament, care califică profesional tinerii şi, pentru un asemenea tânăr, primim pe lună 450 de euro. Banii provin fie din fondurile comunale, fie vin din partea statului sau primim fonduri europene, prin ministerul pentru afaceri sociale. Problema e că, în România, aproximativ 20% dintre copiii de vârstă şcolară trăiesc la limita sărăciei, ceea ce înseamnă că, dacă nu vor avea o pregătire şcolară adecvată, vor fi în continuare dezavantajaţi.
În Europa, procentul coboară la 8-10%. De remarcat e faptul că nici părinţii acestor copii nu au o pregătire adecvată, prin urmare nu se preocupă ca ei să meargă regulat la şcoală, nu îi pot ajuta la teme. În România există deja măsuri de recalificare profesională prin direcţiile de muncă, care se adresează şi segmentului acestuia de tineri. Şi poate că trebuie restructurată şi şcoala, de aşa manieră ca în perioada şcolii să se intermedieze şi aspecte practice, nu doar teoretice.
Gerhard Schemenau este secretar general al Federaţiei Internaţionale a Comunităţilor Educative Europa şi director general al uneia dintre cele mai mari şi eficiente instituţii de reabilitare, recuperare şi integrare socială a copiilor, tinerilor şi adulţilor din Germania, „Schottener Reha”, din landul Essen. Sociolog, asistent social, dar şi profesor, Gerhard Schemenau s-a implicat, încă din 1990, în îmbunătăţirea legislaţiei de asistenţă socială din România, în domeniul protecţiei copilului. La început de septembrie, Gerhard Schemenau a participat la simpozionul internaţional „Copilăria la periferia oraşelor – provocări şi riscuri”, organizat la Bucureşti, de FICE România. (M.C.)
Sursa:http://www.gandul.info/educatie/germania-educator-1-8-copii-asistati.html?3934;937797
Profesorii vor primi tichete de masă
Profesorii vor putea primi tichete de masă şi o primă de vacanţă, acordată anual, în cuantumul salariului de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă, potrivit noului Statut al cadrelor didactice, a declarat secretarul de stat din Ministerul Educaţiei, Svetlana Preoteasa, citată de NewsIn.
Proiectul de lege arată că personalul didactic beneficiază, pe lângă prima de vacanţă şi tichetele de masă, de un premiu anual în cuantum de un salariu mediu lunar de bază şi ajutor anual pentru cărţi şi materiale didactice în valoare de 100 de euro.
Cadrele didactice primesc şi o primă de instalare în curs de cinci ani, o singură dată, în cuantum de trei salarii de bază, dar, în cazul plecării din sistem în următorii cinci ani, se restituie întreaga sumă. Prima de pensionare va consta în două salarii de bază, iar profesorii vor avea reducere de 50% din valoarea biletelor la filme, concerte sau spectacole de teatru organizate de instituţii publice.
Sursa:http://www.gds.ro/Economie/2007-09-26/Profesorii+vor+primi+tichete+de+masa
Proiectul de lege arată că personalul didactic beneficiază, pe lângă prima de vacanţă şi tichetele de masă, de un premiu anual în cuantum de un salariu mediu lunar de bază şi ajutor anual pentru cărţi şi materiale didactice în valoare de 100 de euro.
Cadrele didactice primesc şi o primă de instalare în curs de cinci ani, o singură dată, în cuantum de trei salarii de bază, dar, în cazul plecării din sistem în următorii cinci ani, se restituie întreaga sumă. Prima de pensionare va consta în două salarii de bază, iar profesorii vor avea reducere de 50% din valoarea biletelor la filme, concerte sau spectacole de teatru organizate de instituţii publice.
Sursa:http://www.gds.ro/Economie/2007-09-26/Profesorii+vor+primi+tichete+de+masa
26 sept. 2007
În şcolile din Maramureş / Doar 35% din reabilitări realizate
Ieri a avut loc întîlnirea comandamentului pentru monitorizarea stadiului lucrărilor de reabilitare a unităţilor şcolare finanţate de la bugetul de stat. A fost analizat stadiul de reabilitare a unităţilor şcolare, ajungîndu-se la concluzia că – în Maramureş – aceste lucrări au fost realizate în proporţie de 35,15%. Lucrările de reabilitare continuă, documentele trimiţîndu-se în fiecare lună către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. La întîlnirea de săptămîna viitoare, vor fi convocaţi reprezentanţi ai 20 de unităţi administrativ-teritoriale, care nu au comunicat, încă, stadiul lucrărilor de reabilitare.
Reamintim că patru Hotărîri de Guvern au stabilit fondurile acordate pentru reabilitarea şcolilor din Maramureş, 40.713 mii RON venind în judeţ pe acest subiect. Preşedintele Sindicatului Liber din Învăţămînt Maramureş (SLIMM), prof. Liviu Marian Pop, avertiza că aceste sume au fost „total haotic repartizate, inclusiv la şcoli care nu au prezentat niciun proiect pe această temă”, menţionînd că doar la prima Hotărîre de Guvern repartizarea de bani s-a făcut pe criterii reale, în rest banii curgînd după „alte criterii decît nevoile reale ale şcolilor”.
După ce săptămîna trecută o întîlnire a comandamentului trebuia să aibă loc şi n-a mai avut, ieri subiectul a fost expediat în cîteva minute. Rămîne de văzut care va fi consistenţa discuţiilor pe această temă de săptămîna viitoare.
(RIP)
Sursa:www.graiul.ro
Reamintim că patru Hotărîri de Guvern au stabilit fondurile acordate pentru reabilitarea şcolilor din Maramureş, 40.713 mii RON venind în judeţ pe acest subiect. Preşedintele Sindicatului Liber din Învăţămînt Maramureş (SLIMM), prof. Liviu Marian Pop, avertiza că aceste sume au fost „total haotic repartizate, inclusiv la şcoli care nu au prezentat niciun proiect pe această temă”, menţionînd că doar la prima Hotărîre de Guvern repartizarea de bani s-a făcut pe criterii reale, în rest banii curgînd după „alte criterii decît nevoile reale ale şcolilor”.
După ce săptămîna trecută o întîlnire a comandamentului trebuia să aibă loc şi n-a mai avut, ieri subiectul a fost expediat în cîteva minute. Rămîne de văzut care va fi consistenţa discuţiilor pe această temă de săptămîna viitoare.
(RIP)
Sursa:www.graiul.ro
25 sept. 2007
Lucrarile de reabilitare a scolilor din Maramures sunt gata doar pe sfert
Comandamentul pentru monitorizarea stadiului lucrarilor de reabilitare a unitatilor scolare finantate de la bugetul de stat, cum pompos a fost numit comisia care trebuie sa urmareasca modul in care sunt cheltuiti banii publici in invatamantul din Maramures, nu are ce sa raporteze.
Inspectorul general adjunct Mariana Pop si inspectorul responsabil cu investitiile la unitatile de invatamant scolar si prescolar, Elisabeta Kramarik, membre in for, au refuzat sa dea informatii despre stadiul lucrarilor, motivand ca datele se schimba de la o zi la alta.
Refuzul oficialilor Inspectoratului Scolar Maramures de a furniza informatii despre reabilitarea scolilor este explicabil, pentru ca lucrarile s-au realizat doar in proportie de 35,15%.
Sursa: http://www.emaramures.ro/index.php?page=det&cat=2&id=8098
Inspectorul general adjunct Mariana Pop si inspectorul responsabil cu investitiile la unitatile de invatamant scolar si prescolar, Elisabeta Kramarik, membre in for, au refuzat sa dea informatii despre stadiul lucrarilor, motivand ca datele se schimba de la o zi la alta.
Refuzul oficialilor Inspectoratului Scolar Maramures de a furniza informatii despre reabilitarea scolilor este explicabil, pentru ca lucrarile s-au realizat doar in proportie de 35,15%.
Sursa: http://www.emaramures.ro/index.php?page=det&cat=2&id=8098
24 sept. 2007
"Avem bunici la catedra!"
Written by Aurel Pacurar, on Saturday, 22 September 2007
După prima săptămână de şcoală, bilanţul cadrelor didactice din judeţ este mai mult decât trist. Au rămas 350 de catedre descoperite. Acest lucru i-a silit pe oficialii Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş să ia măsuri disperate. 32 de “bunici” au fost chemaţi din nou la apel să predea. Majoritatea dintre ei la Liceul de Artă din Baia Mare, unde predau fie teorie muzicală, fie ore de muzică la un anume instrument. „Salariile mici din învăţământ nu-i atrag pe tineri şi nu avem ce face, deşi nu suntem de acord cu această măsură”, a declarat preşedintele Sindicatului Liber din Învăţământ, Liviu Pop „Nu avem ce să facem. Conform metodologiei Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pensionarii pot să predea la catedră şi au chiar prioritate în faţa suplinitorilor necalificaţi. Este de preferat să predea un om cu experienţă, decât un tânăr total necalificat”, a declarat inspectorul şcolar general adjunct Valer Koman. Aducerea “bunicilor” la catedră este convenabilă pentru toată lumea din mai multe puncte de vedere. Sunt calificaţi şi au ani buni de experienţă. Nu este de neglijat nici aspectul financiar. Majoritatea au grade didactice superioare, dar nu pot primi conform legii nici salarii de merit, nici distincţii. Mai mult, din acest an sindicaliştii maramureşeni din învăţământ vor întocmi o bază de date cu toţi profesorii pensionari din judeţ, pentru a apela la ei în caz de criză. “Vom face o bază de date care va cuprinde adrese şi numere de telefon ale colegilor noştri care au intrat în pensie şi îi vom întreba dacă doresc să revină la catedră. La ei vom putea apela în caz de nevoie. Asta până când se va definitiva o dată pentru totdeauna Legea salarizării în învăţământ şi atunci sperăm că vom avea concurenţă pe posturi din partea tinerilor, şi nu catedre neocupate, cum avem de câţiva ani încoace”, susţine sindicalistul Pop.
Sursa: http://www.estradamaramureseana.ro
După prima săptămână de şcoală, bilanţul cadrelor didactice din judeţ este mai mult decât trist. Au rămas 350 de catedre descoperite. Acest lucru i-a silit pe oficialii Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş să ia măsuri disperate. 32 de “bunici” au fost chemaţi din nou la apel să predea. Majoritatea dintre ei la Liceul de Artă din Baia Mare, unde predau fie teorie muzicală, fie ore de muzică la un anume instrument. „Salariile mici din învăţământ nu-i atrag pe tineri şi nu avem ce face, deşi nu suntem de acord cu această măsură”, a declarat preşedintele Sindicatului Liber din Învăţământ, Liviu Pop „Nu avem ce să facem. Conform metodologiei Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pensionarii pot să predea la catedră şi au chiar prioritate în faţa suplinitorilor necalificaţi. Este de preferat să predea un om cu experienţă, decât un tânăr total necalificat”, a declarat inspectorul şcolar general adjunct Valer Koman. Aducerea “bunicilor” la catedră este convenabilă pentru toată lumea din mai multe puncte de vedere. Sunt calificaţi şi au ani buni de experienţă. Nu este de neglijat nici aspectul financiar. Majoritatea au grade didactice superioare, dar nu pot primi conform legii nici salarii de merit, nici distincţii. Mai mult, din acest an sindicaliştii maramureşeni din învăţământ vor întocmi o bază de date cu toţi profesorii pensionari din judeţ, pentru a apela la ei în caz de criză. “Vom face o bază de date care va cuprinde adrese şi numere de telefon ale colegilor noştri care au intrat în pensie şi îi vom întreba dacă doresc să revină la catedră. La ei vom putea apela în caz de nevoie. Asta până când se va definitiva o dată pentru totdeauna Legea salarizării în învăţământ şi atunci sperăm că vom avea concurenţă pe posturi din partea tinerilor, şi nu catedre neocupate, cum avem de câţiva ani încoace”, susţine sindicalistul Pop.
Sursa: http://www.estradamaramureseana.ro
Scoala noastra te invata cum sa dai spaga in viata
24 Septembrie 2007
Eugenia Mihalcea, Mihaela Stanciucu
Profesoara prinsa ca a luat bani pentru un examen face parte dintr-un sistem in care testele pot fi promovate cu "atentii".
Copiii din Romania intra in sistemul de invatamant de la varsta de 3 ani, cand sunt inscrisi in grupa mica la gradinita, de cele mai multe ori gratie pachetului sau plicului consistent pe care-l depun parintii la secretara, director sau inspector.
Putine sunt cazurile in care recunosc ca au dat „ceva” pentru un loc bun la gradinita, si asta numai in cercurile de prieteni apropiati. Orice cuvant scapat in alta parte ar putea duce, in opinia lor, la inlaturarea copilului.
Sistemul s-a mulat dupa tendinta pietei, astfel ca tratativele nu mai incep de la celebrul cartus de tigari sau pachet de cafea, ci de la un plic cu euro. Numarul bancnotelor creste proportional cu varsta copilului si cu ciclul de invatamant din care face parte. Si, atata timp cat exista oferta, va exista si cerere.
Cazul profesoarei care a fost prinsa in flagrant luand mita de la doi studenti ce sperau sa ajunga candva medici stomatologi este doar unul dintre exemplele care evidentiaza „metastaza” sistemului.
TARIF DE PROFESOR
50 de euro pentru un examen
Cel mai recent caz de coruptie din mediul universitar demascat de politisti este cel al profesorului universitar doctor Florica Maria Staniceanu care a primit spaga de la studenti nepregatiti in schimbul unor note de 5 la examenul de anatomie patologica.
In varsta de 62 de ani, Florica Staniceanu preda atat la Facultatea de Medicina „Carol Davila”, cat si la Universitatea „Titu Maiorescu”. Sambata seara, profesoara a fost prinsa in flagrant primind 100 de euro de la doi studenti. Potrivit anchetatorilor, cei doi incercasera sa promoveze examenul la anatomie patologica de trei ori. De curand, au aflat ca il pot „trece” in schimbul a 50 de euro.
Examenul a avut loc sambata, intr-un laborator al Spitalului Colentina. Tinerii au apelat, pe rand, la DNA, IGPR, Politia Capitalei si, in final, la Sectia 6 de Politie, de unde, la ora 13.00, au fost sesizati procurorii Tribunalului Bucuresti.
„S-au marcat banii cu textul: „Flagrant mita, 22.09.2007”, iar la ora 18.00, studentii i-au inmanat profesoarei Staniceanu. In urma lucrarilor predate, cei doi au obtinut 4. Notele erau scrise cu creionul, insa, dupa primirea banilor, au crescut subit la 5, trecut cu stiloul in catalog”, au precizat anchetatorii. Alti patru studenti au depus apoi plangeri impotriva Mariei Staniceanu, spaga totala data de acestia intr-un semestru fiind de 100 de euro si 400 de lei.
Profesoara s-a ales cu dosar penal pentru luare de mita. E cercetata in libertate, dar nu mai are dreptul sa profeseze pe toata perioada desfasurarii anchetei, sa-si contacteze studentii din promotia 2006-2007 sau sa paraseasca localitatea.
Ieri, intr-o tentativa ridicola de a salva imaginea institutiei, conducerea Universitatii „Titu Maiorescu” a precizat, intr-un comunicat, ca Florica Staniceanu are doar un contract de colaborare cu universitatea.
DE LA GRADINITA LA FACULTATE
Mita scolara s-a generalizat
In gradinitele, scolile si facultatile din Romania exista cazuri de coruptie si abuzuri care sunt recunoscute atat de profesori, cat si de parinti, elevi si studenti. La gradinita se da cate un parfum, in timp ce la scoala si apoi la liceu si facultate, modalitatile de plata sunt din ce in ce mai diversificate.
Un studiu realizat de Centrul Educatia 2000·, in urma cu un an, releva faptul ca in scoli exista „fondurile” scolii si ale clasei. Toti parintii intervievati au precizat ca platesc cei 50-150 de lei, pentru ca sunt de acord si e in interesul copilului, elevii au spus ca cererea dirigintilor cuprinde, cateodata, si o obligatie. „Daca nu ai adus, te striga o data, de doua ori, ti se spune hai ca trebuie, pana la urma dai”, relateaza un baiat.
In cadrul aceluiasi studiu, parintii au recunoscut ca dau cadouri si de Craciun sau de 1 Martie, pentru ca „asa este frumos”. Meditatiile sunt tot o forma de „stimulare” a profesorilor. Pot fi la solicitarea parintilor, dar si „impuse” de profesor, prin depunctarea repetata a elevilor. Cazurile de coruptie apar si din initiativele parintilor, care doresc note cat mai mari pentru copiii lor.
Asta, in conditiile in care admiterea la liceu depinde exclusiv de notele primite in gimnaziu si de tezele sustinute in clasele VII-VIII. O cercetare din 2007 a Fundatiei Soros arata ca profesorii si studentii de la universitatile de stat si particulare stiu cel putin un caz de coruptie in propria institutie.
13% dintre tinerii intervievati spun ca li s-au cerut cel putin o data cadouri, bani sau servicii, iar 15% dintre profesori recunosc ca li s-a propus asa ceva. De asemenea, jumatate dintre studenti stiu ca in facultatea lor exista profesori care primesc spaga.
Spaga, un mod de viata
Copiii ajung sa creada ca asa e normal
Schimbarile care au avut loc in ultimii 17 ani in sistemul national de educatie i-au determinat pe profesori si pe parinti sa-si rezolve singuri problemele, in conditiile in care legile si regulile se schimba odata cu fiecare nou ministru.
Mai mult decat atat, exemplele primarilor care si-au luat diplomele de Bacalaureat cu mult dupa varsta pubertatii, ale obtinerii fotoliului de edil sau ale cetatenilor straini, acuzati in diverse cazuri ca si-au cumparat pur si simplu titlul de doctori, au indus ideea ca se pot parcurge toate etapele scolarizarii, pana la doctorat inclusiv, fara sa treci pe la scoala.
„Noi am ajuns sa traim prin mita. E deja un mod de viata. Daca de la scoala generala sunt copiii obisnuiti asa, atunci ei vor ajunge sa creada ca e normal. De asta, in invatamant, legea ar trebui sa aiba toleranta zero fata de astfel de cazuri”, spune sociologul Marius Pieleanu.
Micile „atentii” din ghiozdan
„Umblam cu spaga in ghiozdan de la gradinita pana la doctorat”, este mottoul campaniei nationale „Nu da spaga”, la capitolul educatie. Astfel, inainte inca de a ajunge la scoala, parintii micutilor cotizeaza la directoare si educatoare, din cauza ca gradinitele nu au locuri pentru toti. Mai departe, povestea se repeta in clasa I, unde locurile sunt din nou insuficiente.
O fraza auzita de multe ori la secretariate este: „Incercati mai tarziu, cand vine doamna directoare, poate rezolvati cu dumneaei cumva...”. Asa s-a ajuns la martisoare din aur si diverse cadouri, in unele cazuri chiar aparate electrocasnice, de 8 Martie, dupa cum spune Mihaela, un parinte.
In gimnaziu, din cauza ca admiterea la liceu se face pe baza notelor din clasele V-VIII si a tezelor cu subiect unic, parintii alearga dupa medii cat mai mari, iar unii profesori gasesc o cale sa-si rotunjeasca veniturile mult prea modeste. Un compromis acceptat de ambele parti e reprezentat de meditatii.
Elevii se descurca singuri la liceu
Ajunsi la liceu, atat parintii, cat si copiii au invatat deja cum functioneaza sistemul. Parintii platesc pentru note, iar adolescentii isi rezolva singuri absentele. Elena, eleva intr-un liceu bucurestean, spune ca un numar mic de chiuluri se poate motiva cu bani, tigari. Protocolul de la Bacalaureat este o alta forma mascata de spaga, pentru ca profesorii din comisia de examen sa fie „relaxati”.
La facultate, despre spaga la administrator sau la sefii de camin s-a vorbit mult in ultimii ani, cand s-au si inregistrat plangeri ale studentilor. Daca pentru un loc se platesc de la 300 pana la 500 de euro pe an, pentru o serie de examene la facultate sau la masterat, platile ajung lejer la peste 1.000 de euro. (A contribuit Andrei Udisteanu)
SOLUTII
Contract cu scoala
Problema spagii din invatamant s-ar putea rezolva prin introducerea unor contracte clare intre parinti si scoala si a unui cod etic la nivelul universitatilor, dupa cum spune Mircea Miclea, presedintele Comisiei prezidentiale pentru educatie.
„In contractul incheiat intre parinte si scoala s-ar putea spune clar ca nu se dau bani pentru cadouri. Astfel, fiecare dintre parti ar fi responsabila”, spune Miclea. „Universitatile, in schimb, ar trebui sa introduca un cod etic, ca parte integranta a contractului de munca, in baza caruia sa poata fi concediat un cadru didactic care ia spaga”, adauga presedintele comisiei.
Victor Alistar, presedintele Transparency International, este de parere ca se poate eradica spaga din Educatie numai daca parintii nu mai „cotizeaza”. Si o transparentizare a intregului sistem ar putea duce la eliminarea micii coruptii.
Sursa:www.evz.ro
Eugenia Mihalcea, Mihaela Stanciucu
Profesoara prinsa ca a luat bani pentru un examen face parte dintr-un sistem in care testele pot fi promovate cu "atentii".
Copiii din Romania intra in sistemul de invatamant de la varsta de 3 ani, cand sunt inscrisi in grupa mica la gradinita, de cele mai multe ori gratie pachetului sau plicului consistent pe care-l depun parintii la secretara, director sau inspector.
Putine sunt cazurile in care recunosc ca au dat „ceva” pentru un loc bun la gradinita, si asta numai in cercurile de prieteni apropiati. Orice cuvant scapat in alta parte ar putea duce, in opinia lor, la inlaturarea copilului.
Sistemul s-a mulat dupa tendinta pietei, astfel ca tratativele nu mai incep de la celebrul cartus de tigari sau pachet de cafea, ci de la un plic cu euro. Numarul bancnotelor creste proportional cu varsta copilului si cu ciclul de invatamant din care face parte. Si, atata timp cat exista oferta, va exista si cerere.
Cazul profesoarei care a fost prinsa in flagrant luand mita de la doi studenti ce sperau sa ajunga candva medici stomatologi este doar unul dintre exemplele care evidentiaza „metastaza” sistemului.
TARIF DE PROFESOR
50 de euro pentru un examen
Cel mai recent caz de coruptie din mediul universitar demascat de politisti este cel al profesorului universitar doctor Florica Maria Staniceanu care a primit spaga de la studenti nepregatiti in schimbul unor note de 5 la examenul de anatomie patologica.
In varsta de 62 de ani, Florica Staniceanu preda atat la Facultatea de Medicina „Carol Davila”, cat si la Universitatea „Titu Maiorescu”. Sambata seara, profesoara a fost prinsa in flagrant primind 100 de euro de la doi studenti. Potrivit anchetatorilor, cei doi incercasera sa promoveze examenul la anatomie patologica de trei ori. De curand, au aflat ca il pot „trece” in schimbul a 50 de euro.
