28 ian. 2009

Scrisoare deschisă către MEdCI

Sunt unul dintre miile de învăţători din România care nu am acceptat foarte uşor desfiinţarea liceelor pedagogice. Despre acest aspect ar fi multe de discutat. Profilul pedagogic a rămas, specializarea învăţători-educatoare nu mai există, sunt decizii care au avut la bază studii, analize…Păreri şi păreri.
Atunci când d-l ministru Marga a semnat ordinul de desfiinţare s-a organizat la nivelul MedCT o întâlnire la iniţiativa directorilor de licee pedagogice care au prezentat argumente în favoarea menţinerii acestora şi a anulării ordinului. Problema studiilor superioare pentru învăţători şi educatoare era susţinută atunci de MEdCT avându-se în vedere aderarea României la UE, creşterea calităţii actului educativ, dar şi salarizarea unică a personalului didactic. Se motiva la momentul respectiv că este cunoscută dificultatea muncii în învăţământul preşcolar şi primar, se ştie că salariile învăţătorilor şi educatoarelor sunt mici, dar că aceştia nu pot fi retribuiţi altfel pentru că nu au studii superioare. Chiar dacă şi acum am reţineri în legătură cu acest aspect, noi, învăţătorii cu studii medii, am încercat să ne aliniem la politica MEdCT, aceea de pregătire superioară a personalului didactic din învăţământul preşcolar şi primar. Am afirmat că am reţineri, pentru că mulţi ani după aceea salariile absolvenţilor de colegii universitare au fost menţinute la un nivel scăzut, ceea ce i-a determinat pe învăţătorii cu liceu pedagogic să amâne absolvirea de studii superioare. Pentru exemplificare pot fi văzute grilele de salariu în ultimii ani.
După apariţia Legii 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, toţi am crezut că lucrurile vor intra în normalitate odată cu înfiinţarea Facultăţilor de Ştiinţe ale Educaţiei. Deşi prima promoţie a obţinut licenţa în iunie 2008 (la 4 ani după apariţia legii) nu s-a găsit timpul (sau s-a neglijat) ca Legea 128/1997 să fie modificată pentru ca aceşti absolvenţi să poată ocupa funcţia de profesor pentru învăţământul primar (preşcolar), prevăzută în Clasificarea Ocupaţiilor din România la poziţia 233101(2). Cine poate ocupa această funcţie dacă nu absolvenţii PIPP? După cum se observă Legea 128/1997 a fost modificată prin multe alte „Legi, Ordonanţe sau Hotărâri de Guvern” din 1997 şi până în prezent. Numai în mandatul d-lui ministru Anton Anton a fost modificată de vreo două ori, dar numai pentru cercetare, doctorate etc. şi nu pentru învăţători şi educatoare care se află la baza sistemului de învăţământ. Într-o Românie Europeană nu este normal ca aceste categorii să fie considerate în continuare „cenuşăreasa” învăţământului.
„Nu ştiu alţii cum sunt”, „dar noi tot n-am înţeles” –ca să folosim vorbele unui învăţător -de ce nu s-a aprobat încă Ordonanţa de Urgenţă care modifică Legea 128/1997 al cărei text a fost convenit de Comisia de Dialog Social şi care modifică art. 5 şi 7, în sensul reglementării funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar şi primar. Probabil alte interese, nepăsare, lipsa banilor în bugetul MedCI (unde sunt?).
Odată cu formarea noului Guvern speranţele noastre au renăscut, mai ales că la conducere sunt oameni are provin din sistem, îl cunosc foarte bine şi, mai ales, sunt bine intenţionaţi. D-na ministru secretar de stat este chiar absolventă a liceului pedagogic şi suntem convinşi că ştie toate problemele cu care se confruntă învăţământul preşcolar şi primar, inclusiv cele de încadrare şi salarizare.
După cum ne-am dat seama sunt multe probleme la nivelul MEdCI, multe constituie priorităţi, dar problema noastră a licenţiaţilor PIPP este veche şi se poate rezolva relativ uşor. Dacă procedurile sunt greoaie, adresăm rugămintea noastră conducerii ministerului pentru simplificarea acestora.
Solicităm şi pe această cale rezolvarea situaţiei incerte în care se află educatoarele şi învăţătorii cu PIPP, cei care „au pus creionul în mână” tuturor, (dintre care unii au putere de decizie) astfel încât aceştia să fie remotivaţi, retribuiţi conform studiilor, să-şi recapete demnitatea de care se bucurau cu mulţi ani în urmă.

„Institutorii”-încă

Un comentariu:

  1. Avem o profesiune extraordinara! Putini dintre d-voastra,ma refer atat la slujitorii altor domenii de activitate dar chiar si la aceeia care lucreaza in invatamant dar la un alt nivel de varsta,putini asadar se intorc de la serviciu cu satisfactia muncii implinite, cu imaginea clara si indubitabila ca ei, micutii scolari, au mai urcat o trapta in devenirea lor, putini dintre d-voastra, ceilalti asadar, primesc un telefon de la un elev care a terminat ciclul primar in urma cu 20 de ani pentru a spone"multumesc, buna mea doamna INVATATOARE"....si multe, multe alte intamplari de acelasi gen...
    Deci, pe noi societatea ne apreciaza, cu guvernantii...mai avem de lucrat.
    Oare,sa cred ca printre acestia nu este niciunul care dupa ani si ani s-a dus sa-i sarute mana doamnei lui invatatoare? Inseamna ca nu suntem atat de buni pe cat credeam...sau EI nu sunt atat de buni pe cat speram...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare