Educaţia cu două ministere

Am preluta din Graiul Maramuresului (http://www.graiul.ro/?p=2383) un material foarte interesant.
Sper ca nu sunt acuzat de plagiat.
Daca e asa sa mi se spuna ca il scot de aici. Multumesc

România, ţară frumoasă cu multe surprize, are două ministere care se ocupă de educaţie. Unul de drept, la Palatul Victoria, şi altul inventat la Palatul Cotroceni. Primul este condus de un liberal. Celălalt de un pedist camuflat. Ministerul educaţiei din Palatul Victoria, managerul Cristian Adomniţei recunoaşte că nu prea are treabă cu învăţămîntul. Fostul ministru al educaţiei Mircea Miclea, şeful Comisiei prezidenţiale a elaborat o nouă strategie pentru învăţămîntul românesc. Preşedintele Traian Băsescu a adunat alaltăieri sub cupola Cotrocenilor rectori, academicieni, profesori, sindicalişti, studenţi, părinţi, elevi pentru a le spune tranşant diagnosticul pus de comisia prezidenţială actualului sistem de învăţămînt: ineficient, nerelevant şi de slabă calitate. Să recunoaştem, aprecierea este extrem de dură. Breasla dascălilor, de sus pînă jos, nu poate fi încîntată de concluziile raportului sintetizate de preşedinte în aceste expresii. Socotesc partea bună a acestui demers sugerîndu-se un pact care să ocolească orice conflict politic. Să se instaureze o coerenţă a sistemului. Nu fiecare ministru care stă mai mult sau mai puţin în fotoliu vine cu propria viziune care o refuză pe cea a precedentului. Nimeni nu se îndoieşte că educaţia este o prioritate naţională. S-a spus pe faţă care ar fi hibele mari. Sînt şcoli vechi şi profesori bătrîni. Că există un mare număr de analfabeţi. Că una, că alta. Teoretic sună just deşi, spun încă o dată, jignitor pentru dascăli. Dacă am avea un licăr de încredere în convertirea în realitatea a înţelegerii propuse tot ar fi ceva. Tare mă tem că minunea va ţine foarte puţin. Că toate aceste entuziasme vor fi duse la bun sfîrşit. Orgoliile s-au manifestat chiar în ziua în care credeam că se porneşte reforma în educaţie. Ministrul liberal al învăţămîntului nu a scăpat prilejul să-l ironizeze pe preşedinte la el acasă. “Bine aţi venit în marea familie a educatorilor”, i-a spus Adomniţei. Apoi, ca un făcut, chiar în ziua prezidenţială a educaţiei, inspectorii şcolari generali, în loc să fie la Cotroceni au fost la o întîlnire cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei. Dascălii sînt cei mai în măsură să-şi spună opiniile despre raport. Îi aştept în coloanele ziarului nostru. Teoretic, sîntem în Europa, practic trăim în România. Nu închei fără a-mi exprima uimirea că în raport nu se pomeneşte de dimensiunea naţională a educaţiei. Să nu uităm că am avut un Spiru Haret. Care a modernizat învăţămîntul din vremea lui. Ne-ar fi extrem de necesar unul ca el, în variantă actuală.Gheorghe PÂRJA
frumos