Examenul a avut loc sambata, intr-un laborator al Spitalului Colentina. Tinerii au apelat, pe rand, la DNA, IGPR, Politia Capitalei si, in final, la Sectia 6 de Politie, de unde, la ora 13.00, au fost sesizati procurorii Tribunalului Bucuresti.
„S-au marcat banii cu textul: „Flagrant mita, 22.09.2007”, iar la ora 18.00, studentii i-au inmanat profesoarei Staniceanu. In urma lucrarilor predate, cei doi au obtinut 4. Notele erau scrise cu creionul, insa, dupa primirea banilor, au crescut subit la 5, trecut cu stiloul in catalog”, au precizat anchetatorii. Alti patru studenti au depus apoi plangeri impotriva Mariei Staniceanu, spaga totala data de acestia intr-un semestru fiind de 100 de euro si 400 de lei.
Profesoara s-a ales cu dosar penal pentru luare de mita. E cercetata in libertate, dar nu mai are dreptul sa profeseze pe toata perioada desfasurarii anchetei, sa-si contacteze studentii din promotia 2006-2007 sau sa paraseasca localitatea.
Ieri, intr-o tentativa ridicola de a salva imaginea institutiei, conducerea Universitatii „Titu Maiorescu” a precizat, intr-un comunicat, ca Florica Staniceanu are doar un contract de colaborare cu universitatea.
DE LA GRADINITA LA FACULTATE
Mita scolara s-a generalizat
In gradinitele, scolile si facultatile din Romania exista cazuri de coruptie si abuzuri care sunt recunoscute atat de profesori, cat si de parinti, elevi si studenti. La gradinita se da cate un parfum, in timp ce la scoala si apoi la liceu si facultate, modalitatile de plata sunt din ce in ce mai diversificate.
Un studiu realizat de Centrul Educatia 2000·, in urma cu un an, releva faptul ca in scoli exista „fondurile” scolii si ale clasei. Toti parintii intervievati au precizat ca platesc cei 50-150 de lei, pentru ca sunt de acord si e in interesul copilului, elevii au spus ca cererea dirigintilor cuprinde, cateodata, si o obligatie. „Daca nu ai adus, te striga o data, de doua ori, ti se spune hai ca trebuie, pana la urma dai”, relateaza un baiat.
In cadrul aceluiasi studiu, parintii au recunoscut ca dau cadouri si de Craciun sau de 1 Martie, pentru ca „asa este frumos”. Meditatiile sunt tot o forma de „stimulare” a profesorilor. Pot fi la solicitarea parintilor, dar si „impuse” de profesor, prin depunctarea repetata a elevilor. Cazurile de coruptie apar si din initiativele parintilor, care doresc note cat mai mari pentru copiii lor.
Asta, in conditiile in care admiterea la liceu depinde exclusiv de notele primite in gimnaziu si de tezele sustinute in clasele VII-VIII. O cercetare din 2007 a Fundatiei Soros arata ca profesorii si studentii de la universitatile de stat si particulare stiu cel putin un caz de coruptie in propria institutie.
13% dintre tinerii intervievati spun ca li s-au cerut cel putin o data cadouri, bani sau servicii, iar 15% dintre profesori recunosc ca li s-a propus asa ceva. De asemenea, jumatate dintre studenti stiu ca in facultatea lor exista profesori care primesc spaga.
Spaga, un mod de viata
Copiii ajung sa creada ca asa e normal
Schimbarile care au avut loc in ultimii 17 ani in sistemul national de educatie i-au determinat pe profesori si pe parinti sa-si rezolve singuri problemele, in conditiile in care legile si regulile se schimba odata cu fiecare nou ministru.
Mai mult decat atat, exemplele primarilor care si-au luat diplomele de Bacalaureat cu mult dupa varsta pubertatii, ale obtinerii fotoliului de edil sau ale cetatenilor straini, acuzati in diverse cazuri ca si-au cumparat pur si simplu titlul de doctori, au indus ideea ca se pot parcurge toate etapele scolarizarii, pana la doctorat inclusiv, fara sa treci pe la scoala.
„Noi am ajuns sa traim prin mita. E deja un mod de viata. Daca de la scoala generala sunt copiii obisnuiti asa, atunci ei vor ajunge sa creada ca e normal. De asta, in invatamant, legea ar trebui sa aiba toleranta zero fata de astfel de cazuri”, spune sociologul Marius Pieleanu.
Micile „atentii” din ghiozdan
„Umblam cu spaga in ghiozdan de la gradinita pana la doctorat”, este mottoul campaniei nationale „Nu da spaga”, la capitolul educatie. Astfel, inainte inca de a ajunge la scoala, parintii micutilor cotizeaza la directoare si educatoare, din cauza ca gradinitele nu au locuri pentru toti. Mai departe, povestea se repeta in clasa I, unde locurile sunt din nou insuficiente.
O fraza auzita de multe ori la secretariate este: „Incercati mai tarziu, cand vine doamna directoare, poate rezolvati cu dumneaei cumva...”. Asa s-a ajuns la martisoare din aur si diverse cadouri, in unele cazuri chiar aparate electrocasnice, de 8 Martie, dupa cum spune Mihaela, un parinte.
In gimnaziu, din cauza ca admiterea la liceu se face pe baza notelor din clasele V-VIII si a tezelor cu subiect unic, parintii alearga dupa medii cat mai mari, iar unii profesori gasesc o cale sa-si rotunjeasca veniturile mult prea modeste. Un compromis acceptat de ambele parti e reprezentat de meditatii.
Elevii se descurca singuri la liceu
Ajunsi la liceu, atat parintii, cat si copiii au invatat deja cum functioneaza sistemul. Parintii platesc pentru note, iar adolescentii isi rezolva singuri absentele. Elena, eleva intr-un liceu bucurestean, spune ca un numar mic de chiuluri se poate motiva cu bani, tigari. Protocolul de la Bacalaureat este o alta forma mascata de spaga, pentru ca profesorii din comisia de examen sa fie „relaxati”.
La facultate, despre spaga la administrator sau la sefii de camin s-a vorbit mult in ultimii ani, cand s-au si inregistrat plangeri ale studentilor. Daca pentru un loc se platesc de la 300 pana la 500 de euro pe an, pentru o serie de examene la facultate sau la masterat, platile ajung lejer la peste 1.000 de euro. (A contribuit Andrei Udisteanu)
SOLUTII
Contract cu scoala
Problema spagii din invatamant s-ar putea rezolva prin introducerea unor contracte clare intre parinti si scoala si a unui cod etic la nivelul universitatilor, dupa cum spune Mircea Miclea, presedintele Comisiei prezidentiale pentru educatie.
„In contractul incheiat intre parinte si scoala s-ar putea spune clar ca nu se dau bani pentru cadouri. Astfel, fiecare dintre parti ar fi responsabila”, spune Miclea. „Universitatile, in schimb, ar trebui sa introduca un cod etic, ca parte integranta a contractului de munca, in baza caruia sa poata fi concediat un cadru didactic care ia spaga”, adauga presedintele comisiei.
Victor Alistar, presedintele Transparency International, este de parere ca se poate eradica spaga din Educatie numai daca parintii nu mai „cotizeaza”. Si o transparentizare a intregului sistem ar putea duce la eliminarea micii coruptii.
Sursa:www.evz.ro
Prima lecţie: dai – ai!
Prima lecţie: dai – ai!
de Melania MANDAS VERGU | 25 SEPTEMBRIE 2007
„Dai 50 de euro, treci examenul”. „Îi cumperi doamnei profesoare un frigider, ai luat nota maximă”. „Cotizezi cu un milion de Crăciun, de 8 Martie, de Paşti şi la sfârşitul anului şcolar – îţi asiguri medie mare”. „Vii la mine la meditaţie, cu 70 de lei ora, treci clasa, tăntălăule!” „Vreţi să vă aprob transferul copilului? 3-5 milioane, că trebuie unşi şi inspectorii, să ne acopere”. „Dai între 500 şi 1.000 de euro – afli subiectele la rezidenţiat, ori la intrarea în magistratură”. „Pui şi tu în plic 200-300 de euro, ţi-ai cumpărat licenţa”.
Recunoaşteţi, cu siguranţă, repertoriul acesta. E hit-ul şcolii româneşti de tranziţie. Profesor, învăţător, universitar, director, inspector, îl fredonează fără ruşine. Părinţi, bunici, surori şi fraţi îi adaugă variaţiuni la care nici cu gândul nu gândeşti: o excursie în Turcia, o plasmă, un Audi, orice, numai odrasla să treacă, numai să punem mâna pe un petic de hârtie, zis diplomă.
Imnul Educaţiei e „Şpaga – de la mică, la exorbitantă”, după modelul imnului naţional – „Descurcă-te, române!”
Nicăieri nu se văd mai urât ravagiile acestui microb ca în şcoală. Ne îngrozim la unison, dar practicăm, fiecare în casa lui, acelaşi dans. Şi dacă se vede urâciunea, ce-i? Moare cineva?
Şi, în timp ce-i vorbeşte clasei despre cât de important este pentru fiinţa umană să fie integră, dreaptă, cinstită, doamna învăţătoare, doamna profesoară, primeşte de la Gigel mielul de Paşte şi plicul cu bani, atunci când nu-l cere direct. Gigel ştie că dna învăţătoare spune poveşti de adormit copiii, fiindcă el a învăţat deja cea mai importantă lecţie, chiar de la şcoală: dai – ai, nu dai – mai stai!
Nu ştiu, cu exactitate, ce se întâmplă în mintea şi în inima unui elev când îşi ascultă dascălul perorând despre cinste, competiţie, valoare, ca fiind atitudinile definitorii ale omului, şi ştie bine, fiindcă l-a auzit pe tata vorbind cu mama, că media lui de 10 a obţinut-o contra câtorva milioane. Cu siguranţă, însă, copilul înţelege că adulţii mint.
Cu siguranţă, se simte descumpănit, fiindcă el nu ştie încă să spună una şi să facă exact contrariul. Dar va învăţa, fiindcă de aceea vine la şcoală. Şi, pe măsură ce va învăţa, se va linişti, va prinde curaj şi va crede că doar aceasta-i modalitatea prin care îţi merge bine în viaţă.
E drept, mai este câte-un profesor care se uită chiorâş la cutia cu bomboane de pe catedră şi-i bagă în ceaţă total pe elevi când le spune că vine la şcoală să facă o oră în plus de matematică, fără nici un leu.
Unii elevi îl iubesc pe acest dascăl, îl urmează, alţii, din ce în ce mai mulţi, se tem de el, dacă nu-l consideră deja prost sau nebun.
Vi se pare apocaliptic?
Nu mi-am propus să desfiinţez şcoala românească şi dascălii ei. Am văzut-o doar, sâmbătă seara, la tv. pe doamna profesoară Stăniceanu, încadrată de doi poliţişti, mergând la audieri pentru flagrantul de mită la examen.
Am aflat că puştiul unui prieten a dus de-acasă 30 de lei, fiindcă unul dintre colegii săi „cool” a avut ideea să cotizeze cu toţii pentru ca echipa lor să câştige amărâtul de campionat şcolar de fotbal.
Şi m-am gândit la doamna mea învăţătoare, care atunci când s-a trezit cu catedra plină de flori, la sfârşitul clasei a IV-a, a început să plângă şi ne-a rugat să ducem în cancelarie trandafirii de grădină, crăiţele, muşcatele şi ochiul boului, fiindcă pentru dânsa erau prea multe flori.
Şi-mi pasă. Ştiu că nu doar mie. Ştiu că sunt sute de mii de părinţi şi mii de profesori care mai speră că microbului acestuia i se va da de leac. Întrebarea este doar când şi cine va avea curajul să întrerupă lanţul trofic al mitei în şcoala noastră dragă.
Sursa www.gandul.info
de Melania MANDAS VERGU | 25 SEPTEMBRIE 2007
„Dai 50 de euro, treci examenul”. „Îi cumperi doamnei profesoare un frigider, ai luat nota maximă”. „Cotizezi cu un milion de Crăciun, de 8 Martie, de Paşti şi la sfârşitul anului şcolar – îţi asiguri medie mare”. „Vii la mine la meditaţie, cu 70 de lei ora, treci clasa, tăntălăule!” „Vreţi să vă aprob transferul copilului? 3-5 milioane, că trebuie unşi şi inspectorii, să ne acopere”. „Dai între 500 şi 1.000 de euro – afli subiectele la rezidenţiat, ori la intrarea în magistratură”. „Pui şi tu în plic 200-300 de euro, ţi-ai cumpărat licenţa”.
Recunoaşteţi, cu siguranţă, repertoriul acesta. E hit-ul şcolii româneşti de tranziţie. Profesor, învăţător, universitar, director, inspector, îl fredonează fără ruşine. Părinţi, bunici, surori şi fraţi îi adaugă variaţiuni la care nici cu gândul nu gândeşti: o excursie în Turcia, o plasmă, un Audi, orice, numai odrasla să treacă, numai să punem mâna pe un petic de hârtie, zis diplomă.
Imnul Educaţiei e „Şpaga – de la mică, la exorbitantă”, după modelul imnului naţional – „Descurcă-te, române!”
Nicăieri nu se văd mai urât ravagiile acestui microb ca în şcoală. Ne îngrozim la unison, dar practicăm, fiecare în casa lui, acelaşi dans. Şi dacă se vede urâciunea, ce-i? Moare cineva?
Şi, în timp ce-i vorbeşte clasei despre cât de important este pentru fiinţa umană să fie integră, dreaptă, cinstită, doamna învăţătoare, doamna profesoară, primeşte de la Gigel mielul de Paşte şi plicul cu bani, atunci când nu-l cere direct. Gigel ştie că dna învăţătoare spune poveşti de adormit copiii, fiindcă el a învăţat deja cea mai importantă lecţie, chiar de la şcoală: dai – ai, nu dai – mai stai!
Nu ştiu, cu exactitate, ce se întâmplă în mintea şi în inima unui elev când îşi ascultă dascălul perorând despre cinste, competiţie, valoare, ca fiind atitudinile definitorii ale omului, şi ştie bine, fiindcă l-a auzit pe tata vorbind cu mama, că media lui de 10 a obţinut-o contra câtorva milioane. Cu siguranţă, însă, copilul înţelege că adulţii mint.
Cu siguranţă, se simte descumpănit, fiindcă el nu ştie încă să spună una şi să facă exact contrariul. Dar va învăţa, fiindcă de aceea vine la şcoală. Şi, pe măsură ce va învăţa, se va linişti, va prinde curaj şi va crede că doar aceasta-i modalitatea prin care îţi merge bine în viaţă.
E drept, mai este câte-un profesor care se uită chiorâş la cutia cu bomboane de pe catedră şi-i bagă în ceaţă total pe elevi când le spune că vine la şcoală să facă o oră în plus de matematică, fără nici un leu.
Unii elevi îl iubesc pe acest dascăl, îl urmează, alţii, din ce în ce mai mulţi, se tem de el, dacă nu-l consideră deja prost sau nebun.
Vi se pare apocaliptic?
Nu mi-am propus să desfiinţez şcoala românească şi dascălii ei. Am văzut-o doar, sâmbătă seara, la tv. pe doamna profesoară Stăniceanu, încadrată de doi poliţişti, mergând la audieri pentru flagrantul de mită la examen.
Am aflat că puştiul unui prieten a dus de-acasă 30 de lei, fiindcă unul dintre colegii săi „cool” a avut ideea să cotizeze cu toţii pentru ca echipa lor să câştige amărâtul de campionat şcolar de fotbal.
Şi m-am gândit la doamna mea învăţătoare, care atunci când s-a trezit cu catedra plină de flori, la sfârşitul clasei a IV-a, a început să plângă şi ne-a rugat să ducem în cancelarie trandafirii de grădină, crăiţele, muşcatele şi ochiul boului, fiindcă pentru dânsa erau prea multe flori.
Şi-mi pasă. Ştiu că nu doar mie. Ştiu că sunt sute de mii de părinţi şi mii de profesori care mai speră că microbului acestuia i se va da de leac. Întrebarea este doar când şi cine va avea curajul să întrerupă lanţul trofic al mitei în şcoala noastră dragă.
Sursa www.gandul.info
Se negociază salariul minim:
700 Ron – leafa sub care „n-are sens să te mai duci la muncă”
25 SEPTEMBRIE 2007
Negocierile asupra salariului minim pe economie stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel naţional sunt în curs. Confederaţiile sindicale au pornit de la 700 de lei ca fiind „minimum de subzistenţă, suma sub care n-are sens să te mai duci la muncă” şi sunt dispuse să coboare până la 640 de lei. Confederaţiile patronale au ajuns la 540 de lei şi n-ar dori să mai urce. Dacă se va rămâne la suma propusă de patronate, înseamnă că anul viitor cel mai prost plătit muncitor necalificat va avea un milion de lei vechi în plus, pe lună.
Minimum pentru calificaţi şi pentru personalul cu studii superioare vor creşte proporţional. De aceste salarii s-ar putea să nu se bucure însă şi bugetarii, legaţi de legile lor speciale. De trei ani încoace, salariul minim prevăzut în contractul colectiv de muncă este diferit de „minimul garantat în plată”, destinat bugetarilor. De pildă anul acesta mimimul din contract, pentru un muncitor necalificat, este de 440 de lei, iar „minimul garantat” este de 390 de lei. Reprezentanţii guvernului nu sunt parte în negocierea contractului colectiv de muncă, iar Ministerul Muncii nu poate interveni în negocieri, ci are doar obligaţia de a înregistra şi publica documentul în Monitorul Oficial.(C.N.)
Sursa www.gandul.info
25 SEPTEMBRIE 2007
Negocierile asupra salariului minim pe economie stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel naţional sunt în curs. Confederaţiile sindicale au pornit de la 700 de lei ca fiind „minimum de subzistenţă, suma sub care n-are sens să te mai duci la muncă” şi sunt dispuse să coboare până la 640 de lei. Confederaţiile patronale au ajuns la 540 de lei şi n-ar dori să mai urce. Dacă se va rămâne la suma propusă de patronate, înseamnă că anul viitor cel mai prost plătit muncitor necalificat va avea un milion de lei vechi în plus, pe lună.
Minimum pentru calificaţi şi pentru personalul cu studii superioare vor creşte proporţional. De aceste salarii s-ar putea să nu se bucure însă şi bugetarii, legaţi de legile lor speciale. De trei ani încoace, salariul minim prevăzut în contractul colectiv de muncă este diferit de „minimul garantat în plată”, destinat bugetarilor. De pildă anul acesta mimimul din contract, pentru un muncitor necalificat, este de 440 de lei, iar „minimul garantat” este de 390 de lei. Reprezentanţii guvernului nu sunt parte în negocierea contractului colectiv de muncă, iar Ministerul Muncii nu poate interveni în negocieri, ci are doar obligaţia de a înregistra şi publica documentul în Monitorul Oficial.(C.N.)
Sursa www.gandul.info
532 de grădiniţe, şcoli şi licee particulare sunt autorizate
25 SEPTEMBRIE 2007
Părinţii pot verifica, pe internet, care şcoli şi grădiniţe sunt autorizate de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. Conform ultimei actualizări a bazei de date a ARACIP, în România funcţionează 360 de grădiniţe care sunt autorizate, cele mai multe fiind în Bucureşti (102). Acestea sunt urmate de cele 66 de şcoli particulare, care au doar învăţământ primar şi de alte 29 de şcoli gimnaziale. Din cele 77 de licee autorizate din ţară, 13 sunt în Bucureşti. (E.L.)
Sursa www.gandul.info
Părinţii pot verifica, pe internet, care şcoli şi grădiniţe sunt autorizate de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. Conform ultimei actualizări a bazei de date a ARACIP, în România funcţionează 360 de grădiniţe care sunt autorizate, cele mai multe fiind în Bucureşti (102). Acestea sunt urmate de cele 66 de şcoli particulare, care au doar învăţământ primar şi de alte 29 de şcoli gimnaziale. Din cele 77 de licee autorizate din ţară, 13 sunt în Bucureşti. (E.L.)
Sursa www.gandul.info
23 sept. 2007
Peste 200 de posturi au ramas neocupate in scolile din Maramures
20 Septembrie 2007
Peste 200 de posturi au ramas neocupate in scolile din judetul Maramures, dupa ultima sedinta publica de joi in care s-au repartizat locurile ramase vacante, transmite corespondentul NewsIn.
Inspectorul scolar Simeon Pop a declarat ca doar 33 de persoane au fost repartizate pe posturile ramase neocupate, deoarece majoritatea celor prezenti au refuzat sa mearga sa lucreze in unitatile de invatamant din mediul rural. ,,Noi nu avem ce face, daca lumea nu doreste sa mearga in scolile din mediul rural. Toti doresc posturi in Baia Mare", a afirmat Simeon Pop.
Liderul Sindicatului Liber din Invatamant Maramures, Liviu Pop, sustine insa ca problema este caracteristica si oraselor si municipiilor. Conform posturilor vacante afisate, in Baia Mare erau joi 78 de locuri vacante, in timp ce in orasele Borsa si Sighetu Marmatiei erau cate 30 de posturi neocupate. Pe posturile neocupate din invatamant ar urma sa fie adusi profesori pensionari sau suplinitori necalificati. Exista insa si situatii in care orele de la catedrele ramase fara dascali vor fi acordate profesorilor titulari sau celor calificati. Sindicalistii din invatamant au mai spus ca dupa ce toate posturile vor fi ocupate, vor face verificari pentru a vedea corectitudinea care a existat la incadrarea pe posturi a dascalilor.
,,Dupa ce toate posturile vor fi ocupate, avem de gand sa convocam comisia paritara pentru a vedea in baza caror criterii s-a facut incadrarea pe posturi si daca s-a dat dovada de corectitudine", a declarat liderul SLI Maramures, Liviu Pop.
Sursa: http://www.stirilocale.ro/Peste_200_de_posturi_au_r_mas_neocupate_A_n_colile_din_Maramure__IDN242386.html
Peste 200 de posturi au ramas neocupate in scolile din judetul Maramures, dupa ultima sedinta publica de joi in care s-au repartizat locurile ramase vacante, transmite corespondentul NewsIn.
Inspectorul scolar Simeon Pop a declarat ca doar 33 de persoane au fost repartizate pe posturile ramase neocupate, deoarece majoritatea celor prezenti au refuzat sa mearga sa lucreze in unitatile de invatamant din mediul rural. ,,Noi nu avem ce face, daca lumea nu doreste sa mearga in scolile din mediul rural. Toti doresc posturi in Baia Mare", a afirmat Simeon Pop.
Liderul Sindicatului Liber din Invatamant Maramures, Liviu Pop, sustine insa ca problema este caracteristica si oraselor si municipiilor. Conform posturilor vacante afisate, in Baia Mare erau joi 78 de locuri vacante, in timp ce in orasele Borsa si Sighetu Marmatiei erau cate 30 de posturi neocupate. Pe posturile neocupate din invatamant ar urma sa fie adusi profesori pensionari sau suplinitori necalificati. Exista insa si situatii in care orele de la catedrele ramase fara dascali vor fi acordate profesorilor titulari sau celor calificati. Sindicalistii din invatamant au mai spus ca dupa ce toate posturile vor fi ocupate, vor face verificari pentru a vedea corectitudinea care a existat la incadrarea pe posturi a dascalilor.
,,Dupa ce toate posturile vor fi ocupate, avem de gand sa convocam comisia paritara pentru a vedea in baza caror criterii s-a facut incadrarea pe posturi si daca s-a dat dovada de corectitudine", a declarat liderul SLI Maramures, Liviu Pop.
Sursa: http://www.stirilocale.ro/Peste_200_de_posturi_au_r_mas_neocupate_A_n_colile_din_Maramure__IDN242386.html
Inocenta
Am trait intens prima saptamana de scoala a baiatului meu.
Doua zile a fost preocupat, iar cand il intrebam daca are emotii imi spunea ca nu. Cu o seara inainte sa inceapa, la culcare mi-a zis: „Am emotii mai mari decat atunci cand ma duci la doctor”. Induiosata, l-am luat in brate si l-am incurajat, marturisindu-i ca si eu simt la fel, dar ca sunt sigura ca va fi bine, pentru ca il cunosc.
In prima zi m-a luat de mana, abia tinandu-si lacrimile, si m-a rugat sa intru cu el in clasa. Si-a ales o banca si s-a asezat, privind incantat abecedarul si caietele frumos colorate din fata lui. O fetita blonda si dulce plangea speriata.
Micutii abia respirau de concentrare. Invatatoarea i-a invaluit cu farmec, atmosfera s-a destins si, dupa un timp, copilul mi-a soptit: „Parca nu e chiar rau”. Au iesit la joaca, iar noi, parintii, am plecat cu inima inca plina de indoieli. N-aveam stare si, dupa o ora, m-am intors. Se jucau in curte. Codrin a trecut razand pe langa mine, fara sa ma vada, iar cand mi-a auzit vocea s-a intors strigand „Ador scoala!”.
Am revenit sa-l iau acasa si m-am distrat privind pe fereastra cum pustii se bucurau la prima lor lectie de karate. La ultimul clopotel, din toate partile au izbucnit voci vesele si rasete senine, iar fiul meu a concluzionat: „Ai avut dreptate, e tot cam ca la gradinita”.
Ducand in spate un ghiozdan mai mare decat el, un baietel o intreaba pe Miss daca o poate ajuta sa care florile: „Trebuie sa ajutam fetele. Unii baieti nu inteleg asta, dar eu sunt cavaler”. O fetita se arunca in bratele tatalui, strigand: „Imi place la scoala! Si doamna nu e rea deloc!”
Mi-as dori ca micii scolari sa vada in continuare Bucuria. Asa o vor chema spre ei mereu
Sursa http://www.evz.ro/article.php?artid=323799
Doua zile a fost preocupat, iar cand il intrebam daca are emotii imi spunea ca nu. Cu o seara inainte sa inceapa, la culcare mi-a zis: „Am emotii mai mari decat atunci cand ma duci la doctor”. Induiosata, l-am luat in brate si l-am incurajat, marturisindu-i ca si eu simt la fel, dar ca sunt sigura ca va fi bine, pentru ca il cunosc.
In prima zi m-a luat de mana, abia tinandu-si lacrimile, si m-a rugat sa intru cu el in clasa. Si-a ales o banca si s-a asezat, privind incantat abecedarul si caietele frumos colorate din fata lui. O fetita blonda si dulce plangea speriata.
Micutii abia respirau de concentrare. Invatatoarea i-a invaluit cu farmec, atmosfera s-a destins si, dupa un timp, copilul mi-a soptit: „Parca nu e chiar rau”. Au iesit la joaca, iar noi, parintii, am plecat cu inima inca plina de indoieli. N-aveam stare si, dupa o ora, m-am intors. Se jucau in curte. Codrin a trecut razand pe langa mine, fara sa ma vada, iar cand mi-a auzit vocea s-a intors strigand „Ador scoala!”.
Am revenit sa-l iau acasa si m-am distrat privind pe fereastra cum pustii se bucurau la prima lor lectie de karate. La ultimul clopotel, din toate partile au izbucnit voci vesele si rasete senine, iar fiul meu a concluzionat: „Ai avut dreptate, e tot cam ca la gradinita”.
Ducand in spate un ghiozdan mai mare decat el, un baietel o intreaba pe Miss daca o poate ajuta sa care florile: „Trebuie sa ajutam fetele. Unii baieti nu inteleg asta, dar eu sunt cavaler”. O fetita se arunca in bratele tatalui, strigand: „Imi place la scoala! Si doamna nu e rea deloc!”
Mi-as dori ca micii scolari sa vada in continuare Bucuria. Asa o vor chema spre ei mereu
Sursa http://www.evz.ro/article.php?artid=323799
BICHIR: De ce sa mai mergem la scoala?
Florian Bichir: "Nu a existat si nu va exista guvern care sa nu pretinda ca educatia este una dintre prioritatile sale, ca pune baza pe scoala, pe viitorul luminos al generatiilor viitoare."
Sunt insa vorbe goale, pentru ca invatamantul ramane intotdeauna o Cenusareasa a bugetului, o miloaga ce sta cu mana-ntinsa la finantisti.
Asta, in primul rand, pentru ca toate executivele postrevolutionare au fost lovite de populism, iar in invatamant - indiferent de reformele facute - rezultatele nu se vad imediat, nu sunt palpabile.
Ce ne ofera astazi invatamantul romanesc, altadata la mare cautare? Profesori prost platiti, umiliti si batuti de elevi prin clasele inghetate. Constructii care stau sa pice, WC-uri insalubre, imagini de cosmar.
Conditii grele au existat insa mai tot timpul in invatamant. Ba chiar exista o vorba: cine vrea invata in orice situatie. Problema care se pune este alta: mai au copiii chef sa invete, mai pot fi ei motivati de parinti sa studieze cand modelele actuale sunt niste bieti analfabeti?
Cum poti sa-ti motivezi copilul sa depuna efort, sa-si faca lectiile, sa faca lecturi suplimentare cand la televizor se perinda agramati care vorbesc despre „noroc”? Despre noroc si despre Dumnezeu, care le-a dat milioane de euro. Cum poti sa-ti incurajezi copilul cand o vede pe Monica Gabor - maritata Columbeanu, care, dintr-o fetiscana care abia avea bani de-o inghetata - acum are propria emisiune si isi cumpara haine de mii de euro?
Nu i se sfasie inima unui parinte cand copilul sau il priveste batjocoritor atunci cand ii vorbeste despre nevoia de educatie, despre scoala? Ti-l da imediat exemplu pe Mutu sau mai stiu eu ce fotbalist care castiga enorm, are toate femeile la picioare si face tot ce-i trasneste prin cap.
Gigi Becali este un alt contraexemplu pentru ca el reprezinta modelul celui care „a avut noroc”, a stiut sa faca si „combinatii”, iar cu ajutorul Duhului Sfant i se inmultesc banii.
Si, la urma urmei, ce alt argument poate oferi parintele atunci cand pana si vecinul, baiat descurcaret cu patru clase, are trei-patru buticuri sau un atelier auto si-o duce mult mai bine decat profesorul universitar de la parter care umbla cu costume anoste si lucioase de atata purtat.
Poti sa convingi un copil ca e mult mai bine sa se chinuiasca in fiecare dimineata prin troleibuze neincalzite, cu mancarea la pachet, cativa zeci de ani, decat sa astepte norocul? Sau printul pe cal alb, sau mai stiu eu ce aranjament? Cati dintre noi pot? Iar aici cred ca este una dintre dramele societatii actuale: lipsa de modele autentice. Iar daca in tarile civilizate absolvirea unor institutii de invatamant iti asigura aproape automat accesul la o slujba mai bine platita, nu acelasi lucru se intampla la noi.
Copiilor le-a disparut bucuria de a invata, au pierdut miza pentru a studia. Daca sub comunism invatamantul iti garanta de bine de rau un locsor mai cald, o anumita pozitie pe scara sociala, acum totul depinde de bani, iar ispita e mult prea mare pentru niste copii cruzi, care sunt atrasi de mirajul banilor nemunciti. Cum puteti raspunde dumneavoastra la intrebarea unui prichindel: de ce sa ma duc la scoala?
sursa http://www.evz.ro/article.php?artid=323796
Sunt insa vorbe goale, pentru ca invatamantul ramane intotdeauna o Cenusareasa a bugetului, o miloaga ce sta cu mana-ntinsa la finantisti.
Asta, in primul rand, pentru ca toate executivele postrevolutionare au fost lovite de populism, iar in invatamant - indiferent de reformele facute - rezultatele nu se vad imediat, nu sunt palpabile.
Ce ne ofera astazi invatamantul romanesc, altadata la mare cautare? Profesori prost platiti, umiliti si batuti de elevi prin clasele inghetate. Constructii care stau sa pice, WC-uri insalubre, imagini de cosmar.
Conditii grele au existat insa mai tot timpul in invatamant. Ba chiar exista o vorba: cine vrea invata in orice situatie. Problema care se pune este alta: mai au copiii chef sa invete, mai pot fi ei motivati de parinti sa studieze cand modelele actuale sunt niste bieti analfabeti?
Cum poti sa-ti motivezi copilul sa depuna efort, sa-si faca lectiile, sa faca lecturi suplimentare cand la televizor se perinda agramati care vorbesc despre „noroc”? Despre noroc si despre Dumnezeu, care le-a dat milioane de euro. Cum poti sa-ti incurajezi copilul cand o vede pe Monica Gabor - maritata Columbeanu, care, dintr-o fetiscana care abia avea bani de-o inghetata - acum are propria emisiune si isi cumpara haine de mii de euro?
Nu i se sfasie inima unui parinte cand copilul sau il priveste batjocoritor atunci cand ii vorbeste despre nevoia de educatie, despre scoala? Ti-l da imediat exemplu pe Mutu sau mai stiu eu ce fotbalist care castiga enorm, are toate femeile la picioare si face tot ce-i trasneste prin cap.
Gigi Becali este un alt contraexemplu pentru ca el reprezinta modelul celui care „a avut noroc”, a stiut sa faca si „combinatii”, iar cu ajutorul Duhului Sfant i se inmultesc banii.
Si, la urma urmei, ce alt argument poate oferi parintele atunci cand pana si vecinul, baiat descurcaret cu patru clase, are trei-patru buticuri sau un atelier auto si-o duce mult mai bine decat profesorul universitar de la parter care umbla cu costume anoste si lucioase de atata purtat.
Poti sa convingi un copil ca e mult mai bine sa se chinuiasca in fiecare dimineata prin troleibuze neincalzite, cu mancarea la pachet, cativa zeci de ani, decat sa astepte norocul? Sau printul pe cal alb, sau mai stiu eu ce aranjament? Cati dintre noi pot? Iar aici cred ca este una dintre dramele societatii actuale: lipsa de modele autentice. Iar daca in tarile civilizate absolvirea unor institutii de invatamant iti asigura aproape automat accesul la o slujba mai bine platita, nu acelasi lucru se intampla la noi.
Copiilor le-a disparut bucuria de a invata, au pierdut miza pentru a studia. Daca sub comunism invatamantul iti garanta de bine de rau un locsor mai cald, o anumita pozitie pe scara sociala, acum totul depinde de bani, iar ispita e mult prea mare pentru niste copii cruzi, care sunt atrasi de mirajul banilor nemunciti. Cum puteti raspunde dumneavoastra la intrebarea unui prichindel: de ce sa ma duc la scoala?
sursa http://www.evz.ro/article.php?artid=323796
22 sept. 2007
In tara sau afara: unde studiaza copiii politicienilor?
Politicieni romani de top, Marian Vanghelie, Mircea Geoana sau Adriean Videanu, vor ca fiii si fiicele lor sa devina stapini pe munti de cunostinte in cele mai inalte scoli. Pentru Emil Boc, scoala e inalta in Romania. Pentru George Copos, in SUA, absolventii sint ca masinile Cadillac: „Niste produse de serie, dar de cea mai buna calitate profesionala“.
Printre averile pe care politicienii si sotiile lor vor sa le lase mostenire copiilor se gasesc si valoroasele proprietati intelectuale. Ca sa fie siguri ca le vor obtine in bune conditii si la termen, scaneaza atent ofertele de studii din tara si din strainatate, ii pregatesc temeinic pentru examene, ii insotesc la interviuri la scoli celebre in lume si sint gata sa se supuna ei insisi interviurilor cu directori de licee prestigioase.
Cu aproape un an in urma, presedintele PSD, Mircea Geoana, a dat un interviu de o ora cu directorul unui mare liceu din SUA pentru a-l convinge ca fiul sau, Alexandru, care acum are 14 ani, nu-i doar bun la invatatura, dar e si de familie buna. „E cel mai mare colegiu din SUA si, cu aproximativ noua luni inainte de inceperea anului scolar, copiii sint chemati impreuna cu tatal, de preferat cu ambii parinti, si dau interviuri separate de aproximativ o ora cu presedintele institutiei. Eu nu am putut merge, dar s-a dus sotul meu. L-a intrebat ce isi doreste in viata, care e telul lui, ce planuri are“, povesteste sotia lui Mircea Geoana, Mihaela, cum a fost luat la intrebari liderul PSD. Atit seniorul, cit si juniorul au avut discursuri convingatoare si au cistigat un loc eligibil pe listele liceului, insa Alexandru a ramas in tara, sa-si continue studiile la Liceul „Jean Monnet“, spune Mihaela Geoana: „El a fost admis, am primit o scrisoare in care ni se spunea ca ar fi incintati ca Alexandru sa studieze la ei, dar am decis sa faca liceul la «Monnet». El si-a dorit foarte mult asta, are acolo o gasca de prieteni, iar planurile de a studia in SUA cred ca vor ramine pentru facultate“.
Din cauza ca n-a fost apta sa suporte rigorile sistemului britanic, familia Geoana a lasat deoparte si oportunitatea ca baiatul lor cel mare sa invete in Anglia: „In mai 2006, fiul meu a tinut acolo un examen de cinci zile si a avut rezultate foarte bune. Unul dintre motivele pentru care am luat decizia sa nu se duca a fost si faptul ca era o scoala doar pentru baieti si cred ca pentru a fi pregatit pentru viata trebuie sa stii si cum se comporta celalalt sex. El (n.r. - Alexandru) initial si-a dorit, dar a devenit putin mai rezervat cind a vazut conditiile: erau acolo copii care nu-si vazusera parintii de doi ani si asta era un caz frecvent. Acolo nu este justificat ca un copil sa aiba nevoie de parinti: daca are unde sa stea, unde sa-si faca lectiile, unde sa se joace, de ce sa aiba nevoie de parinti? Pentru el ar fi fost o diferenta foarte mare, pentru ca noi sintem foarte calzi si pupaciosi“. In perioada in care a avut si baiatul, si fata inscrisi la scoli din SUA, Mihaela Geoana si-a dat seama ca scoala romaneasca ar avea totusi nevoie de ceva imbunatatiri: „Cred ca ar trebui sa le dam mai multa putere profesorilor. In SUA profesorul e partener cu parintele, la noi parintii se pozitioneaza in echipa elevului. Eu comunic cu profesorul, in clasa a cincea am vorbit cu diriginta fiului meu si i-am spus ca la el nu functioneaza pedeapsa. Nu functioneaza sa il umilesti cind a facut ceva rau, ci sa il recompensezi cind a facut ceva bun. La el merge lauda, morcovul, si nu biciul. A facut asta si el era fericit sa mearga la scoala“.
Oana Roman a facut PR-ul
la Sorbona
George Copos, a carui fiica, Alexandra, a studiat finantele la Princeton, iar acum face doua masterate in SUA, nu si-ar pune niciodata banii pe invatamintul romanesc: materia n-are legatura cu lumea reala, nu exista nici un sistem de educatie financiara si nici un sistem de educatie profesionala a elevilor, iar programa e supraincarcata: „In Romania, in universitati, ca si in invatamintul preuniversitar, pregatirea e pur teoretica. Spre exemplu, cui credeti ca foloseste in facultatile de finante si banci din Romania, in anul 2007, un curs de analiza comparativa a sistemului politic socialist versus cel capitalist? Sau, in acelasi context, pre-darea dupa manuale redactate in 1993?“. Pe cit e de dezamagit de sistemul romanesc, pe atit e de incintat George Copos de visul academic american, trait de fiica sa: in SUA manualele sint reinnoite anual, educatia e orientata spre competitie si lupta si se practica „un proces de spalare a creierelor“: „Universitatile americane creeaza un anumit tip de specialist. De fapt ei practica un proces de «spalare a creierelor», in sensul eliminarii la studenti - care sint veniti din toata lumea - a tuturor obiceiurilor, practicilor si deprinderilor neconforme cu stilul american de viata profesionala. Profesorii «intra in mintea studentilor» si ii modeleaza dupa chipul si asemanarea societatii americane. De aceea, aparent, toti americanii - inclusiv neamericanii, dar educati in SUA - sint la fel, gindesc, se imbraca si se poarta la fel. Ei, ca si automobilele Lincoln sau Cadillac, sint niste produse de serie, dar de cea mai buna calitate profesionala“.
Presedintele PD, Emil Boc, nu-si lasa fetele cu nume imparatesti, Cezara si Patricia, pe mina strainilor: vrea ca din clasa intii pina in ultimul an de facultate sa-si primeasca educatia doar din Romania. „Fiica mea cea mare (n.r. - Cezara) a fost pina in clasa a patra la o scoala de cartier din Cluj, iar acum a dat examen de intrare in clasa a cincea la un liceu cu profil de limba engleza. Fiica cea mica (n.r. - Patricia) este inca la o scoala de cartier.“ Cu talentul pedagogic al mamei lor, profesor universitar de franceza, la domiciliu, fata cea mare a lui Boc nu a avut nevoie de meditatii pentru examen. „Eu voi face tot ce-mi sta in putinta sa aiba o educatie cit mai buna, evident in sistemul public, sa isi termine studiile in Romania. Apoi, daca vor dori, pot studia si in strainatate, dar eu cred ca o universitate performanta si o specializare pe masura se pot face si in Romania“, spune Emil Boc.
Presedintele PSD Bucuresti, Marian Vanghelie, isi pune mari sperante in scoala romaneasca. „Din punct de vedere profesional, parerea mea e ca avem oameni foarte bine pregatiti, administratia e incompetenta.“ Si primarul sectorului 5 a vrut tot ce-i mai bun din punct de vedere intelectual pentru baiatul sau, Alexandru, acum elev in clasa a VII-a: pina in clasa a IV-a a studiat la „Caragiale“, iar dintr-a V-a a intrat la renumitul colegiu bucurestean „Tudor Vianu“: „In clasa a VI-a a luat premiul intii, bine, 80% din clasa lui au luat premiul intii, pentru ca acolo, daca nu esti bun, nu rezisti“.
Baiatul liderului PIN, Cozmin Gusa, e tot la „Vianu“, in clasa a V-a. „A intrat cu punctaj maxim, fara meditator. L-a pregatit maica-sa, care e absolventa de Calculatoare“, e mindru seful PIN, care are viziuni spartane despre educatie: „Daca ar exista un liceu militar de calitate in Romania, l-as da acolo, cred ca are nevoie de asta ca baiat, acum cind s-a scos armata obligatorie“. Desi crede ca invatamintul romanesc de stat involueaza de 17 ani incoace, ca profesorii sint testati doar de forma si ca scoaterea uniformei a adus valuri de indisciplina in scoli, Gusa are o si mai mica incredere in scolile particulare: „Sint total dominate de parinti snobi, investitia de 20.000 de dolari pe un an scolar nu merita si atmosfera dintr-un asemenea mediu nu poate sa aduca beneficii. Elevii nu fac decit sa se laude cu masinile care ii aduc la scoala, cu vacantele exorbitante si nu exista nici o saptamina in care sa nu se stringa la un party“.
Fiica vicepresedintelui PNL Dan Radu Rusanu a invatat la Londra, dupa ce cistigat o bursa oferita de Consiliul Britanic. „Exigentele sint mult mai mari, existind un sistem complex de selectie a candidatilor completat de, as spune eu, «iese cine poate». In strainatate nu exista meditatii, profesorii sint obligati sa acorde dupa ore consultatii gratuite, care ar echivala cu meditatiile de la noi. Numai ca, din pacate, la noi se platesc“, a putut sa faca diferenta politicianul.
Oana Roman a studiat PR-ul la Sorbona, pentru ca in ’94, cind s-a indragostit ea de relatiile publice, nu exista nici o facultate de PR in Romania. „Cursurile erau tinute de oameni care lucrau in domeniu si povesteau din experienta lor, discutam despre problemele concrete pe care le-au avut la un moment dat, ne dadeau teme practice. Prezenta era absolut obligatorie, iar ca sa intru in anul de licenta am dat un examen la care s-au inscris 800 de candidati pe 64 de locuri. Eu am avut a doua medie“, face Oana Roman rezumatul studentiei. A incercat sa importe modelul francez de predare si in Romania, unde a vrut sa tina un curs de PR la SNSPA. „Mi-au cerut sa le dau un curs scris si le-am spus ca nu fac asta, ca le dau o programa, le dau o bibliografie, doar atit. Voiam sa ma axez pe lucruri practice, nu sa dictez un curs“, descrie ea finalul abrupt al povestii. (Raluca Ion)
Baiatul lui Videanu, la Geneva
Primarul Bucurestiului, Adriean Videanu, care nu a putut fi contactat pina la inchiderea editiei, si-a trimis baiatul la studii la Geneva, dupa ce a invatat, cum face si sora lui cea mica, la Scoala americana. Andrei, fiul cel mare al fostului premier Adrian Nastase, este student la Milano, la Universitatea Bocconi, unde se coc politicienii Italiei. Elena Basescu, fata cea mica a presedintelui, a studiat economia in SUA, inainte sa se inscrie la un master de stiinte politice, la SNSPA. Fiul lui Theodor Stolojan a absolvit Universitatea Cambridge, iar fiica fostului premier Victor Ciorbea a ales sa studieze la Harvard, dupa ce a facut liceul in statul american Massachusetts.
Elev la scoala fara note
Loredana Groza nu a vrut sa isi vada fiica la o scoala de stat, ci la una privata, unde programul este relaxat, iar notele nu exista. „Este o scoala britanica, unde copilul este menajat, nimeni nu-l umileste, nu se dau note, la sfirsitul anului se fac niste evaluari, care sint secrete. Profesorii sint vorbitori nativi de engleza, asta a fost alt motiv pentru care am dat-o acolo. Intr-o lume in care limbile straine sint un mare avantaj, voiam sa aiba un accent bun.“ Baiatul lui Vasile Seicaru, care a invatat in Romania la Liceul German, e acum in ultimul an de facultate in Germania. „El a intrat la ASE, si la Turism, si la Studii Economice in limbi straine. Dupa un an si ceva, el si mai multi colegi au spus ca ceea ce fac e sub nivelul lor, profesorii stiau materie, dar vorbeau prost germana. Au adus alti profesori, care vorbeau bine germana, dar nu cunosteau materia. Atunci el si prietenii lui au plecat la facultati din Germania si din SUA.“
Parintii cu bani fac rar donatii
Mircea Geoana nu si-a lasat baiatul sa studieze in Marea Britanie
Directoarea Colegiului National „Tudor Vianu“, Silvia Moraru, priveste cu neincredere invatamintul privat. „Asupra liceelor private planeaza aceeasi perceptie ca si asupra facultatilor private, si anume ca sint mai indulgente la examenul de admitere si la obtinerea diplomei.“ De altfel, majoritatea personalitatilor bucurestene, mai ales cele din zona politica, prefera sa-si trimita copiii la institutii de stat, crede directoarea. „Avem multi parinti care, desi si-ar fi permis sa plateasca taxa la scoala privata, au preferat sa-si trimita copiii la scoala noastra“, ii da Silvia Moraru exemplu pe fiul primarului Marian Vanghelie si pe fiul lui Cozmin Gusa. „Acesti copii sint perfect adaptati colectivului, se implica in activitatile de clasa si se comporta foarte normal“, explica directoarea. Si Alexandru Geoana a fost elev la „Vianu“, iar acum e in clasa a noua la „Jean Monnet“. „E un copil studios, talentat, comunicativ, s-a inteles bine cu copiii si s-a implicat in proiectele clasei“, adauga ea.
Desi clasele sint pline de copii ai caror parinti au posibilitati financiare ridicate, donatiile pentru scoala sint extrem de rare. „Parintii unui copil de clasa a zecea au donat scolii o tabla interactiva in valoare de 10.000 de lei. Fonduri vin din sponsorizari, chirii, taxe de la elevii straini si alte venituri extrabugetare“, explica Silvia Morar.
Elena Ticos, actuala directoare a Liceului „Jean Monnet“, crede dimpotriva ca invatamintul privat e o varianta necesara: „Un avantaj al acestor institutii consta in asigurarea unui program extrascolar, in care copiii isi fac temele, studiaza si sint implicati in alte activitati, au masa de prinz asigurata si masuri suplimentare de protectie“.
Spre deosebire de „Tudor Vianu“, Liceul „Jean Monnet“ nu a beneficiat niciodata de donatii din partea unor parinti. „Nu au fost cazuri in care un singur parinte sa faca o donatie substantiala. De obicei, acest tip de discutii se poarta in cadrul colectivului de parinti si fiecare contribuie in mod egal pentru imbunatatirile care se aduc clasei. Ne finantam exclusiv din resurse bugetare“, spune doamna directoare. „Nu exista nici o diferenta intre copiii personalitatilor publice. In cazul lui Mihnea Nastase, de exemplu, mama se ocupa personal, vine la sedinte, suna personal la scoala sa se intereseze de rezultatele baiatului“, completeaza Elena Ticos. (Ioana Calen)
Scoala romaneasca are performante mici si putine
Cele mai multe dintre universitatile romanesti sint de coada clasamentelor, crede presedintele Forumului Academic Roman, Nicolae Hurduc. Nici una dintre ele nu se afla in clubul select al celor mai bune 500 de universitati din lume, iar dupa parerea sa aproape 90% dintre ele nu ar trebui sa aiba dreptul de a coordona doctorate: „Universitatile care nu au activitate de cercetare ar trebui sa se cantoneze la nivelul studiilor de trei ani“. Performantele stiintifice ale unei universitati sint usor de cintarit, urmarind numarul de articole publicate de profesorii lor in revistele de specialitate cotate ISI. „La noi exista cercetare in domeniul fizicii, chimiei, matematicii si al stiintelor ingineresti. Daca nu ai cercetare, inseamna ca nu ai profesori care sint la curent cu ce se intimpla nou pe domeniul lor, iar acesti profesori nu pot tine un curs bun. ASE-ul nu exista din punctul de vedere al cercetarii, e pe locul 48 din 50 de universitati romanesti“, pune ASE-ul la colt presedintele FAR, care spune ca cercetare se poate face nu doar in stiintele exacte, ci si in domeniul stiintelor umaniste sau sociale. „In SUA sint 3.000 de universitati, dintre care doar 200 au dreptul de a conduce doctorate. Delimitarea e foarte clara: sint universitatile high level si cele low level. Daca le termini pe primele ai toate portile deschise, daca le termini pe ultimele, o diploma formala“, zice Hurduc.
Mircea Miclea, presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Educatie, e de parere ca nici sistemul preuniversitar nu e mai stralucit: „Performantele noastre la nivel international sint inexistente. Rezultatele bune la olimpiade sint expresia dotarilor individuale ale acelor elevi si ale profesorilor care i-au pregatit. In continuare, 75% dintre elevii romani spun ca li se dicteaza la ore“. (Raluca Ion)
Bani pentru scoli
Ministerul Educatiei a alocat, anul acesta, din bugetul de stat peste 1,5 miliarde de lei pentru reabilitarea si reconsolidarea a 5.500 de scoli si peste 1.000 de gradinite. In Bucuresti au fost investite in infrastructura cele mai mari sume, de aproape 120 de milioane de lei. In rest, judetele din Moldova sint in topul celor mai mari fonduri primite. Judetul Iasi a primit 60 de milioane de lei, Bacau peste 50 de milioane de lei, iar Suceava, Vaslui si Galati, mai mult de 40 de milioane. Cele mai putine investitii s-au facut in judetele Calarasi, Mehedinti, Ialomita si Covasna, la fiecare fiind repartizate aproximativ 20 de milioane de lei. (Iuliana Gatej)
Cele mai laudate licee
Procentul de promovabilitate de la examenul de bacalaureat nu difera acum la liceele particulare fata de cele de stat. Cele mai laudate licee din Bucuresti ramin colegiile “Sf. Sava”, “Gheorghe Lazar”, “Tudor Vianu”, “I.L. Caragiale”, “Ion Creanga” si Liceul Teoretic “Jean Monnet”, unde absolventii de scoli generale care vor sa dea admitere trebuie sa aiba minimum media 9,50. (Iuliana Gatej)
Sursa http://www.cotidianul.ro/index.php?id=14173&art=35969&cHash=4d20724ced
Printre averile pe care politicienii si sotiile lor vor sa le lase mostenire copiilor se gasesc si valoroasele proprietati intelectuale. Ca sa fie siguri ca le vor obtine in bune conditii si la termen, scaneaza atent ofertele de studii din tara si din strainatate, ii pregatesc temeinic pentru examene, ii insotesc la interviuri la scoli celebre in lume si sint gata sa se supuna ei insisi interviurilor cu directori de licee prestigioase.
Cu aproape un an in urma, presedintele PSD, Mircea Geoana, a dat un interviu de o ora cu directorul unui mare liceu din SUA pentru a-l convinge ca fiul sau, Alexandru, care acum are 14 ani, nu-i doar bun la invatatura, dar e si de familie buna. „E cel mai mare colegiu din SUA si, cu aproximativ noua luni inainte de inceperea anului scolar, copiii sint chemati impreuna cu tatal, de preferat cu ambii parinti, si dau interviuri separate de aproximativ o ora cu presedintele institutiei. Eu nu am putut merge, dar s-a dus sotul meu. L-a intrebat ce isi doreste in viata, care e telul lui, ce planuri are“, povesteste sotia lui Mircea Geoana, Mihaela, cum a fost luat la intrebari liderul PSD. Atit seniorul, cit si juniorul au avut discursuri convingatoare si au cistigat un loc eligibil pe listele liceului, insa Alexandru a ramas in tara, sa-si continue studiile la Liceul „Jean Monnet“, spune Mihaela Geoana: „El a fost admis, am primit o scrisoare in care ni se spunea ca ar fi incintati ca Alexandru sa studieze la ei, dar am decis sa faca liceul la «Monnet». El si-a dorit foarte mult asta, are acolo o gasca de prieteni, iar planurile de a studia in SUA cred ca vor ramine pentru facultate“.
Din cauza ca n-a fost apta sa suporte rigorile sistemului britanic, familia Geoana a lasat deoparte si oportunitatea ca baiatul lor cel mare sa invete in Anglia: „In mai 2006, fiul meu a tinut acolo un examen de cinci zile si a avut rezultate foarte bune. Unul dintre motivele pentru care am luat decizia sa nu se duca a fost si faptul ca era o scoala doar pentru baieti si cred ca pentru a fi pregatit pentru viata trebuie sa stii si cum se comporta celalalt sex. El (n.r. - Alexandru) initial si-a dorit, dar a devenit putin mai rezervat cind a vazut conditiile: erau acolo copii care nu-si vazusera parintii de doi ani si asta era un caz frecvent. Acolo nu este justificat ca un copil sa aiba nevoie de parinti: daca are unde sa stea, unde sa-si faca lectiile, unde sa se joace, de ce sa aiba nevoie de parinti? Pentru el ar fi fost o diferenta foarte mare, pentru ca noi sintem foarte calzi si pupaciosi“. In perioada in care a avut si baiatul, si fata inscrisi la scoli din SUA, Mihaela Geoana si-a dat seama ca scoala romaneasca ar avea totusi nevoie de ceva imbunatatiri: „Cred ca ar trebui sa le dam mai multa putere profesorilor. In SUA profesorul e partener cu parintele, la noi parintii se pozitioneaza in echipa elevului. Eu comunic cu profesorul, in clasa a cincea am vorbit cu diriginta fiului meu si i-am spus ca la el nu functioneaza pedeapsa. Nu functioneaza sa il umilesti cind a facut ceva rau, ci sa il recompensezi cind a facut ceva bun. La el merge lauda, morcovul, si nu biciul. A facut asta si el era fericit sa mearga la scoala“.
Oana Roman a facut PR-ul
la Sorbona
George Copos, a carui fiica, Alexandra, a studiat finantele la Princeton, iar acum face doua masterate in SUA, nu si-ar pune niciodata banii pe invatamintul romanesc: materia n-are legatura cu lumea reala, nu exista nici un sistem de educatie financiara si nici un sistem de educatie profesionala a elevilor, iar programa e supraincarcata: „In Romania, in universitati, ca si in invatamintul preuniversitar, pregatirea e pur teoretica. Spre exemplu, cui credeti ca foloseste in facultatile de finante si banci din Romania, in anul 2007, un curs de analiza comparativa a sistemului politic socialist versus cel capitalist? Sau, in acelasi context, pre-darea dupa manuale redactate in 1993?“. Pe cit e de dezamagit de sistemul romanesc, pe atit e de incintat George Copos de visul academic american, trait de fiica sa: in SUA manualele sint reinnoite anual, educatia e orientata spre competitie si lupta si se practica „un proces de spalare a creierelor“: „Universitatile americane creeaza un anumit tip de specialist. De fapt ei practica un proces de «spalare a creierelor», in sensul eliminarii la studenti - care sint veniti din toata lumea - a tuturor obiceiurilor, practicilor si deprinderilor neconforme cu stilul american de viata profesionala. Profesorii «intra in mintea studentilor» si ii modeleaza dupa chipul si asemanarea societatii americane. De aceea, aparent, toti americanii - inclusiv neamericanii, dar educati in SUA - sint la fel, gindesc, se imbraca si se poarta la fel. Ei, ca si automobilele Lincoln sau Cadillac, sint niste produse de serie, dar de cea mai buna calitate profesionala“.
Presedintele PD, Emil Boc, nu-si lasa fetele cu nume imparatesti, Cezara si Patricia, pe mina strainilor: vrea ca din clasa intii pina in ultimul an de facultate sa-si primeasca educatia doar din Romania. „Fiica mea cea mare (n.r. - Cezara) a fost pina in clasa a patra la o scoala de cartier din Cluj, iar acum a dat examen de intrare in clasa a cincea la un liceu cu profil de limba engleza. Fiica cea mica (n.r. - Patricia) este inca la o scoala de cartier.“ Cu talentul pedagogic al mamei lor, profesor universitar de franceza, la domiciliu, fata cea mare a lui Boc nu a avut nevoie de meditatii pentru examen. „Eu voi face tot ce-mi sta in putinta sa aiba o educatie cit mai buna, evident in sistemul public, sa isi termine studiile in Romania. Apoi, daca vor dori, pot studia si in strainatate, dar eu cred ca o universitate performanta si o specializare pe masura se pot face si in Romania“, spune Emil Boc.
Presedintele PSD Bucuresti, Marian Vanghelie, isi pune mari sperante in scoala romaneasca. „Din punct de vedere profesional, parerea mea e ca avem oameni foarte bine pregatiti, administratia e incompetenta.“ Si primarul sectorului 5 a vrut tot ce-i mai bun din punct de vedere intelectual pentru baiatul sau, Alexandru, acum elev in clasa a VII-a: pina in clasa a IV-a a studiat la „Caragiale“, iar dintr-a V-a a intrat la renumitul colegiu bucurestean „Tudor Vianu“: „In clasa a VI-a a luat premiul intii, bine, 80% din clasa lui au luat premiul intii, pentru ca acolo, daca nu esti bun, nu rezisti“.
Baiatul liderului PIN, Cozmin Gusa, e tot la „Vianu“, in clasa a V-a. „A intrat cu punctaj maxim, fara meditator. L-a pregatit maica-sa, care e absolventa de Calculatoare“, e mindru seful PIN, care are viziuni spartane despre educatie: „Daca ar exista un liceu militar de calitate in Romania, l-as da acolo, cred ca are nevoie de asta ca baiat, acum cind s-a scos armata obligatorie“. Desi crede ca invatamintul romanesc de stat involueaza de 17 ani incoace, ca profesorii sint testati doar de forma si ca scoaterea uniformei a adus valuri de indisciplina in scoli, Gusa are o si mai mica incredere in scolile particulare: „Sint total dominate de parinti snobi, investitia de 20.000 de dolari pe un an scolar nu merita si atmosfera dintr-un asemenea mediu nu poate sa aduca beneficii. Elevii nu fac decit sa se laude cu masinile care ii aduc la scoala, cu vacantele exorbitante si nu exista nici o saptamina in care sa nu se stringa la un party“.
Fiica vicepresedintelui PNL Dan Radu Rusanu a invatat la Londra, dupa ce cistigat o bursa oferita de Consiliul Britanic. „Exigentele sint mult mai mari, existind un sistem complex de selectie a candidatilor completat de, as spune eu, «iese cine poate». In strainatate nu exista meditatii, profesorii sint obligati sa acorde dupa ore consultatii gratuite, care ar echivala cu meditatiile de la noi. Numai ca, din pacate, la noi se platesc“, a putut sa faca diferenta politicianul.
Oana Roman a studiat PR-ul la Sorbona, pentru ca in ’94, cind s-a indragostit ea de relatiile publice, nu exista nici o facultate de PR in Romania. „Cursurile erau tinute de oameni care lucrau in domeniu si povesteau din experienta lor, discutam despre problemele concrete pe care le-au avut la un moment dat, ne dadeau teme practice. Prezenta era absolut obligatorie, iar ca sa intru in anul de licenta am dat un examen la care s-au inscris 800 de candidati pe 64 de locuri. Eu am avut a doua medie“, face Oana Roman rezumatul studentiei. A incercat sa importe modelul francez de predare si in Romania, unde a vrut sa tina un curs de PR la SNSPA. „Mi-au cerut sa le dau un curs scris si le-am spus ca nu fac asta, ca le dau o programa, le dau o bibliografie, doar atit. Voiam sa ma axez pe lucruri practice, nu sa dictez un curs“, descrie ea finalul abrupt al povestii. (Raluca Ion)
Baiatul lui Videanu, la Geneva
Primarul Bucurestiului, Adriean Videanu, care nu a putut fi contactat pina la inchiderea editiei, si-a trimis baiatul la studii la Geneva, dupa ce a invatat, cum face si sora lui cea mica, la Scoala americana. Andrei, fiul cel mare al fostului premier Adrian Nastase, este student la Milano, la Universitatea Bocconi, unde se coc politicienii Italiei. Elena Basescu, fata cea mica a presedintelui, a studiat economia in SUA, inainte sa se inscrie la un master de stiinte politice, la SNSPA. Fiul lui Theodor Stolojan a absolvit Universitatea Cambridge, iar fiica fostului premier Victor Ciorbea a ales sa studieze la Harvard, dupa ce a facut liceul in statul american Massachusetts.
Elev la scoala fara note
Loredana Groza nu a vrut sa isi vada fiica la o scoala de stat, ci la una privata, unde programul este relaxat, iar notele nu exista. „Este o scoala britanica, unde copilul este menajat, nimeni nu-l umileste, nu se dau note, la sfirsitul anului se fac niste evaluari, care sint secrete. Profesorii sint vorbitori nativi de engleza, asta a fost alt motiv pentru care am dat-o acolo. Intr-o lume in care limbile straine sint un mare avantaj, voiam sa aiba un accent bun.“ Baiatul lui Vasile Seicaru, care a invatat in Romania la Liceul German, e acum in ultimul an de facultate in Germania. „El a intrat la ASE, si la Turism, si la Studii Economice in limbi straine. Dupa un an si ceva, el si mai multi colegi au spus ca ceea ce fac e sub nivelul lor, profesorii stiau materie, dar vorbeau prost germana. Au adus alti profesori, care vorbeau bine germana, dar nu cunosteau materia. Atunci el si prietenii lui au plecat la facultati din Germania si din SUA.“
Parintii cu bani fac rar donatii
Mircea Geoana nu si-a lasat baiatul sa studieze in Marea Britanie
Directoarea Colegiului National „Tudor Vianu“, Silvia Moraru, priveste cu neincredere invatamintul privat. „Asupra liceelor private planeaza aceeasi perceptie ca si asupra facultatilor private, si anume ca sint mai indulgente la examenul de admitere si la obtinerea diplomei.“ De altfel, majoritatea personalitatilor bucurestene, mai ales cele din zona politica, prefera sa-si trimita copiii la institutii de stat, crede directoarea. „Avem multi parinti care, desi si-ar fi permis sa plateasca taxa la scoala privata, au preferat sa-si trimita copiii la scoala noastra“, ii da Silvia Moraru exemplu pe fiul primarului Marian Vanghelie si pe fiul lui Cozmin Gusa. „Acesti copii sint perfect adaptati colectivului, se implica in activitatile de clasa si se comporta foarte normal“, explica directoarea. Si Alexandru Geoana a fost elev la „Vianu“, iar acum e in clasa a noua la „Jean Monnet“. „E un copil studios, talentat, comunicativ, s-a inteles bine cu copiii si s-a implicat in proiectele clasei“, adauga ea.
Desi clasele sint pline de copii ai caror parinti au posibilitati financiare ridicate, donatiile pentru scoala sint extrem de rare. „Parintii unui copil de clasa a zecea au donat scolii o tabla interactiva in valoare de 10.000 de lei. Fonduri vin din sponsorizari, chirii, taxe de la elevii straini si alte venituri extrabugetare“, explica Silvia Morar.
Elena Ticos, actuala directoare a Liceului „Jean Monnet“, crede dimpotriva ca invatamintul privat e o varianta necesara: „Un avantaj al acestor institutii consta in asigurarea unui program extrascolar, in care copiii isi fac temele, studiaza si sint implicati in alte activitati, au masa de prinz asigurata si masuri suplimentare de protectie“.
Spre deosebire de „Tudor Vianu“, Liceul „Jean Monnet“ nu a beneficiat niciodata de donatii din partea unor parinti. „Nu au fost cazuri in care un singur parinte sa faca o donatie substantiala. De obicei, acest tip de discutii se poarta in cadrul colectivului de parinti si fiecare contribuie in mod egal pentru imbunatatirile care se aduc clasei. Ne finantam exclusiv din resurse bugetare“, spune doamna directoare. „Nu exista nici o diferenta intre copiii personalitatilor publice. In cazul lui Mihnea Nastase, de exemplu, mama se ocupa personal, vine la sedinte, suna personal la scoala sa se intereseze de rezultatele baiatului“, completeaza Elena Ticos. (Ioana Calen)
Scoala romaneasca are performante mici si putine
Cele mai multe dintre universitatile romanesti sint de coada clasamentelor, crede presedintele Forumului Academic Roman, Nicolae Hurduc. Nici una dintre ele nu se afla in clubul select al celor mai bune 500 de universitati din lume, iar dupa parerea sa aproape 90% dintre ele nu ar trebui sa aiba dreptul de a coordona doctorate: „Universitatile care nu au activitate de cercetare ar trebui sa se cantoneze la nivelul studiilor de trei ani“. Performantele stiintifice ale unei universitati sint usor de cintarit, urmarind numarul de articole publicate de profesorii lor in revistele de specialitate cotate ISI. „La noi exista cercetare in domeniul fizicii, chimiei, matematicii si al stiintelor ingineresti. Daca nu ai cercetare, inseamna ca nu ai profesori care sint la curent cu ce se intimpla nou pe domeniul lor, iar acesti profesori nu pot tine un curs bun. ASE-ul nu exista din punctul de vedere al cercetarii, e pe locul 48 din 50 de universitati romanesti“, pune ASE-ul la colt presedintele FAR, care spune ca cercetare se poate face nu doar in stiintele exacte, ci si in domeniul stiintelor umaniste sau sociale. „In SUA sint 3.000 de universitati, dintre care doar 200 au dreptul de a conduce doctorate. Delimitarea e foarte clara: sint universitatile high level si cele low level. Daca le termini pe primele ai toate portile deschise, daca le termini pe ultimele, o diploma formala“, zice Hurduc.
Mircea Miclea, presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Educatie, e de parere ca nici sistemul preuniversitar nu e mai stralucit: „Performantele noastre la nivel international sint inexistente. Rezultatele bune la olimpiade sint expresia dotarilor individuale ale acelor elevi si ale profesorilor care i-au pregatit. In continuare, 75% dintre elevii romani spun ca li se dicteaza la ore“. (Raluca Ion)
Bani pentru scoli
Ministerul Educatiei a alocat, anul acesta, din bugetul de stat peste 1,5 miliarde de lei pentru reabilitarea si reconsolidarea a 5.500 de scoli si peste 1.000 de gradinite. In Bucuresti au fost investite in infrastructura cele mai mari sume, de aproape 120 de milioane de lei. In rest, judetele din Moldova sint in topul celor mai mari fonduri primite. Judetul Iasi a primit 60 de milioane de lei, Bacau peste 50 de milioane de lei, iar Suceava, Vaslui si Galati, mai mult de 40 de milioane. Cele mai putine investitii s-au facut in judetele Calarasi, Mehedinti, Ialomita si Covasna, la fiecare fiind repartizate aproximativ 20 de milioane de lei. (Iuliana Gatej)
Cele mai laudate licee
Procentul de promovabilitate de la examenul de bacalaureat nu difera acum la liceele particulare fata de cele de stat. Cele mai laudate licee din Bucuresti ramin colegiile “Sf. Sava”, “Gheorghe Lazar”, “Tudor Vianu”, “I.L. Caragiale”, “Ion Creanga” si Liceul Teoretic “Jean Monnet”, unde absolventii de scoli generale care vor sa dea admitere trebuie sa aiba minimum media 9,50. (Iuliana Gatej)
Sursa http://www.cotidianul.ro/index.php?id=14173&art=35969&cHash=4d20724ced
Peste 230 de catedre sunt inca libere in scolile din Maramures
Aproape 300 de catedre din scolile maramuresene au ramas neocupate. Joi s-a desfasurat ultima sedinta publica in cadrul careia ar fi trebuit sa fie repartizate toate posturile ramase vacante, insa pe cele 271 de posturi neocupate au fost repartizate doar 33 de persoane. Tinerii absolventi nu sunt interesati sa predea in scolile din mediul rural, astfel incat elevii risca sa ramana fara dascali.
Anul scolar pare sa fi debutat cu stangul, nu numai din punctul de vedere al intarzierii lucrarilor de reparatii din scoli, ci si din punctul de vedere al deficitului de personal.
Prin urmare, in jur de 230 de locuri sunt in continuare neocupate in unitatile de invatamant din Maramures, desi joi ar fi trebuit sa fie rezolvata aceasta problema.
Inspectorul scolar Simeon Pop a declarat ca doar 33 de persoane au fost repartizate, pentru ca restul candidatilor nu a dorit sa lucreze in mediul rural. ”Toti doresc sa lucreze in scolile din Baia Mare. Nimeni nu doreste sa predea in scolile din mediul rural”, a spus acesta.
Liderul Sindicatului Liber din Invatamant (SLI) Maramures, Liviu Pop, i-a contrazis insa pe reprezentantii ISJ si a aratat ca probleme cu posturile ramase neocupate sunt si in orase si municipii.
In Baia Mare, erau afisate joi dimineata, 78 de posturi vacante, in Sighet erau 29 de locuri neocupate, in Borsa, 30, iar in Salistea de Sus si Seini au ramas neocupate cate 4 posturi.
Avand in vedere numarul mare de posturi neocupate, inspectorii scolari de specialitate vor fi nevoiti sa gaseasca inlocuitori. Mai mult ca sigur se va apela la profesorii pensionari si suplinitorii necalificati, insa vor exista si cazuri in care directorii de scoli vor acorda orele profesorilor titulari sau celor calificati, acolo unde este vorba despre posturi cu doar 2-3 ore.
Sindicalistii din invatamant au promis insa sa fie atenti si dupa ce posturile vor fi ocupate. Liviu Pop a declarat ca va fi convocata comisia paritara si se va verifica modul in care s-a facut repartitia pe posturi, in ce baza au fost repartizate persoanele pe posturile din scoli.
Sursa http://www.emaramures.ro/index.php?page=det&cat=2&id=8030
Anul scolar pare sa fi debutat cu stangul, nu numai din punctul de vedere al intarzierii lucrarilor de reparatii din scoli, ci si din punctul de vedere al deficitului de personal.
Prin urmare, in jur de 230 de locuri sunt in continuare neocupate in unitatile de invatamant din Maramures, desi joi ar fi trebuit sa fie rezolvata aceasta problema.
Inspectorul scolar Simeon Pop a declarat ca doar 33 de persoane au fost repartizate, pentru ca restul candidatilor nu a dorit sa lucreze in mediul rural. ”Toti doresc sa lucreze in scolile din Baia Mare. Nimeni nu doreste sa predea in scolile din mediul rural”, a spus acesta.
Liderul Sindicatului Liber din Invatamant (SLI) Maramures, Liviu Pop, i-a contrazis insa pe reprezentantii ISJ si a aratat ca probleme cu posturile ramase neocupate sunt si in orase si municipii.
In Baia Mare, erau afisate joi dimineata, 78 de posturi vacante, in Sighet erau 29 de locuri neocupate, in Borsa, 30, iar in Salistea de Sus si Seini au ramas neocupate cate 4 posturi.
Avand in vedere numarul mare de posturi neocupate, inspectorii scolari de specialitate vor fi nevoiti sa gaseasca inlocuitori. Mai mult ca sigur se va apela la profesorii pensionari si suplinitorii necalificati, insa vor exista si cazuri in care directorii de scoli vor acorda orele profesorilor titulari sau celor calificati, acolo unde este vorba despre posturi cu doar 2-3 ore.
Sindicalistii din invatamant au promis insa sa fie atenti si dupa ce posturile vor fi ocupate. Liviu Pop a declarat ca va fi convocata comisia paritara si se va verifica modul in care s-a facut repartitia pe posturi, in ce baza au fost repartizate persoanele pe posturile din scoli.
Sursa http://www.emaramures.ro/index.php?page=det&cat=2&id=8030
În loc să înveţe, elevii muncesc la reabilitarea şcolii
Sâmbătă 22 septembrie 2007, 02:41
În loc să înveţe, muncesc. Şi fac asta chiar la şcoală. Elevii din localitatea Pianu de Sus din judeţul Alba fac curăţenie în clase, alături de profesori, doar, doar vor reuşi să înceapă şi ei cursurile. Deşi fondurile pentru reabilitarea unităţii şcolare au venit la timp, lucrările s-au prelungit mai mult decât era programat.
În şcoala din Pianu de Sus este agitaţie mare. Profesorii şi elevii nu stau o clipă.
"De două săptămâni facem smotru, spălăm, încercăm să facem toate condiţiile copiiilor", a spus o profesoară.
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar spun că elevii pot fi chemaţi la lucru în şcoală, cât timp muncesc voluntar şi nu fac activităţi grele. În privinţa vacanţei prelungite, ei spun că lucrările de reabilitare nu s-au încheiat până pe 17 septembrie.
Conducerea şcolii din Pianu de Sus a declarat că elevii vor începe cursurile luni, iar orele pierdute vor fi recuperate în zilele de sâmbătă.
Sursa: Realitatea TV
În loc să înveţe, muncesc. Şi fac asta chiar la şcoală. Elevii din localitatea Pianu de Sus din judeţul Alba fac curăţenie în clase, alături de profesori, doar, doar vor reuşi să înceapă şi ei cursurile. Deşi fondurile pentru reabilitarea unităţii şcolare au venit la timp, lucrările s-au prelungit mai mult decât era programat.
În şcoala din Pianu de Sus este agitaţie mare. Profesorii şi elevii nu stau o clipă.
"De două săptămâni facem smotru, spălăm, încercăm să facem toate condiţiile copiiilor", a spus o profesoară.
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar spun că elevii pot fi chemaţi la lucru în şcoală, cât timp muncesc voluntar şi nu fac activităţi grele. În privinţa vacanţei prelungite, ei spun că lucrările de reabilitare nu s-au încheiat până pe 17 septembrie.
Conducerea şcolii din Pianu de Sus a declarat că elevii vor începe cursurile luni, iar orele pierdute vor fi recuperate în zilele de sâmbătă.
Sursa: Realitatea TV
Elevii liceului din Viseu de Sus au inceput scoala cu o vacanta
Elevii Liceului Teoretic ”Bogdan Voda” din orasul Viseu de Sus vor reveni la cursuri abia luni. Din cauza lucrarilor de reparatii care se efectueaza la ora actuala, elevii au primit liber chiar din prima saptamana de scoala, urmand sa recupereze orele in doua zile de sambata.
Elevii liceului din Viseu de Sus si-au inceput prima saptamana de scoala cu o vacanta. Pentru ca lucrarile de reparatii nu au fost finalizate la timp si pentru ca elevii sa nu perturbe activitatea muncitorilor, conducerea unitatii liceale a decis ca ar fi mai bine ca orele de curs sa fie suspendate joi si vineri.
Decizia adoptata in Consiliul de Administratie a fost aprobata si de conducerea Inspectoratului Scolar Judetean Maramures.
Orele vor fi recuperate in doua zile de sambata, respectiv in 29 septembrie si in 6 octombrie.
Directorul liceului, Dumitru Andreica a declarat ca lucrarile au demarat in 25 august si sunt in intarziere pentru ca au existat unele probleme cu firma care se ocupa de executarea reparatiilor. La ora actuala in unitate se monteaza gresie si faianta.
”Am obtinut acordul de la Inspectoratul Scolar pentru a acorda doua zile libere elevilor, deoarece e mai bine asa sa nu fie perturbata activitatea muncitorilor. Lucrarile ar fi fost finalizate la timp, dar am avut probleme cu firma. Patronul firmei care executa lucrarile a murit intr-un accident rutier”, a mai spus Dumitru Andreica.
Sursa: http://www.emaramures.ro/index.php?page=det&cat=2&id=8049
Elevii liceului din Viseu de Sus si-au inceput prima saptamana de scoala cu o vacanta. Pentru ca lucrarile de reparatii nu au fost finalizate la timp si pentru ca elevii sa nu perturbe activitatea muncitorilor, conducerea unitatii liceale a decis ca ar fi mai bine ca orele de curs sa fie suspendate joi si vineri.
Decizia adoptata in Consiliul de Administratie a fost aprobata si de conducerea Inspectoratului Scolar Judetean Maramures.
Orele vor fi recuperate in doua zile de sambata, respectiv in 29 septembrie si in 6 octombrie.
Directorul liceului, Dumitru Andreica a declarat ca lucrarile au demarat in 25 august si sunt in intarziere pentru ca au existat unele probleme cu firma care se ocupa de executarea reparatiilor. La ora actuala in unitate se monteaza gresie si faianta.
”Am obtinut acordul de la Inspectoratul Scolar pentru a acorda doua zile libere elevilor, deoarece e mai bine asa sa nu fie perturbata activitatea muncitorilor. Lucrarile ar fi fost finalizate la timp, dar am avut probleme cu firma. Patronul firmei care executa lucrarile a murit intr-un accident rutier”, a mai spus Dumitru Andreica.
Sursa: http://www.emaramures.ro/index.php?page=det&cat=2&id=8049
20 sept. 2007
Visul Adormitei
-- Seful Educatiei "rezolva" dezastrul din scoli printr-o campanie electorala "pe fata" * El le-a promis, ieri, inspectorilor scolari convocati la Galati ca peste doi ani vor avea toate scolile autorizatie sanitara
Ministrul Cristian Adomnitei a inteles sa rezolve dezastrul din scoli printr-o campanie electorala pornita la deschiderea noului an scolar si "accelerata" ieri, fara prea multe ocolisuri, la intalnirea de la Galati cu sefii inspectoratelor scolare. Pe scurt, ministrul a lansat promisiuni pentru anul 2009, pe care oricum nu le poate duce la capat. Astfel, el le-a spus subalternilor judeteni ca va face in asa fel incat toate scolile sa aiba autorizatie sanitara pana la 15 septembrie 2009. Ca si cand nu ne-am fi lamurit in privinta capacitatilor sale manageriale, ministrul a repetat poezia cu alocarea fondurilor de catre Guvern si in anii viitori, pentru construirea retelelor de apa si a toaletelor indispensabile autorizarii.
Reparatii cu "foi de parcurs"
Spre a fi mai convingator, Adomnitei a promis ca, de data aceasta, fiecare dintre scolile care vor primi bani vor avea "un grafic, cu o anumita foaie de parcurs".
Fara a se arata impresionat ca peretii salilor de clasa din peste 10.000 de scoli, gradinite si licee stau sa cada pe elevi, ministrul a spus, cu cinism, ca lipsa autorizatiei sanitare nu pune in pericol viata copiilor. Si ca nu stie exact la cat se va ridica efortul bugetar pentru a finaliza lucrarile de utilitati. "Cele mai multe nu au primit autorizatie doar pentru ca nu au apa curenta si toaleta. Le au in curte inca, asa cum le-au avut in toti acesti zeci de ani. In doi ani de zile cred ca nu vor mai fi scoli care sa nu aiba toaleta anexata cladirii scolii. Suportul financiar nu poate fi cuantificat acum pentru ca problematica este foarte diferita: unele au nevoie doar de un put pentru captarea apei, altele au nevoie de o intreaga constructie", a spus Adomnitei.
Gradinite in 2013
La capitolul gradinite, ministrul Educatiei a anuntat ca va rezolva criza de locuri existenta abia de anul viitor, cand - mort-copt - trebuie sa asigure locuri pentru copiii cu varste de la 3 ani, asa cum el insusi a prevazut in proiectul noii Legi a invatamantului preuniversitar. "Exista un memorandum aprobat deja in Guvern pentru un imprumut intre Ministrul Educatiei si Banca de Investitii a Consiliului Europei. Valoarea este de 135 de milioane de euro, contributia bancii este de 105 milioane si prevede ca pana in 2013 un numar de 750 de obiective-gradinite sa fie construite, respectiv reabilitate. Pe langa investitiile de la buget, avem si acest program, lucru care ma face sa fiu increzator ca vom rezolva real aceasta problema si ca nu vor mai fi copii care sa doreasca sa mearga la gradinita si care sa nu aiba unde", a promis Adomnitei.
Ministrul Educatiei a organizat in perioada 19 - 20 septembrie, la Galati, consfatuirea cu inspectorii scolari generali din tara, directori generali si directori din cadrul directiilor ministerului si ai Centrului National pentru Curriculum si Evaluare. Consfatuirea are drept tematica organizarea logistica a examenelor si strategiile manageriale pentru anul scolar 2007-2008.
Rocada politica a directorilor
La sfarsitul lunii august, 83 din cei 200 de directori de unitati de invatamant din Calarasi se aflau in situatia de a nu mai putea ocupa aceste posturi pentru ca le expirase durata mandatului. In lipsa de "rezerve", 60 dintre acestia vor ramane in functie pana la organizarea concursurilor, doar pentru 23 gasindu-se inlocuitori.
Liderul filialei PD Calarasi, Marian Dinulescu, a acuzat conducerea Inspectoratului Scolar Judetean ca a inlocuit 17 directori de scoli pe motiv ca erau democrati. Emil Isvoranu, presedintele tineretului liberal din Calarasi, a negat acuzatia.
Magda SEVERIN
Sursa http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-09-20&id=226871
Ministrul Cristian Adomnitei a inteles sa rezolve dezastrul din scoli printr-o campanie electorala pornita la deschiderea noului an scolar si "accelerata" ieri, fara prea multe ocolisuri, la intalnirea de la Galati cu sefii inspectoratelor scolare. Pe scurt, ministrul a lansat promisiuni pentru anul 2009, pe care oricum nu le poate duce la capat. Astfel, el le-a spus subalternilor judeteni ca va face in asa fel incat toate scolile sa aiba autorizatie sanitara pana la 15 septembrie 2009. Ca si cand nu ne-am fi lamurit in privinta capacitatilor sale manageriale, ministrul a repetat poezia cu alocarea fondurilor de catre Guvern si in anii viitori, pentru construirea retelelor de apa si a toaletelor indispensabile autorizarii.
Reparatii cu "foi de parcurs"
Spre a fi mai convingator, Adomnitei a promis ca, de data aceasta, fiecare dintre scolile care vor primi bani vor avea "un grafic, cu o anumita foaie de parcurs".
Fara a se arata impresionat ca peretii salilor de clasa din peste 10.000 de scoli, gradinite si licee stau sa cada pe elevi, ministrul a spus, cu cinism, ca lipsa autorizatiei sanitare nu pune in pericol viata copiilor. Si ca nu stie exact la cat se va ridica efortul bugetar pentru a finaliza lucrarile de utilitati. "Cele mai multe nu au primit autorizatie doar pentru ca nu au apa curenta si toaleta. Le au in curte inca, asa cum le-au avut in toti acesti zeci de ani. In doi ani de zile cred ca nu vor mai fi scoli care sa nu aiba toaleta anexata cladirii scolii. Suportul financiar nu poate fi cuantificat acum pentru ca problematica este foarte diferita: unele au nevoie doar de un put pentru captarea apei, altele au nevoie de o intreaga constructie", a spus Adomnitei.
Gradinite in 2013
La capitolul gradinite, ministrul Educatiei a anuntat ca va rezolva criza de locuri existenta abia de anul viitor, cand - mort-copt - trebuie sa asigure locuri pentru copiii cu varste de la 3 ani, asa cum el insusi a prevazut in proiectul noii Legi a invatamantului preuniversitar. "Exista un memorandum aprobat deja in Guvern pentru un imprumut intre Ministrul Educatiei si Banca de Investitii a Consiliului Europei. Valoarea este de 135 de milioane de euro, contributia bancii este de 105 milioane si prevede ca pana in 2013 un numar de 750 de obiective-gradinite sa fie construite, respectiv reabilitate. Pe langa investitiile de la buget, avem si acest program, lucru care ma face sa fiu increzator ca vom rezolva real aceasta problema si ca nu vor mai fi copii care sa doreasca sa mearga la gradinita si care sa nu aiba unde", a promis Adomnitei.
Ministrul Educatiei a organizat in perioada 19 - 20 septembrie, la Galati, consfatuirea cu inspectorii scolari generali din tara, directori generali si directori din cadrul directiilor ministerului si ai Centrului National pentru Curriculum si Evaluare. Consfatuirea are drept tematica organizarea logistica a examenelor si strategiile manageriale pentru anul scolar 2007-2008.
Rocada politica a directorilor
La sfarsitul lunii august, 83 din cei 200 de directori de unitati de invatamant din Calarasi se aflau in situatia de a nu mai putea ocupa aceste posturi pentru ca le expirase durata mandatului. In lipsa de "rezerve", 60 dintre acestia vor ramane in functie pana la organizarea concursurilor, doar pentru 23 gasindu-se inlocuitori.
Liderul filialei PD Calarasi, Marian Dinulescu, a acuzat conducerea Inspectoratului Scolar Judetean ca a inlocuit 17 directori de scoli pe motiv ca erau democrati. Emil Isvoranu, presedintele tineretului liberal din Calarasi, a negat acuzatia.
Magda SEVERIN
Sursa http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-09-20&id=226871
19 sept. 2007
Jurnalul studentului de la ţară
19 SEPTEMBRIE 2007
Jurnalul studentului de la ţară
Să fii student în ziua de azi pare, la prima vedere, floare la ureche, inclusiv pentru cei care vin din mediul rural. Treci bacul, îţi pui la punct dosarul, îţi iei bani în buzunar şi pleci neînfricat la facultate. Dacă nu ai pretenţia să intri pe un loc la buget, poţi să fii cât se poate de calm, te acceptă. Începi să îţi faci probleme abia după ce ţi-ai confirmat locul, în cazul în care nu ai părinţi în Italia sau Spania, care să-ţi trimită frecvent bani. Dacă vrei neapărat facultate, atunci te mulţumeşti cu borcanele de zacuscă, gem şi pacheţelul de porc, sacrificat acasă, pe care trebuie să le iei din autogară.
Ajuns cu personalul tocmai în Iaşi, la Cuza, că acolo i-a zis tata să-şi bage dosarul, că tot acolo e şi fata vecinului, tânărul de la ţară habar n-are ce-i cu el. „Am mai fost la Iaşi, ce mare brânză poate să fie?!”, se încurajează singur, dar, de fapt, nu ştie că a dat liniştea şi frumuseţea traiului de la ţară pe o nebunie. Dar asta este, şi în fond e o alegere mai bună în comparaţie cu celelalte opţiuni: să pleci la muncă în Italia sau să vinzi la magazinul de pe colţ. Te îmbărbătezi cu ideea că şi alţii au reuşit să termine o facultate, chiar aşa costisitor cum e. Şi e foarte posibil să ai succes, că doar eşti de la ţară şi nu ai venit la oraş că nu mai puteai de bine, ci ca să faci ceva cu viitorul tău.
Lucrul acesta este valabil doar pentru cei într-adevăr serioşi, cei care nu se pierd cu firea într-o lume ce nu e deloc asemănătoare cu cea din care provin. E adevărat că spiritul de ţară nu mai e ce a fost, dar, oricum, nu se compară cu destrăbălarea cluburilor şi a discotecilor, şi agitaţia pentru care nu-ţi cere nimeni socoteală. Cazarea înseamnă şi prima problemă. Până la urmă, găseşti bani şi închiriezi un apartament, sau chiar îl cumperi, dacă ai bani din străinătate. Dacă nu te înscrii în această categorie şi eşti doar un simplu cetăţean pentru care bursa este foarte importantă, faci cerere pentru un loc în cămin. Acceptarea acesteia este, câteodată, condiţionată de „relaţii” şi şpagă. Îţi găseşti, în cele din urmă, un loc unde să stai şi suni acasă să vină părinţii cu restul de lucruri: lenjerie, veselă, haine de iarnă, lampa de pe birou şi posterele din dulap. Te instalezi.
Pe 1 octombrie nu mergi la facultate, că ai auzit că nu prea se merge, nu e la modă, şi ultimul lucru pe care vrei să-l faci este să ieşi din tendinţe. Te duci în schimb în zilele următoare, foarte atent cu ce te îmbraci, şi umbli de nebun pe holuri, pentru că nu înţelegi orarul. Dar te duci, te zbaţi, încerci să cunoşti cât mai mulţi oameni. Anul universitar, odată început, aduce cu el noile responsabilităţi, pe care ţi le asumi conştient sau nu. În primele două luni mănânci doar ce primeşti sau cumperi, că doar nu o mai ai pe mama să-ţi gătească. De fapt, nu prea dai bani pe mâncare, că şi aşa ai pus burtă, de când cu învăţatul şi cu venirea la oraş. Te apuci de fumat, ca să nu cazi de tocilar, la prima petrecere din cămin.
Banii sunt puţini şi încerci să îi organizezi cum crezi tu mai bine, asta nu înainte să ţi se reproşeze că eşti prea cheltuitor. Şi părinţii nici nu ştiu că, de fapt, tu dai mare parte din bani pe ţigări şi arunci vina pe cărţile mereu prea scumpe. Deja din luna a treia, răreşti convorbirile acasă. Ţi-e ruşine să le mai ceri bani, pentru că ştii foarte bine cât de greu se obţin aceştia. Aşa că te duci şi tu la un interviu, nu lipsit de emoţii, dar deja visând la banii pe care îi promite. Vrei să fii independent. Te calculezi: „Din bursă continui să cumpăr pâine şi margarină, şi din împărţitul de pliante o să-mi iau bluza roz pe care am văzut-o. O să ies şi eu în club ca toţi colegii, că am auzit că e cool.
” Biserica e departe, şi duminică dimineaţa dormi dus să recuperezi o noapte pierdută, ca luni, la prima oră, să nu lipseşti de la seminar, singurul la care prezenţa contează. La sfârşit de săptămână te mai apucă melancolia: „Când eram acasă, mergeam în fiecare duminică, cu mama, la biserică”. Studentul de la ţară este întotdeauna bine intenţionat, păcat că, odată ce a luat contact cu lumea mare, acesta scade vertiginos ca şi entuziasmul. Că eşti la facultate dintr-o straşnică dorinţă şi ambiţie de a reuşi în viaţă, sau din alte motive, nu la fel de bine conturate, dragă studentule de la sat, eşti oricum de apreciat, chiar dacă s-ar putea să înveţi degeaba. (I.S.)
Sursa www.gandul.info
Jurnalul studentului de la ţară
Să fii student în ziua de azi pare, la prima vedere, floare la ureche, inclusiv pentru cei care vin din mediul rural. Treci bacul, îţi pui la punct dosarul, îţi iei bani în buzunar şi pleci neînfricat la facultate. Dacă nu ai pretenţia să intri pe un loc la buget, poţi să fii cât se poate de calm, te acceptă. Începi să îţi faci probleme abia după ce ţi-ai confirmat locul, în cazul în care nu ai părinţi în Italia sau Spania, care să-ţi trimită frecvent bani. Dacă vrei neapărat facultate, atunci te mulţumeşti cu borcanele de zacuscă, gem şi pacheţelul de porc, sacrificat acasă, pe care trebuie să le iei din autogară.
Ajuns cu personalul tocmai în Iaşi, la Cuza, că acolo i-a zis tata să-şi bage dosarul, că tot acolo e şi fata vecinului, tânărul de la ţară habar n-are ce-i cu el. „Am mai fost la Iaşi, ce mare brânză poate să fie?!”, se încurajează singur, dar, de fapt, nu ştie că a dat liniştea şi frumuseţea traiului de la ţară pe o nebunie. Dar asta este, şi în fond e o alegere mai bună în comparaţie cu celelalte opţiuni: să pleci la muncă în Italia sau să vinzi la magazinul de pe colţ. Te îmbărbătezi cu ideea că şi alţii au reuşit să termine o facultate, chiar aşa costisitor cum e. Şi e foarte posibil să ai succes, că doar eşti de la ţară şi nu ai venit la oraş că nu mai puteai de bine, ci ca să faci ceva cu viitorul tău.
Lucrul acesta este valabil doar pentru cei într-adevăr serioşi, cei care nu se pierd cu firea într-o lume ce nu e deloc asemănătoare cu cea din care provin. E adevărat că spiritul de ţară nu mai e ce a fost, dar, oricum, nu se compară cu destrăbălarea cluburilor şi a discotecilor, şi agitaţia pentru care nu-ţi cere nimeni socoteală. Cazarea înseamnă şi prima problemă. Până la urmă, găseşti bani şi închiriezi un apartament, sau chiar îl cumperi, dacă ai bani din străinătate. Dacă nu te înscrii în această categorie şi eşti doar un simplu cetăţean pentru care bursa este foarte importantă, faci cerere pentru un loc în cămin. Acceptarea acesteia este, câteodată, condiţionată de „relaţii” şi şpagă. Îţi găseşti, în cele din urmă, un loc unde să stai şi suni acasă să vină părinţii cu restul de lucruri: lenjerie, veselă, haine de iarnă, lampa de pe birou şi posterele din dulap. Te instalezi.
Pe 1 octombrie nu mergi la facultate, că ai auzit că nu prea se merge, nu e la modă, şi ultimul lucru pe care vrei să-l faci este să ieşi din tendinţe. Te duci în schimb în zilele următoare, foarte atent cu ce te îmbraci, şi umbli de nebun pe holuri, pentru că nu înţelegi orarul. Dar te duci, te zbaţi, încerci să cunoşti cât mai mulţi oameni. Anul universitar, odată început, aduce cu el noile responsabilităţi, pe care ţi le asumi conştient sau nu. În primele două luni mănânci doar ce primeşti sau cumperi, că doar nu o mai ai pe mama să-ţi gătească. De fapt, nu prea dai bani pe mâncare, că şi aşa ai pus burtă, de când cu învăţatul şi cu venirea la oraş. Te apuci de fumat, ca să nu cazi de tocilar, la prima petrecere din cămin.
Banii sunt puţini şi încerci să îi organizezi cum crezi tu mai bine, asta nu înainte să ţi se reproşeze că eşti prea cheltuitor. Şi părinţii nici nu ştiu că, de fapt, tu dai mare parte din bani pe ţigări şi arunci vina pe cărţile mereu prea scumpe. Deja din luna a treia, răreşti convorbirile acasă. Ţi-e ruşine să le mai ceri bani, pentru că ştii foarte bine cât de greu se obţin aceştia. Aşa că te duci şi tu la un interviu, nu lipsit de emoţii, dar deja visând la banii pe care îi promite. Vrei să fii independent. Te calculezi: „Din bursă continui să cumpăr pâine şi margarină, şi din împărţitul de pliante o să-mi iau bluza roz pe care am văzut-o. O să ies şi eu în club ca toţi colegii, că am auzit că e cool.
” Biserica e departe, şi duminică dimineaţa dormi dus să recuperezi o noapte pierdută, ca luni, la prima oră, să nu lipseşti de la seminar, singurul la care prezenţa contează. La sfârşit de săptămână te mai apucă melancolia: „Când eram acasă, mergeam în fiecare duminică, cu mama, la biserică”. Studentul de la ţară este întotdeauna bine intenţionat, păcat că, odată ce a luat contact cu lumea mare, acesta scade vertiginos ca şi entuziasmul. Că eşti la facultate dintr-o straşnică dorinţă şi ambiţie de a reuşi în viaţă, sau din alte motive, nu la fel de bine conturate, dragă studentule de la sat, eşti oricum de apreciat, chiar dacă s-ar putea să înveţi degeaba. (I.S.)
Sursa www.gandul.info
17 sept. 2007
Tăriceanu: Majorarea salariilor profesorilor ar duce la creşterea inflaţiei
Parlamentul trebuie să fie atent cu majorările salariale din Educaţie, susţine premierul Călin Popescu Tăriceanu. Declaraţia a fost făcută astăzi, la deschiderea anului şcolar, când premierul a afirmat că trebuie să existe corelări între creşterile salariale şi perfomanţele economice.
Tăriceanu este de părere că inflaţia ar putea creşte dacă salariile dascălilor ar fi mărite fără să existe o creştere economică. Premierul a calificat atitudinea parlamentarilor care au cerut creşterea salariilor profesorilor şi le-a cerut acestora să dea dovadă de o mai mare reţinere şi responsabilitate.
În prezent, un profesor cu o vechime de zece ani câştigă 1.300 de lei, iar un debutant are un salariu de 500 de lei.
Sursa: Realitatea TV
Tăriceanu este de părere că inflaţia ar putea creşte dacă salariile dascălilor ar fi mărite fără să existe o creştere economică. Premierul a calificat atitudinea parlamentarilor care au cerut creşterea salariilor profesorilor şi le-a cerut acestora să dea dovadă de o mai mare reţinere şi responsabilitate.
În prezent, un profesor cu o vechime de zece ani câştigă 1.300 de lei, iar un debutant are un salariu de 500 de lei.
Sursa: Realitatea TV
Trist dar adevarat
Am preluat de pe forumul edu.ro
Predau la o scoala destul de mare la sat (dar totusi langa un drum national) situata la aprox. 40 km de municipiul resedinta de judet.
Dupa ce ca primarul ne-a mustruluit in fata copiilor si a parintilor pt. ca nu sunt gata lucrarile la scoala (de parca noi, profesorii, am fi fost de vina), nici macar dirigintii nu au primit o floare de la vreun copil sau parinte.
Sa nu ma intelegeti gresit. E vorba de gest si, mai ales de ce reprezentam noi, profesorii, in ochii copiilor si ai parintilor.
Si ca sa fie ziua completa pana si soferul de autobuz ne-a mustruluit ca nu ne mai ia de pe drum, ci sa fim in statie si sa asteptam autobuzul (nu stiu cum vom face pt. ca orele se termina exact cand pleaca autobuzul).
Si alte, alte probleme, probleme si iar probleme.
Suntem bataia de joc a tuturor, incepand cu primarul, directorul de scoala, parinti, copii, omul de servici pana la soferul de autobuz.
Halal invatamant!
multumesc colegilor care reflecta realitatea trist aa scolilor din Romania
Predau la o scoala destul de mare la sat (dar totusi langa un drum national) situata la aprox. 40 km de municipiul resedinta de judet.
Dupa ce ca primarul ne-a mustruluit in fata copiilor si a parintilor pt. ca nu sunt gata lucrarile la scoala (de parca noi, profesorii, am fi fost de vina), nici macar dirigintii nu au primit o floare de la vreun copil sau parinte.
Sa nu ma intelegeti gresit. E vorba de gest si, mai ales de ce reprezentam noi, profesorii, in ochii copiilor si ai parintilor.
Si ca sa fie ziua completa pana si soferul de autobuz ne-a mustruluit ca nu ne mai ia de pe drum, ci sa fim in statie si sa asteptam autobuzul (nu stiu cum vom face pt. ca orele se termina exact cand pleaca autobuzul).
Si alte, alte probleme, probleme si iar probleme.
Suntem bataia de joc a tuturor, incepand cu primarul, directorul de scoala, parinti, copii, omul de servici pana la soferul de autobuz.
Halal invatamant!
multumesc colegilor care reflecta realitatea trist aa scolilor din Romania
Nu vreau sa fiu un bibelou de portelan in minister (CRISTIAN ADOMNITEI, MINISTRUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINER)
Ati avut si mai aveti inca negocieri cu sindicatele din invatamant pentru cele trei proiecte de lege pe care le modificati. Si sunteti deja in razboi cu o parte a sindicatelor. Cum s-a ajuns aici?
Eu va spun asa: nu sunt nici in razboi cu o parte a sindicatelor si nu sunt nici in negocieri cu sindicatele. Eu incerc sa obtin de la acest minister ceea ce pana acum nu s-a obtinut, si anume un produs finit, un rezultat.
Si nu e nevoie de negociere pentru acest lucru?
Vreau sa obtin ceva concret, nu doar povesti, bune intentii, discutii si mai ales ce am gasit mult aici la minister: filosofie si strategie. Dar concret, ce facem maine in acel sens, nimeni nu avea nici cea mai mica idee. Astfel incat, dupa intense discutii care s-au purtat pe la diferite colturi despre cum sa arate educatia in viitor, am incercat sa culeg toata expertiza existenta pe piata la ora aceasta. Am luat proiectele de legi existente pe site, puse in discutie publica de pe vremea ministrului Miclea. Numai ca nimeni nu venea sa traga linia si sa spuna: ce am obtinut pana acum? Aceasta este forma, cu asta mergem mai departe, pe asta incercam sa o implementam. Acest lucru nu s-a realizat, nici macar pana acum, dar aceasta este intentia mea. Cele trei legi - a invatamantului preuniversitar, a invatamantului superior si statutul cadrului didactic - am incercat sa le cuprind in acest pachet de legi ale educatiei, un pachet menit sa schimbe fundamental educatia in Romania. Si nu de dragul schimbarii, ci pentru ca Legea invatamantului din 1995 era buna la acea vreme, a facut istorie in educatia romaneasca, numai ca Romania anului 2007 nu mai seamana nici pe departe cu Romania anului 1995. De altminteri, sunt atat de multe modificari aduse intre timp la aceasta lege, ca va garantez, nici macar departamentul juridic de la Ministerul Educatiei nu stie care este forma ultima, decat daca ar face niste cercetari foarte amanuntite. De aceea a venit natural nevoia de a schimba, de a flexibiliza, de a reforma, nu neaparat invatamantul - pentru ca e deja o sintagma demonetizata -, dar educatia insasi, care este un proces in permanenta reforma, oriunde in lume. Prin urmare, a trage linie si a spune: aceasta este decizia pe care o luam, aceasta este forma in care dorim sa arate educatia in urmatorii ani - este dreptul ministerului. Eu am vrut totusi sa fac mai mult decat atat. N-am vrut intai sa trag linie si apoi sa apara intrebarile. Daca eu prezentam proiectele fara sa intreb pe nimeni intai, acest pachet de legi ar fi fost privit din punct de vedere politic. Discutiile incepeau sa fie foarte aprinse, patimase si, in loc ca ele sa se poarte cum le purtam acum totusi - in normalitate si in eleganta -, ele ar fi escaladat.
Si atunci ati decis sa dati un Ordin prin care anulati testele nationale?
Asta e o alta discutie.
Nu era in timpul discutiilor cu sindicatele?
Ba da, dar sunt doua lucruri separate complet. Ordinul privind metodologia de a tine testele nationale sau tezele cu subiect unic nu se face prin lege. E la nivelul ministerului.
Da, dar acest lucru tine de lege, de cadrul legal care stabileste cum sunt structurate ciclurile de invatamant.
Legea nu-mi spune ca trebuie sa dau teste nationale sau teze cu subiect unic. Legea lasa la decizia ministrului cum sa faca, in fiecare an. Dar odata ce ne-am inteles cum sa facem - pentru ca acesta este un capitol asupra caruia ne-am inteles - structura invatamantului preuniversitar si cum se intra si cum se iese din fiecare ciclu de invatamant, am decis sa schimbam principiul acesta al evaluarii punctuale, adica un examen pentru patru ani, cu principiul evaluarii continue, in care nu-l stresezi pe copil. Teza o dadea oricum, o da cu clasa sa, o da cu profesorii care ii sunt familiari, teza e corectata de alti profesori, in alta parte. Dupa ce i se dau notele de catre evaluatori, copilul are cinci zile la dispozitie sa-si consulte teza evaluata, apoi sa decida daca depune sau nu contestatie. Toate aceste lucruri sunt gandite ca sa-l stimuleze pe copil. La examenul punctual, unele fete pot sa aiba probleme fiziologice la 14 ani si sa nu performeze, si baietii - poate sa te traga curentul cu o zi inainte, poate sa te doara capul, poti sa fii un copil emotiv si sa te blochezi la examen, chiar daca ai invatat. Si la acel examen, singurul, irepetabilul, sa nu performeze la valoarea reala si sa nu intre la liceul la care merita sa intre. Acum, nu va fi nici o tragedie daca ia nota mica la o teza, pentru ca le are pe celelalte.
Nu este totusi prea aproape perioada in care ii anuntati ca vor da teze unice care vor conta la media finala pentru elevii de clasa a saptea si de a opta? E cu doua luni inainte, caci in noiembrie vor avea prima teza.
Sigur, dar ei invatau oricum pentru teza.
Da, dar de data acesta acea nota de la teza va conta mai mult decat pana acum.
Corect. Si care-i problema? Daca le spuneam cu un an inainte, puteau sa invete ei in clasa a saptea pentru clasa a opta?
Poate ca cei care intra acum in clasa a cincea stiu ca notele din clasa a saptea si a opta vor conta la media finala, isi stabilesc un alt ritm de a invata. Poate se concentreaza pe alte materii.
Sunt aceleasi materii la care trebuie sa invete: matematica si romana. Apare teza la care oricum trebuiau sa invete, la geografie sau istorie. Care este problema?
Exista si reactii din partea unor directorii ai unor licee mai bine cotate, care sustin ca nu este bine sa nu fie un examen care sa conteze la admitere. Pot organiza ei examen?
Testul national nu era examen de admitere in liceu. Vor putea introduce, dar nu acum. Prin pachetul de legi, ei vor putea sa introduca un examen. Dar asta e o alta discutie. Noi acum vorbim de o masura tranzitorie. Practic, n-am vrut sa mai sacrific doua generatii de copii, cei care intra acum in clasa a saptea si a opta, pana sa intre legea in vigoare. Pentru ca daca pachetul va fi adoptat in acest an, va avea aplicabilitate de la 15 septembrie anul viitor. Deci, prima generatie care va fi in totalitate sub influenta legii va fi cea care este acum in clasa a sasea. Pentru ce sa mai astept, sa-i mai chinui cu examen national pe cei care sunt acum in a saptea si a opta? Toti am cazut de acord ca acesta este principiul corect: de evaluare continua. Imi spuneati de ritmul de invatare. Putem sa stam de vorba, dar e mult prea putin posibil de cuantificat, ca sa-l luam in discutie acum, in comparatie cu toate celelate argumente. Si anume, pana acum un profesor de la clasa, care preda romana sau matematica, isi facea lectiile cum trebuie. Majoritatea profesorilor. Dar erau si profesori care nu predau toata materia, pentru ca n-au avut timp, pentru ca nu au vrut sau au fost delasatori, si dadeau teza doar din materia pe care o predau. Si copiii pierdeau foarte mult, iar eu nu aveam cum sa verific daca profesorul preda la clasa sau nu.
Si cum se rezolva aceasta situatie cu teza unica?
Acum e un unic subiect national, profesorul nu mai face el subiectul. El nu stie ce cade la teza.
Si poate nu are timp, cum spuneati dvs., si nu va preda acea materie. Ce se intampla?
Corect. Dar cand dintr-o clasa de 30 de copii eu am 30 de note de sase, problema nu mai e la elevi. Este clar ca la acea clasa, acel profesor nu si-a facut treaba. Si acolo e pedeapsa pe profesor.
Pedeapsa e pentru profesor, dar elevul va avea de pierdut.
Elevul pierdea oricum pana acum. Numai ca nu aflam noi ca pierdea el. Sau cat pierdea. Si nu puteam demonstra ca profesorul era vinovat. Pana acum nu era acest instrument.
Si asa puteti verifica profesorul?
Bineinteles. Profesorul este acum nevoit sa-si predea toata materia pentru ca el nu stie ce va cadea la tezele unice. Corect este sa ai diferite note la o clasa, pentru ca nu sunt toti egali. Dar cand vezi ca toti sunt in jurul aceleiasi note, problema nu mai este la copil, ci la profesor. Si parintii sunt avantajati. Acum nu poti decat sa-l crezi pe copil ca a invatat pentru testele nationale. Dar n-ai cum sa verifici. Pe cand, dupa prima teza, il poti verifica, ii poti spune sa invete mai bine pentru teza a doua etc. Poti sa fii alaturi de el in fiecare din aceste momente si sa-l sprijini. Ceea ce nu puteai sa faci la testul national. Or, ma iertati, daca toate aceste lucruri nu conteaza pentru cel care contesta tezele cu subiect unic, din punctul meu de vedere am decis. Si cu asta, eu am incheiat discutia.
Poate tocmai acest lucru a deranjat, modul in care spuneti "cat voi fi eu ministru, nu vor mai fi teste nationale". Punct.
Absolut, si e foarte corect, pentru ca aceasta discutie pe principii -, schimbam principiul evaluarii punctuale cu cel al evaluarii continue - a avut loc. Discutia avusese loc. Cu totii am cazut de acord.
Descentralizare pe trei paliere
Iata ca Ordinul dvs. a starnit reactii din partea federatiilor sindicale.
Care federatii? Eu stiu doar de una.
Federatia Educatiei Nationale (FEN)
Atat. Mai stiti si alta? Eu cred ca nu, ca le-am urmarit.
Si Agentia de Evaluare si Asigurare a Calitatii Educatiei.
FEN ma si mir ca are neobrazarea sa spuna, pentru ca a fost permanent invitata si a ales sa nu vina niciodata. Pai, eu cum sa iau la cunostinta de propunerile lor? Daca au. Ma gandesc ca poate au propuneri constructive, nu doar cele doua pagini pe care le-au trimis pana acum, de opt luni de cand e proiectul pe site. Cu Agentia, e alta discutie. Vorbim de sindicalisti. FEN a participat la discutiile din iulie. Mi-au spus ca vor veni in august. N-au mai vrut sa vina. Invitatia a fost deschisa. Eu ce sa fac, sa ma rog de ei, sa opresc pentru ca nu vrea FEN sa vina? Continui cu cei care au bunavointa sa-si cheltuie timpul, energiile, toate resursele, sa participe ca sa scoatem cel mai bun produs cu putinta. Pe care puteam sa-l scot singur. Dar n-am vrut. Am vrut sa participe cat mai multa lume la acest produs. Dar cand l-am terminat, sa mergem la parlament si sa spunem: domnule, asta este vrerea tuturor din educatie. Pentru ca nu poti sa faci o schimbare majora, cum este cel putin la preuniversitar, decat daca si sistemul, macar partial, participa cu tine la schimbare. Altminteri, intri cu cazmaua, ai toate sansele sa primesti raspuns pe masura, dar cei care pierd sunt copiii, cei din anii terminali de la fiecare ciclu de invatamant. Eu nu vreau sa impun cu orice pret, ca eu pot sa spun oricand: stop joc!
Declaratia dvs. asa a fost. A avut un ton imperativ.
A fost o declaratie doar in ce priveste testele nationale si este corecta. Vreau sa vad daca vine cineva sa spuna ca vrea inapoi evaluarea punctuala, ca vrea sa facem un singur examen la patru ani. As vrea sa-l vad si eu pe cel din educatie care ar spune asa ceva. Indiferent cine ar fi, director sau mari presedinti de sindicate sau oricine. Sunt si lucruri pe care nu ne-am inteles, dar pe acesta ne-am inteles. Doar ca am ales sa-l aplic, pentru ca este la latitudinea ministerului, cu doi ani mai devreme decat intrarea in vigoare a legilor. Evident ca sunt oameni care sunt foarte suparati, probabil, ca eu am venit si chiar fac lucruri. Se gandeau poate ca am sa vin, am sa fiu un bibelou de portelan prin minister si am sa continuu lucrurile inghetate, asa cum le-am primit. Puteam sa fiu si eu la fel, sa vin si sa fiu bibelou de portelan, sa nu deranjez pe nimeni nici macar cu o floare. Lucrurile puteau sa mearga bine-mersi, ne faceam cu totii ca educatia arata bine. Sa nu credeti dvs. ca discutia asta apare acum in urma Raportului Miclea (n. red. Raportul Comisiei prezidentiale pentru educatie). Raportul Miclea a venit ca o etapa intermediara a unui sir de etape pe care noi le incepusem, le incepuse chiar d-l Miclea, de reformare. Pentru ca nu se mai putea. Dar vreau sa va mai spun ceva in legatura cu discutiile cu sindicatele. Cand vorbim de principii, de fundamentarea educatiei, de cum ne desfasuram activitatea cu totii, nu putem fi pe baricade diferite. Or, asta n-au inteles cei de la FEN. Cu ceilalti, ne-am inteles cum sa facem finantarea pe cap de copil. Aici sunt marile castiguri pentru educatie. Apoi, descentralizarea. Descentralizarea curriculei, unde scolile decid pe un anumit procent de materii. Descentralizarea resursei umane, care este foarte importanta. Profesorii vor fi angajati la nivelul scolii. Consiliul de adminstratie face un concurs si ori scoala, ori un grup de scoli care se asociaza isi angajeaza profesorii. Pentru ca s-ar putea ca la o anumita scoala sa nu ai o catedra completa, de chimie sa zicem, si atunci te mai asociezi cu o alta scoala. Daca ia concursul, profesorul respectiv devine titular in acea scoala sau scoli si devine titular in invatamant. In ceea ce priveste numirea directorului scolii, ne-am cam inteles, dar o facem cam cum vor sindicatele. Ministerul a vrut ca directorii sa fie angajati de catre Consiliul Local, pentru ca daca lucrurile merg prost la o scoala nu mai poate sa vina nimeni sa arunce cu piatra in minister.
Dar nu exista riscul sa fie politizata aceasta numire? Consiliul Local are o anumita culoare politica si poate vrea un anumit om ca director de scoala, caruia sa-i dea bani.
Dar ce va face sa credeti ca inspectoratele scolare judetene, care si acum si intotdeauna au avut o culoare politica, nu incearca politizarea orisicum?
Stiti astfel de cazuri?
Ce fel de cazuri? Eu doar va intreb, ca spuneati ca poate fi politizata. Cum sa fie?
Atat timp cat cei care decid sunt si cei care dau banii, poate vor sa dea banii doar unei anumite persoane, la o anumita scoala. Chiar am primit o scrisoare la redactie care aborda subiectul numirii directorilor de scoala.
Pot sa va trimit si eu o scrisoare, anonima...
Nu era anonima, ci semnata chiar de un profesor.
Credeti-ma, am multe, ca sunt 300.000 de profesori. O scrisoare... Gandirea e urmatoarea: cine tine scoala pana la urma. La ora aceasta, ca si cladire, ca si operare administrativa a scolii, ea tine de Consiliul Local. El da banii. Eu vin peste el. O scoala care are 300 de copii, cu alocatie pe cap de copil, si nu va da calitate, va veni o vreme cand se va inchide, pentru ca parintele isi va muta copilul si, odata cu el, se va muta si finantarea.
Va functiona acest sistem in mediul rural?
Aici va fi provocarea. In mediul rural vom avea indici de compensare pentru ca nu se poate altfel, nu ai alternativa in mediul rural. Si atunci suntem obligati sa gasim masuri sa incurajam cresterea calitatii acolo. Mai e o discutie la capitolul descentralizarea resursei umane. Exista teama ca directorul o sa-si angajeze nepotii. Eu sunt foarte fericit daca intr-un sat directorul isi angajeaza nepoata, care e profesoara licentiata, si nu mai sta sa primeasca de la inspectorat un suplinitor, care poate are doar 12 clase. Bataia pe posturi nu va fi la tara, ci in marile orase. Iar in marile orase va fi aproape imposibil sa vii si sa pui pile pentru ca vor fi foarte multi ochi si angajarea se face de catre consiliul de administratie, unde 40% sunt reprezentantii parintilor si ai Consiliului Local, iar 60% sunt reprezentantii profesorilor. Revenind la directori, am cazut de acord cu sindicatele ca ei sa dea examen. Sindicatele nu vor, sub nici o forma, ca primarul sa numeasca directorul. Este nefiresc sa-mi pese mie la nivel central mai mult decat ii pasa lui la nivel local, fie primar, fie Consiliu Local sau consiliu de administratie. Asadar, directorul va da concurs la nivel de scoala cu o comisie formata cu persoane de la Directia Scolara Judeteana, din Consiliul Local si din consiliul personal. Concursul se va da sub egida Directiei. Pentru ca nu poate primarul sa evalueze daca un director e bun sau nu, ca nu stie. Primarul poate e inginer si nu poate sa evalueze un profesor, nu poate sa stie daca e mai bun sau mai putin bun, chiar si ca director. Ministerul, prin directiile judetene, are si un mecanism de siguranta prin care poate da afara directorul in cazul in care exista o combinatie a raului, cand primarul vrea sa-si puna un anumit om, care nu e bun. Sper ca nu se va intampla asa ceva.
Spuneti ca primarul nu se pricepe, dar sustineti varianta ca directorul sa fie numit de primar.
Eu cand spun primar, spun Consiliul Local. Si ei pot sa-si angajeze pe cine vor ei. Dar ramane cu examen. Si mai e si descentralizarea finantarii. Vom finanta pe cap de elev.
Toata lumea se asteapta sa-l atac pe presedinte
Finantarea pe cap de elev, structura invatamantului preuniversitar, mi-a dat consiliera dvs. un grafic, acestea se regasesc in propunerile Comisiei prezidentiale pentru educatie. Cat preluati din Raportul Comisiei?
Am mult respect pentru cei care l-au facut, dar in ceea ce priveste partea de preuniversitar din Raport, ele sunt concluzii pe care le aveam si eu. Practic studiul, cercetarea sociologica care a stat la baza concluziilor din Raport, este un proiect comandat si platit de Autoritatea Nationala pentru Cercetare (ANC). E un proiect de cercetare pe care l-a facut un grup de cercetatori condusi de domnul Miclea, sub egida SNSPA, si care a primit bani de la minister prin ANC. Iar rezultatele acelui raport le avem si noi. Sunt cele doua volume pe care i le-am dat presedintelui Basescu cand am fost la Cotroceni, ca sa-l asigur ca nu e singur in lupta sa si ca eu sunt foarte fericit ca mai avem un asemenea luptator in echipa noastra, a educatiei pana la urma. Asta i-am si spus. Toata lumea se astepta sa am nu stiu ce discurs politic, sa-l atac pe presedinte. Vorbim de educatia copiilor, care indiferent daca sunt democrati, liberali sau social-democrati, sunt copiii Romaniei. Si eu ma bucur sa am cat mai multi langa mine, pentru ca vorbim aceeasi limba. Ca ma ataca presedintele sau altii, asta-i viata pana la urma.
In acel Raport, primele pagini au cateva caracterizari pentru invatamantul preuniversitar. Este ineficient, nerelevant, inechitabil si infrastructura de calitate slaba. Sunt patru calificative. Cu care sunteti de acord si cu care nu?
Toate sunt discutabile, nici unul nu este alb sau negru, toate sunt cu o tenta de gri. Numai ca eu tind sa fiu favorabil acestui Raport. Sunt de acord ca trebuie sa cercetam pana la capat si culeg expertiza de la Comisie si de la ceilalti cat mai bine pentru a avea un produs cat mai bun. De altminteri, acest pachet de legi, si pe preuniversitar mai ales, contine toate aceste idei, care nu vin doar de la Comisie: vin si de la sindicate, vin si de la minister.
In noua structura organizatorica, pe care o propuneti, apare aceasta sintagma "educatie timpurie", ca si in Raportul Comisiei. Va amintiti ce a fost in primavara-vara cu locurile in gradinite, insuficiente. Cum veti rezolva acest lucru?
Educatia timpurie are doua capitole - cea anteprescolara, de la 0-3 ani, si cea prescolara, de la 3 la 6 ani. La ora aceasta statul a rezolvat doar partea de 0-2 ani, si anume plateste mamele sa stea acasa doi ani de zile. Sau primesti copilul la cresa, dar cresa are doar rol de paza si hrana, nici un fel de rol educativ. Convingerea mea este ca educatia nu poate incepe decat de la 0 ani. De cand s-a nascut, copilul invata in continuu, in diferitele etape ale dezvoltarii sale. De la 2 la 3 ani avem o pauza pe care nu o rezolva nimeni in tara noastra. De la 3 la 6 avem posibilitatea parintelui de a-si da copilul la gradinita, in limita locurilor disponibile. Dar nu exista obligatia statului de a le rezolva la toti cererile. Si asta fac cand spun sa facem educatie timpurie, de la 3 la 6 ani obligatorie. In primul rand, ma oblig eu pe mine, stat, sa-i dau copilului tot ce are nevoie de la 3 ani incolo.
Va fi obligatoriu sa-l duca pe copil la gradinita de la 3 ani?
Va fi obligatoriu, da, si va fi obligatoriu pentru stat sa-i asigure loc. Asta inseamna ca din bugetul de anul viitor, si in trei ani de zile, eu - stat - ma oblig sa construiesc tot ce-i de construit pentru ca fiecare copil sa aiba loc in gradinita. N-am sa le fac intr-un an, pentru ca nu se poate. Daca acest pachet de legi va trece, in anul 2008-2009 statul se obliga ca toti copiii care au 5 ani si peste sa fie in gradinite. In 2009-2010 ma oblig ca toti cei cu 5 si 4 ani sa aiba locuri. Si, din 2010-2011 inclusiv cei cu 3 ani. Totul se face in timp.
In discutiile de pana cum s-a pus accentul pe invatamantul preuniversitar. In invatamantul universitar, care sunt probelemele? In presa au aparut doar neintelegerile privind numirea conducerii universitatilor.
Discutia este despre conducerea universitatii. Federatia Alma Mater vrea ca rectorul sa nu fie ales ca acum, de catre senat, ci de toata comunitatea academica, mai putin de cei de la TESA. Ministerul are varianta in care rectorul e desemnat pe baza unui concurs. Si a aparut si a treia parte, Consiliul National al Rectorilor, care doreste sa ramana senatul, ca acum. Daca pastram asa, ramanem unde suntem azi, adica cu cazuri in care anumite familii, intr-o universitate, fac toate jocurile.
Asta semnaleaza un grup de profesori de la Universitatea de Vest din Timisoara, care se plang de rectorul lor.
Da, sunt multe universitatile in care sunt familii dominante.
Ministerul poate interveni sa sparga aceasta mare familie?
Depinde. Nu poti sa-i spui unui om ca nu e bun sa faca asta doar pentru ca este sotul lui cutare. Urmeaza sa mai discutam cu sindicatele.
Profesorii de la Timisoara mai au un memoriu prin care contesta modalitatea prin care au fost reconfirmati conducatorii de doctorat. La gramada, pe o lista aprobata prin hotarare de guvern.
Despre acest memoriu am aflat foarte curand, ramane sa obtin si eu rezultatele cercetarii, dar pe fond, cand este vorba de reconfimarea activitatii de conducator de doctorat, se face la propunerea senatului, care presupunem ca-si asuma o responsabilitate.
Ei vorbesc acolo de oameni timorati care fac parte din acest senat si de un rector atotputernic.
Totdeauna cautam solutii la minister. Ce mai inseamna atunci autonomia universitara? Ministerul nu poate sa intervina cand ar vrea el. Autonomia este sfanta. Daca asa au decis si astea sunt regulile deocamdata, nu putem la unii sa judecam cu o oca si la altii cu alta. Daca senatul este incapabil sa faca un lucru, nu este vina ministerului. Si nici nu este corect, pana la urma, sa-i ceri ministerului sa faca ceea ce ar trebui sa faca senatul.
Ministerul a plusat cu religia
De ce ati facut acea propunere cu religia obligatorie pana in clasa a XII-a?
Sunt unele lucruri care tin de mine si altele care tin de institutie. Religia ca educatie si scoala au un scop comun: educarea inspre bine, daca vreti, a unui copil. Una educa mintea, cealalta sufletul. Pericolele la adresa unui copil nu sunt orele de religie. Nimeni nu va putea spune ca acesta este un pericol mai mare decat saracia, faptul ca acasa copilul este abuzat, chiar violentat fizic, faptul ca nu este inteles, nimeni nu sta de vorba cu el. Prezenta unui preot macar imi da speranta ca cineva va putea sta de vorba cu acel copil, ca cineva va putea sa mai afle ceva despre el si despre sufletul lui, in timp real pentru a putea corija. Eu mai am o speranta. Acum vor fi alegeri pentru patriarh. Chiar imi pun sperantele in aceste alegeri, ca si Biserica va avea o alta abordare.
Nu mai sunt psihologi la scoala?
Ba da, chiar am dublat numarul psihologilor. Tocmai pentru a incerca inca cineva sa stea de vorba cu acel copil. Ministerul, acum trebuie sa intelegeti, mai si pluseaza pentru a avea de unde negocia. A fost poate prea mult sa cerem ca religia sa fie obligatorie si la liceu, de aceea nu a fost o problema sa si cedam la acest punct. La liceu va fi optional, fiecare se duce la ce vrea, iar la invatamantul obligatoriu sa ramana ca si parte a trunchiului comun obligatoriu, dar nu este obligatoriu sa o urmezi. Deci, eu - stat - iarasi ma oblig sa-ti acord aceste cursuri.
Acest pachet de legi va urma pasii normali in parlament sau va ganditi si la varianta asumarii raspunderii guvernului?
Nu vreau asumarea raspunderii, pentru ca atunci iar se vor trezi unii sau altii sa se lupte cu guvernul. Daca a fost o decizie buna, trebuie sa o daramam pentru ca nu putem sa lasam PNL sa-si ia credite pe lucrul acesta, daca se va spune ca a fost o decizie proasta, atunci sa-l ingropam cu pietre ca, iata, e incompetent. Nu, pactul national pe educatie se va obtine acolo, in parlament. In care toti, daca au ceva de comentat, de spus, de imbunatatit la pachetul de legi sa o faca acum. Sa nu se mai trezeasca unul dupa sase luni ca hai sa schimbam. Eu sunt total deschis sa schimbam, dar inspre mai bine.
4 septembrie 2007
Interviu realizat de Marilena Stancu
www.revista22.ro/
Eu va spun asa: nu sunt nici in razboi cu o parte a sindicatelor si nu sunt nici in negocieri cu sindicatele. Eu incerc sa obtin de la acest minister ceea ce pana acum nu s-a obtinut, si anume un produs finit, un rezultat.
Si nu e nevoie de negociere pentru acest lucru?
Vreau sa obtin ceva concret, nu doar povesti, bune intentii, discutii si mai ales ce am gasit mult aici la minister: filosofie si strategie. Dar concret, ce facem maine in acel sens, nimeni nu avea nici cea mai mica idee. Astfel incat, dupa intense discutii care s-au purtat pe la diferite colturi despre cum sa arate educatia in viitor, am incercat sa culeg toata expertiza existenta pe piata la ora aceasta. Am luat proiectele de legi existente pe site, puse in discutie publica de pe vremea ministrului Miclea. Numai ca nimeni nu venea sa traga linia si sa spuna: ce am obtinut pana acum? Aceasta este forma, cu asta mergem mai departe, pe asta incercam sa o implementam. Acest lucru nu s-a realizat, nici macar pana acum, dar aceasta este intentia mea. Cele trei legi - a invatamantului preuniversitar, a invatamantului superior si statutul cadrului didactic - am incercat sa le cuprind in acest pachet de legi ale educatiei, un pachet menit sa schimbe fundamental educatia in Romania. Si nu de dragul schimbarii, ci pentru ca Legea invatamantului din 1995 era buna la acea vreme, a facut istorie in educatia romaneasca, numai ca Romania anului 2007 nu mai seamana nici pe departe cu Romania anului 1995. De altminteri, sunt atat de multe modificari aduse intre timp la aceasta lege, ca va garantez, nici macar departamentul juridic de la Ministerul Educatiei nu stie care este forma ultima, decat daca ar face niste cercetari foarte amanuntite. De aceea a venit natural nevoia de a schimba, de a flexibiliza, de a reforma, nu neaparat invatamantul - pentru ca e deja o sintagma demonetizata -, dar educatia insasi, care este un proces in permanenta reforma, oriunde in lume. Prin urmare, a trage linie si a spune: aceasta este decizia pe care o luam, aceasta este forma in care dorim sa arate educatia in urmatorii ani - este dreptul ministerului. Eu am vrut totusi sa fac mai mult decat atat. N-am vrut intai sa trag linie si apoi sa apara intrebarile. Daca eu prezentam proiectele fara sa intreb pe nimeni intai, acest pachet de legi ar fi fost privit din punct de vedere politic. Discutiile incepeau sa fie foarte aprinse, patimase si, in loc ca ele sa se poarte cum le purtam acum totusi - in normalitate si in eleganta -, ele ar fi escaladat.
Si atunci ati decis sa dati un Ordin prin care anulati testele nationale?
Asta e o alta discutie.
Nu era in timpul discutiilor cu sindicatele?
Ba da, dar sunt doua lucruri separate complet. Ordinul privind metodologia de a tine testele nationale sau tezele cu subiect unic nu se face prin lege. E la nivelul ministerului.
Da, dar acest lucru tine de lege, de cadrul legal care stabileste cum sunt structurate ciclurile de invatamant.
Legea nu-mi spune ca trebuie sa dau teste nationale sau teze cu subiect unic. Legea lasa la decizia ministrului cum sa faca, in fiecare an. Dar odata ce ne-am inteles cum sa facem - pentru ca acesta este un capitol asupra caruia ne-am inteles - structura invatamantului preuniversitar si cum se intra si cum se iese din fiecare ciclu de invatamant, am decis sa schimbam principiul acesta al evaluarii punctuale, adica un examen pentru patru ani, cu principiul evaluarii continue, in care nu-l stresezi pe copil. Teza o dadea oricum, o da cu clasa sa, o da cu profesorii care ii sunt familiari, teza e corectata de alti profesori, in alta parte. Dupa ce i se dau notele de catre evaluatori, copilul are cinci zile la dispozitie sa-si consulte teza evaluata, apoi sa decida daca depune sau nu contestatie. Toate aceste lucruri sunt gandite ca sa-l stimuleze pe copil. La examenul punctual, unele fete pot sa aiba probleme fiziologice la 14 ani si sa nu performeze, si baietii - poate sa te traga curentul cu o zi inainte, poate sa te doara capul, poti sa fii un copil emotiv si sa te blochezi la examen, chiar daca ai invatat. Si la acel examen, singurul, irepetabilul, sa nu performeze la valoarea reala si sa nu intre la liceul la care merita sa intre. Acum, nu va fi nici o tragedie daca ia nota mica la o teza, pentru ca le are pe celelalte.
Nu este totusi prea aproape perioada in care ii anuntati ca vor da teze unice care vor conta la media finala pentru elevii de clasa a saptea si de a opta? E cu doua luni inainte, caci in noiembrie vor avea prima teza.
Sigur, dar ei invatau oricum pentru teza.
Da, dar de data acesta acea nota de la teza va conta mai mult decat pana acum.
Corect. Si care-i problema? Daca le spuneam cu un an inainte, puteau sa invete ei in clasa a saptea pentru clasa a opta?
Poate ca cei care intra acum in clasa a cincea stiu ca notele din clasa a saptea si a opta vor conta la media finala, isi stabilesc un alt ritm de a invata. Poate se concentreaza pe alte materii.
Sunt aceleasi materii la care trebuie sa invete: matematica si romana. Apare teza la care oricum trebuiau sa invete, la geografie sau istorie. Care este problema?
Exista si reactii din partea unor directorii ai unor licee mai bine cotate, care sustin ca nu este bine sa nu fie un examen care sa conteze la admitere. Pot organiza ei examen?
Testul national nu era examen de admitere in liceu. Vor putea introduce, dar nu acum. Prin pachetul de legi, ei vor putea sa introduca un examen. Dar asta e o alta discutie. Noi acum vorbim de o masura tranzitorie. Practic, n-am vrut sa mai sacrific doua generatii de copii, cei care intra acum in clasa a saptea si a opta, pana sa intre legea in vigoare. Pentru ca daca pachetul va fi adoptat in acest an, va avea aplicabilitate de la 15 septembrie anul viitor. Deci, prima generatie care va fi in totalitate sub influenta legii va fi cea care este acum in clasa a sasea. Pentru ce sa mai astept, sa-i mai chinui cu examen national pe cei care sunt acum in a saptea si a opta? Toti am cazut de acord ca acesta este principiul corect: de evaluare continua. Imi spuneati de ritmul de invatare. Putem sa stam de vorba, dar e mult prea putin posibil de cuantificat, ca sa-l luam in discutie acum, in comparatie cu toate celelate argumente. Si anume, pana acum un profesor de la clasa, care preda romana sau matematica, isi facea lectiile cum trebuie. Majoritatea profesorilor. Dar erau si profesori care nu predau toata materia, pentru ca n-au avut timp, pentru ca nu au vrut sau au fost delasatori, si dadeau teza doar din materia pe care o predau. Si copiii pierdeau foarte mult, iar eu nu aveam cum sa verific daca profesorul preda la clasa sau nu.
Si cum se rezolva aceasta situatie cu teza unica?
Acum e un unic subiect national, profesorul nu mai face el subiectul. El nu stie ce cade la teza.
Si poate nu are timp, cum spuneati dvs., si nu va preda acea materie. Ce se intampla?
Corect. Dar cand dintr-o clasa de 30 de copii eu am 30 de note de sase, problema nu mai e la elevi. Este clar ca la acea clasa, acel profesor nu si-a facut treaba. Si acolo e pedeapsa pe profesor.
Pedeapsa e pentru profesor, dar elevul va avea de pierdut.
Elevul pierdea oricum pana acum. Numai ca nu aflam noi ca pierdea el. Sau cat pierdea. Si nu puteam demonstra ca profesorul era vinovat. Pana acum nu era acest instrument.
Si asa puteti verifica profesorul?
Bineinteles. Profesorul este acum nevoit sa-si predea toata materia pentru ca el nu stie ce va cadea la tezele unice. Corect este sa ai diferite note la o clasa, pentru ca nu sunt toti egali. Dar cand vezi ca toti sunt in jurul aceleiasi note, problema nu mai este la copil, ci la profesor. Si parintii sunt avantajati. Acum nu poti decat sa-l crezi pe copil ca a invatat pentru testele nationale. Dar n-ai cum sa verifici. Pe cand, dupa prima teza, il poti verifica, ii poti spune sa invete mai bine pentru teza a doua etc. Poti sa fii alaturi de el in fiecare din aceste momente si sa-l sprijini. Ceea ce nu puteai sa faci la testul national. Or, ma iertati, daca toate aceste lucruri nu conteaza pentru cel care contesta tezele cu subiect unic, din punctul meu de vedere am decis. Si cu asta, eu am incheiat discutia.
Poate tocmai acest lucru a deranjat, modul in care spuneti "cat voi fi eu ministru, nu vor mai fi teste nationale". Punct.
Absolut, si e foarte corect, pentru ca aceasta discutie pe principii -, schimbam principiul evaluarii punctuale cu cel al evaluarii continue - a avut loc. Discutia avusese loc. Cu totii am cazut de acord.
Descentralizare pe trei paliere
Iata ca Ordinul dvs. a starnit reactii din partea federatiilor sindicale.
Care federatii? Eu stiu doar de una.
Federatia Educatiei Nationale (FEN)
Atat. Mai stiti si alta? Eu cred ca nu, ca le-am urmarit.
Si Agentia de Evaluare si Asigurare a Calitatii Educatiei.
FEN ma si mir ca are neobrazarea sa spuna, pentru ca a fost permanent invitata si a ales sa nu vina niciodata. Pai, eu cum sa iau la cunostinta de propunerile lor? Daca au. Ma gandesc ca poate au propuneri constructive, nu doar cele doua pagini pe care le-au trimis pana acum, de opt luni de cand e proiectul pe site. Cu Agentia, e alta discutie. Vorbim de sindicalisti. FEN a participat la discutiile din iulie. Mi-au spus ca vor veni in august. N-au mai vrut sa vina. Invitatia a fost deschisa. Eu ce sa fac, sa ma rog de ei, sa opresc pentru ca nu vrea FEN sa vina? Continui cu cei care au bunavointa sa-si cheltuie timpul, energiile, toate resursele, sa participe ca sa scoatem cel mai bun produs cu putinta. Pe care puteam sa-l scot singur. Dar n-am vrut. Am vrut sa participe cat mai multa lume la acest produs. Dar cand l-am terminat, sa mergem la parlament si sa spunem: domnule, asta este vrerea tuturor din educatie. Pentru ca nu poti sa faci o schimbare majora, cum este cel putin la preuniversitar, decat daca si sistemul, macar partial, participa cu tine la schimbare. Altminteri, intri cu cazmaua, ai toate sansele sa primesti raspuns pe masura, dar cei care pierd sunt copiii, cei din anii terminali de la fiecare ciclu de invatamant. Eu nu vreau sa impun cu orice pret, ca eu pot sa spun oricand: stop joc!
Declaratia dvs. asa a fost. A avut un ton imperativ.
A fost o declaratie doar in ce priveste testele nationale si este corecta. Vreau sa vad daca vine cineva sa spuna ca vrea inapoi evaluarea punctuala, ca vrea sa facem un singur examen la patru ani. As vrea sa-l vad si eu pe cel din educatie care ar spune asa ceva. Indiferent cine ar fi, director sau mari presedinti de sindicate sau oricine. Sunt si lucruri pe care nu ne-am inteles, dar pe acesta ne-am inteles. Doar ca am ales sa-l aplic, pentru ca este la latitudinea ministerului, cu doi ani mai devreme decat intrarea in vigoare a legilor. Evident ca sunt oameni care sunt foarte suparati, probabil, ca eu am venit si chiar fac lucruri. Se gandeau poate ca am sa vin, am sa fiu un bibelou de portelan prin minister si am sa continuu lucrurile inghetate, asa cum le-am primit. Puteam sa fiu si eu la fel, sa vin si sa fiu bibelou de portelan, sa nu deranjez pe nimeni nici macar cu o floare. Lucrurile puteau sa mearga bine-mersi, ne faceam cu totii ca educatia arata bine. Sa nu credeti dvs. ca discutia asta apare acum in urma Raportului Miclea (n. red. Raportul Comisiei prezidentiale pentru educatie). Raportul Miclea a venit ca o etapa intermediara a unui sir de etape pe care noi le incepusem, le incepuse chiar d-l Miclea, de reformare. Pentru ca nu se mai putea. Dar vreau sa va mai spun ceva in legatura cu discutiile cu sindicatele. Cand vorbim de principii, de fundamentarea educatiei, de cum ne desfasuram activitatea cu totii, nu putem fi pe baricade diferite. Or, asta n-au inteles cei de la FEN. Cu ceilalti, ne-am inteles cum sa facem finantarea pe cap de copil. Aici sunt marile castiguri pentru educatie. Apoi, descentralizarea. Descentralizarea curriculei, unde scolile decid pe un anumit procent de materii. Descentralizarea resursei umane, care este foarte importanta. Profesorii vor fi angajati la nivelul scolii. Consiliul de adminstratie face un concurs si ori scoala, ori un grup de scoli care se asociaza isi angajeaza profesorii. Pentru ca s-ar putea ca la o anumita scoala sa nu ai o catedra completa, de chimie sa zicem, si atunci te mai asociezi cu o alta scoala. Daca ia concursul, profesorul respectiv devine titular in acea scoala sau scoli si devine titular in invatamant. In ceea ce priveste numirea directorului scolii, ne-am cam inteles, dar o facem cam cum vor sindicatele. Ministerul a vrut ca directorii sa fie angajati de catre Consiliul Local, pentru ca daca lucrurile merg prost la o scoala nu mai poate sa vina nimeni sa arunce cu piatra in minister.
Dar nu exista riscul sa fie politizata aceasta numire? Consiliul Local are o anumita culoare politica si poate vrea un anumit om ca director de scoala, caruia sa-i dea bani.
Dar ce va face sa credeti ca inspectoratele scolare judetene, care si acum si intotdeauna au avut o culoare politica, nu incearca politizarea orisicum?
Stiti astfel de cazuri?
Ce fel de cazuri? Eu doar va intreb, ca spuneati ca poate fi politizata. Cum sa fie?
Atat timp cat cei care decid sunt si cei care dau banii, poate vor sa dea banii doar unei anumite persoane, la o anumita scoala. Chiar am primit o scrisoare la redactie care aborda subiectul numirii directorilor de scoala.
Pot sa va trimit si eu o scrisoare, anonima...
Nu era anonima, ci semnata chiar de un profesor.
Credeti-ma, am multe, ca sunt 300.000 de profesori. O scrisoare... Gandirea e urmatoarea: cine tine scoala pana la urma. La ora aceasta, ca si cladire, ca si operare administrativa a scolii, ea tine de Consiliul Local. El da banii. Eu vin peste el. O scoala care are 300 de copii, cu alocatie pe cap de copil, si nu va da calitate, va veni o vreme cand se va inchide, pentru ca parintele isi va muta copilul si, odata cu el, se va muta si finantarea.
Va functiona acest sistem in mediul rural?
Aici va fi provocarea. In mediul rural vom avea indici de compensare pentru ca nu se poate altfel, nu ai alternativa in mediul rural. Si atunci suntem obligati sa gasim masuri sa incurajam cresterea calitatii acolo. Mai e o discutie la capitolul descentralizarea resursei umane. Exista teama ca directorul o sa-si angajeze nepotii. Eu sunt foarte fericit daca intr-un sat directorul isi angajeaza nepoata, care e profesoara licentiata, si nu mai sta sa primeasca de la inspectorat un suplinitor, care poate are doar 12 clase. Bataia pe posturi nu va fi la tara, ci in marile orase. Iar in marile orase va fi aproape imposibil sa vii si sa pui pile pentru ca vor fi foarte multi ochi si angajarea se face de catre consiliul de administratie, unde 40% sunt reprezentantii parintilor si ai Consiliului Local, iar 60% sunt reprezentantii profesorilor. Revenind la directori, am cazut de acord cu sindicatele ca ei sa dea examen. Sindicatele nu vor, sub nici o forma, ca primarul sa numeasca directorul. Este nefiresc sa-mi pese mie la nivel central mai mult decat ii pasa lui la nivel local, fie primar, fie Consiliu Local sau consiliu de administratie. Asadar, directorul va da concurs la nivel de scoala cu o comisie formata cu persoane de la Directia Scolara Judeteana, din Consiliul Local si din consiliul personal. Concursul se va da sub egida Directiei. Pentru ca nu poate primarul sa evalueze daca un director e bun sau nu, ca nu stie. Primarul poate e inginer si nu poate sa evalueze un profesor, nu poate sa stie daca e mai bun sau mai putin bun, chiar si ca director. Ministerul, prin directiile judetene, are si un mecanism de siguranta prin care poate da afara directorul in cazul in care exista o combinatie a raului, cand primarul vrea sa-si puna un anumit om, care nu e bun. Sper ca nu se va intampla asa ceva.
Spuneti ca primarul nu se pricepe, dar sustineti varianta ca directorul sa fie numit de primar.
Eu cand spun primar, spun Consiliul Local. Si ei pot sa-si angajeze pe cine vor ei. Dar ramane cu examen. Si mai e si descentralizarea finantarii. Vom finanta pe cap de elev.
Toata lumea se asteapta sa-l atac pe presedinte
Finantarea pe cap de elev, structura invatamantului preuniversitar, mi-a dat consiliera dvs. un grafic, acestea se regasesc in propunerile Comisiei prezidentiale pentru educatie. Cat preluati din Raportul Comisiei?
Am mult respect pentru cei care l-au facut, dar in ceea ce priveste partea de preuniversitar din Raport, ele sunt concluzii pe care le aveam si eu. Practic studiul, cercetarea sociologica care a stat la baza concluziilor din Raport, este un proiect comandat si platit de Autoritatea Nationala pentru Cercetare (ANC). E un proiect de cercetare pe care l-a facut un grup de cercetatori condusi de domnul Miclea, sub egida SNSPA, si care a primit bani de la minister prin ANC. Iar rezultatele acelui raport le avem si noi. Sunt cele doua volume pe care i le-am dat presedintelui Basescu cand am fost la Cotroceni, ca sa-l asigur ca nu e singur in lupta sa si ca eu sunt foarte fericit ca mai avem un asemenea luptator in echipa noastra, a educatiei pana la urma. Asta i-am si spus. Toata lumea se astepta sa am nu stiu ce discurs politic, sa-l atac pe presedinte. Vorbim de educatia copiilor, care indiferent daca sunt democrati, liberali sau social-democrati, sunt copiii Romaniei. Si eu ma bucur sa am cat mai multi langa mine, pentru ca vorbim aceeasi limba. Ca ma ataca presedintele sau altii, asta-i viata pana la urma.
In acel Raport, primele pagini au cateva caracterizari pentru invatamantul preuniversitar. Este ineficient, nerelevant, inechitabil si infrastructura de calitate slaba. Sunt patru calificative. Cu care sunteti de acord si cu care nu?
Toate sunt discutabile, nici unul nu este alb sau negru, toate sunt cu o tenta de gri. Numai ca eu tind sa fiu favorabil acestui Raport. Sunt de acord ca trebuie sa cercetam pana la capat si culeg expertiza de la Comisie si de la ceilalti cat mai bine pentru a avea un produs cat mai bun. De altminteri, acest pachet de legi, si pe preuniversitar mai ales, contine toate aceste idei, care nu vin doar de la Comisie: vin si de la sindicate, vin si de la minister.
In noua structura organizatorica, pe care o propuneti, apare aceasta sintagma "educatie timpurie", ca si in Raportul Comisiei. Va amintiti ce a fost in primavara-vara cu locurile in gradinite, insuficiente. Cum veti rezolva acest lucru?
Educatia timpurie are doua capitole - cea anteprescolara, de la 0-3 ani, si cea prescolara, de la 3 la 6 ani. La ora aceasta statul a rezolvat doar partea de 0-2 ani, si anume plateste mamele sa stea acasa doi ani de zile. Sau primesti copilul la cresa, dar cresa are doar rol de paza si hrana, nici un fel de rol educativ. Convingerea mea este ca educatia nu poate incepe decat de la 0 ani. De cand s-a nascut, copilul invata in continuu, in diferitele etape ale dezvoltarii sale. De la 2 la 3 ani avem o pauza pe care nu o rezolva nimeni in tara noastra. De la 3 la 6 avem posibilitatea parintelui de a-si da copilul la gradinita, in limita locurilor disponibile. Dar nu exista obligatia statului de a le rezolva la toti cererile. Si asta fac cand spun sa facem educatie timpurie, de la 3 la 6 ani obligatorie. In primul rand, ma oblig eu pe mine, stat, sa-i dau copilului tot ce are nevoie de la 3 ani incolo.
Va fi obligatoriu sa-l duca pe copil la gradinita de la 3 ani?
Va fi obligatoriu, da, si va fi obligatoriu pentru stat sa-i asigure loc. Asta inseamna ca din bugetul de anul viitor, si in trei ani de zile, eu - stat - ma oblig sa construiesc tot ce-i de construit pentru ca fiecare copil sa aiba loc in gradinita. N-am sa le fac intr-un an, pentru ca nu se poate. Daca acest pachet de legi va trece, in anul 2008-2009 statul se obliga ca toti copiii care au 5 ani si peste sa fie in gradinite. In 2009-2010 ma oblig ca toti cei cu 5 si 4 ani sa aiba locuri. Si, din 2010-2011 inclusiv cei cu 3 ani. Totul se face in timp.
In discutiile de pana cum s-a pus accentul pe invatamantul preuniversitar. In invatamantul universitar, care sunt probelemele? In presa au aparut doar neintelegerile privind numirea conducerii universitatilor.
Discutia este despre conducerea universitatii. Federatia Alma Mater vrea ca rectorul sa nu fie ales ca acum, de catre senat, ci de toata comunitatea academica, mai putin de cei de la TESA. Ministerul are varianta in care rectorul e desemnat pe baza unui concurs. Si a aparut si a treia parte, Consiliul National al Rectorilor, care doreste sa ramana senatul, ca acum. Daca pastram asa, ramanem unde suntem azi, adica cu cazuri in care anumite familii, intr-o universitate, fac toate jocurile.
Asta semnaleaza un grup de profesori de la Universitatea de Vest din Timisoara, care se plang de rectorul lor.
Da, sunt multe universitatile in care sunt familii dominante.
Ministerul poate interveni sa sparga aceasta mare familie?
Depinde. Nu poti sa-i spui unui om ca nu e bun sa faca asta doar pentru ca este sotul lui cutare. Urmeaza sa mai discutam cu sindicatele.
Profesorii de la Timisoara mai au un memoriu prin care contesta modalitatea prin care au fost reconfirmati conducatorii de doctorat. La gramada, pe o lista aprobata prin hotarare de guvern.
Despre acest memoriu am aflat foarte curand, ramane sa obtin si eu rezultatele cercetarii, dar pe fond, cand este vorba de reconfimarea activitatii de conducator de doctorat, se face la propunerea senatului, care presupunem ca-si asuma o responsabilitate.
Ei vorbesc acolo de oameni timorati care fac parte din acest senat si de un rector atotputernic.
Totdeauna cautam solutii la minister. Ce mai inseamna atunci autonomia universitara? Ministerul nu poate sa intervina cand ar vrea el. Autonomia este sfanta. Daca asa au decis si astea sunt regulile deocamdata, nu putem la unii sa judecam cu o oca si la altii cu alta. Daca senatul este incapabil sa faca un lucru, nu este vina ministerului. Si nici nu este corect, pana la urma, sa-i ceri ministerului sa faca ceea ce ar trebui sa faca senatul.
Ministerul a plusat cu religia
De ce ati facut acea propunere cu religia obligatorie pana in clasa a XII-a?
Sunt unele lucruri care tin de mine si altele care tin de institutie. Religia ca educatie si scoala au un scop comun: educarea inspre bine, daca vreti, a unui copil. Una educa mintea, cealalta sufletul. Pericolele la adresa unui copil nu sunt orele de religie. Nimeni nu va putea spune ca acesta este un pericol mai mare decat saracia, faptul ca acasa copilul este abuzat, chiar violentat fizic, faptul ca nu este inteles, nimeni nu sta de vorba cu el. Prezenta unui preot macar imi da speranta ca cineva va putea sta de vorba cu acel copil, ca cineva va putea sa mai afle ceva despre el si despre sufletul lui, in timp real pentru a putea corija. Eu mai am o speranta. Acum vor fi alegeri pentru patriarh. Chiar imi pun sperantele in aceste alegeri, ca si Biserica va avea o alta abordare.
Nu mai sunt psihologi la scoala?
Ba da, chiar am dublat numarul psihologilor. Tocmai pentru a incerca inca cineva sa stea de vorba cu acel copil. Ministerul, acum trebuie sa intelegeti, mai si pluseaza pentru a avea de unde negocia. A fost poate prea mult sa cerem ca religia sa fie obligatorie si la liceu, de aceea nu a fost o problema sa si cedam la acest punct. La liceu va fi optional, fiecare se duce la ce vrea, iar la invatamantul obligatoriu sa ramana ca si parte a trunchiului comun obligatoriu, dar nu este obligatoriu sa o urmezi. Deci, eu - stat - iarasi ma oblig sa-ti acord aceste cursuri.
Acest pachet de legi va urma pasii normali in parlament sau va ganditi si la varianta asumarii raspunderii guvernului?
Nu vreau asumarea raspunderii, pentru ca atunci iar se vor trezi unii sau altii sa se lupte cu guvernul. Daca a fost o decizie buna, trebuie sa o daramam pentru ca nu putem sa lasam PNL sa-si ia credite pe lucrul acesta, daca se va spune ca a fost o decizie proasta, atunci sa-l ingropam cu pietre ca, iata, e incompetent. Nu, pactul national pe educatie se va obtine acolo, in parlament. In care toti, daca au ceva de comentat, de spus, de imbunatatit la pachetul de legi sa o faca acum. Sa nu se mai trezeasca unul dupa sase luni ca hai sa schimbam. Eu sunt total deschis sa schimbam, dar inspre mai bine.
4 septembrie 2007
Interviu realizat de Marilena Stancu
www.revista22.ro/
Clopoţelul noului an şcolar sună şi a bucurie, şi a tristeţe
708.704 elevi vor începe anul şcolar în alte spaţii decât şcoala lor: mine, poşte, baruri şi cămine culturale
Clopoţelul noului an şcolar sună şi a bucurie, şi a tristeţe
Mai multe imagini...
Astăzi sună clopoţelul pentru cei 3.483.461 de elevi din toată ţara. Faţă de elevii mai mari, pentru care emoţiile nu mai sunt atât de mari la revederea profesorilor şi a colegilor, pentru cei 230.000 de boboci, care încep clasa întâi, prima zi de şcoală va fi mult mai intensă.
Asta, în condiţiile în care şcolile nu arată nemaipomenit, iar elevii vor trebui să fie atenţi pe unde merg sau unde se aşază în bănci, ca să scape teferi şi nevătămaţi în prima zi de şcoală. Din cele 24.063 de unităţi de învăţământ doar 10.327 au autorizaţii de funcţionare. Cele mai grave situaţii sunt în judeţele Suceava, unde 892 de unităţi nu au autorizaţie, în Bihor – 775 şi în Buzău – 488. Cel mai bine stau judeţele Ialomiţa, cu doar 23 de şcoli fără autorizaţie de funcţionare, Dâmboviţa – 24 şi Covasna – 46.
Dacă unele şcoli (5.721) nu au primit autorizaţiile de la direcţiile de sănătate publică judeţene, pentru că nu au apă curentă sau grupuri sanitare corespunzătoare, unele şcoli (2.193) nu le-au primit din cauza indolenţei directorilor, care nu au depus documentaţia la DSP-uri, astfel încât să fie evaluate şcolile pe care le conduc şi de care răspund. Există şi o a treia categorie de şcoli (2.274) fără autorizaţii de funcţionare în care încă se derulează lucrările de reabilitare. Despre aceste şcoli, ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, a spus că este bucuros că, pentru prima oară, elevii nu vor merge în respectivele şcoli pentru că acestea sunt în lucru.
În aceste condiţii, 708.704 elevi vor fi nevoiţi să facă naveta câţiva kilometri, pentru a învăţa în alte şcoli decât acelea în care sunt înscrişi sau să înveţe în clase improvizate în mine (localitatea Aninoasa, judeţul Hunedoara), poşte (Lacul Roşu, judeţul Bistriţa-Năsăud), baruri şi cămine culturale (Rafaila, judeţul Vaslui). La astfel de cazuri se adaugă cele peste 680, în care şcolile sunt revendicate, au fost sau sunt în curs de retrocedare. Cei mai mulţi elevi puşi pe drumuri din cauza nefinalizării la timp a lucrărilor sau chiar a neînceprii lucrărilor sunt cei din judeţul Suceava – 81.398, urmaţi de elevii din Dolj – 59.620 şi de cei din Constanţa – 40.500.
Calendarul anului şcolar
Primul semestru se va încheia la 1 februarie. Prima vacanţă pentru învăţământul preşcolar şi primar va începe pe 29 octombrie şi se va încheia pe 4 noiembrie. Pe 22 decembrie toţi elevii vor intra în vacanţa de iarnă ce se va sfârşi pe 6 ianuarie 2008. Vacanţa intersemestrială cuprinde săptămâna 2-10 februarie. La 11 februarie, elevii vor începe al doilea semestru şi vor avea vacanţa de primăvară între 26 aprilie şi 4 mai. Pentru elevii de clasa a VIII-a ultima zi de cursuri va fi 6 iunie, iar pentru ceilalţi, 15 iunie. (E.L.)
elena.larion@gandul.info
www.gandul.info
Clopoţelul noului an şcolar sună şi a bucurie, şi a tristeţe
Mai multe imagini...
Astăzi sună clopoţelul pentru cei 3.483.461 de elevi din toată ţara. Faţă de elevii mai mari, pentru care emoţiile nu mai sunt atât de mari la revederea profesorilor şi a colegilor, pentru cei 230.000 de boboci, care încep clasa întâi, prima zi de şcoală va fi mult mai intensă.
Asta, în condiţiile în care şcolile nu arată nemaipomenit, iar elevii vor trebui să fie atenţi pe unde merg sau unde se aşază în bănci, ca să scape teferi şi nevătămaţi în prima zi de şcoală. Din cele 24.063 de unităţi de învăţământ doar 10.327 au autorizaţii de funcţionare. Cele mai grave situaţii sunt în judeţele Suceava, unde 892 de unităţi nu au autorizaţie, în Bihor – 775 şi în Buzău – 488. Cel mai bine stau judeţele Ialomiţa, cu doar 23 de şcoli fără autorizaţie de funcţionare, Dâmboviţa – 24 şi Covasna – 46.
Dacă unele şcoli (5.721) nu au primit autorizaţiile de la direcţiile de sănătate publică judeţene, pentru că nu au apă curentă sau grupuri sanitare corespunzătoare, unele şcoli (2.193) nu le-au primit din cauza indolenţei directorilor, care nu au depus documentaţia la DSP-uri, astfel încât să fie evaluate şcolile pe care le conduc şi de care răspund. Există şi o a treia categorie de şcoli (2.274) fără autorizaţii de funcţionare în care încă se derulează lucrările de reabilitare. Despre aceste şcoli, ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, a spus că este bucuros că, pentru prima oară, elevii nu vor merge în respectivele şcoli pentru că acestea sunt în lucru.
În aceste condiţii, 708.704 elevi vor fi nevoiţi să facă naveta câţiva kilometri, pentru a învăţa în alte şcoli decât acelea în care sunt înscrişi sau să înveţe în clase improvizate în mine (localitatea Aninoasa, judeţul Hunedoara), poşte (Lacul Roşu, judeţul Bistriţa-Năsăud), baruri şi cămine culturale (Rafaila, judeţul Vaslui). La astfel de cazuri se adaugă cele peste 680, în care şcolile sunt revendicate, au fost sau sunt în curs de retrocedare. Cei mai mulţi elevi puşi pe drumuri din cauza nefinalizării la timp a lucrărilor sau chiar a neînceprii lucrărilor sunt cei din judeţul Suceava – 81.398, urmaţi de elevii din Dolj – 59.620 şi de cei din Constanţa – 40.500.
Calendarul anului şcolar
Primul semestru se va încheia la 1 februarie. Prima vacanţă pentru învăţământul preşcolar şi primar va începe pe 29 octombrie şi se va încheia pe 4 noiembrie. Pe 22 decembrie toţi elevii vor intra în vacanţa de iarnă ce se va sfârşi pe 6 ianuarie 2008. Vacanţa intersemestrială cuprinde săptămâna 2-10 februarie. La 11 februarie, elevii vor începe al doilea semestru şi vor avea vacanţa de primăvară între 26 aprilie şi 4 mai. Pentru elevii de clasa a VIII-a ultima zi de cursuri va fi 6 iunie, iar pentru ceilalţi, 15 iunie. (E.L.)
elena.larion@gandul.info
www.gandul.info
Abonați-vă la:
Postări (Atom)