Bine că și-a pus geaca asta groasă! A fost a baiatului, unicul copil. Paranteză: când a intrat în clasă, fetele de la X B s-au oprit pentru o clipă din discuțiile despre Bianca Drăgușanu și noul salon de extensii de păr și i-au aruncat sarcastic: „Ce geaca misto aveți don’ profesor! Vă atârnă un nasture.” Paranteză închisă.
Zâmbi ușor și ochii i se umeziră cu gândul la fiul lui. Olimpic internațional la informatică, mândria familiei, studiază în SUA și vine acasă o data la doi ani. Va ramane acolo și dorul de el ii sfașie inima în fiecare zi.
Alungând nostalgia, Profesorul băgă mâna în buzunar să-și caute batista. Minune!!!!
Cu mâinile tremurânde, scoase o hârtie de 10 lei, nouă, rozalie, radiind în jur o lumină fantastică. O muzică divină îi suna în urechi: Aleluia...Aaaleluia...
Vrea sa o strige pe soția lui. Predă si ea în același liceu. Limba română. De fapt, aici s-au cunoscut acum 22 de ani, tineri debutanți gata să rastoarne lumea. Au trăit împreună Revoluția, strigându-și pe străzi dorința de libertate. Doamne! Era gata să își dea viața atunci pentru un ideal! Si cât s-au bucurat și câte planuri și-au făcut...
În celălalt colț al cancelariei, doamna lui îi explica de zor unei colege mai tinere cum să împartă puiul pe care aceasta din urmă îl primise de la parinții de la țară astfel încât să obțină cât mai multe feluri de mâncare. Ce norocoasă domnule, colega asta, cu neamurile ei de la țara!
Iar sotia...Atâta patima în vorba ei nu mai vazuse de acum 20 de ani, când își alegeau o carte de citit în fiecare saptămâna și o comentau duminica, împreună cu alți doi colegi, soț și soție, acum plecați în Germania.
Profesorul se opri dintr-o dată cu hârtia miraculoasă în mână și cu chemarea către soție nerostită. Se privi pe sine ca pe un strain și vazu UMILINȚA.
În acest timp, la televizorul din cancelarie, care își rula programele, de cele mai multe ori nebagat în seamă, Președintele anunța, cu voce inconfundabilă, noi măsuri de austritate.
***
Este o poveste despre noi. Despre modelatorii de destine. Despre cei care nu fabrică pâine, nici mobilă și mai ales nu au firme care să contracteze construcții de autostrăzi imaginare.
Este o poveste despre alienare, despre uitarea a ceea ce ai visat să fii și ceea ce ai devenit, în momentul în care cineva a decis că munca ta nu mai contează pentru societate.
Cineva, într-o zi din mileniul XXI, din țara numita România a decis, cu zâmbetul pe buze, rostind cuvinte precum calitate, progres, performanța, pact pentru educație, ca profesorii nu au nevoie de prea mult pentru a-si implini menirea.
Libertatea, valoare socială câstigată cu un preț atât de mare acum 22 de ani a rămas doar un cuvânt. Tot ce însemna ea: libera exprimare, dreptul la o muncă plătită corespunzător, dreptul al a fi informat, posibilitatea de a călători dincolo de granițele țării, posibilitatea de a locui, de a te hrăni decent, de a oferi copiilor tăi un viitor frumos a fost anulat sau limitat de ceea ce numim acum DEMOCRAȚIE și care este în fapt doar cocoțarea la putere, pe rând, a unor personaje interesate doar de propria îndestulare. Folosind cuvintele « țară », « popor », « bunăstare », « reformă », «criza mondială », aceste personaje ne-au bagat adânc mâna în buzunar, privindu-ne în ochi.
Oameni educați, cu sentimentul răspunderii pe care o au fața de meseria lor și față de copiii pe care îi educă (lăsând în plan secund de cele mai multe ori de proprii copii), profesorii au acceptat mereu așa zisele « masuri de austeritate », sperând că mâine va fi mai bine.
Treptat, speranța s-a tansformat în regula de viața, ne-am hranit cu speranța și le-am promis propriilor nostri copii speranța.
Am lăsat într-un colț al sufletului visurile noastre: cărțile pe care ni le doream, călătoriile, o casă, o mașina, o aniversare frumoasă pentru copilul nostru, o ieșire la restaurant, o seara la teatru…
Am învațat în schimb să improvizăm, să ne împrumutăm, să refinațăm, să facem conserve, să mergem în week-end la țară și să venim cu ceva provizii pentru o săptămână, am renunțat la abonamentul de telefon și am trecut la cartelă, am descoperit hainele second-hand, ne-am zis că o excursie la munte este un lux prea mare și am înlocuit-o cu o deplasare la bunici, mult mai profitabilă de altfel.
Am devenit astfel, fară să ne dăm seama, niste oameni triști, blazati, conformiști, UMILI.
Am ajuns să ne temem și pentru firimiturile care ni se aruncă. Dacă le vom pierde și pe acelea? Într-o țară în care locurile de muncă sunt din ce în ce mai puține, în care însuși Președintele îi îndeamnă pe cei nemultumiți să își găsească altceva sau să plece în țări care le pot oferi mai mult, singura reacție pe care au găsit-o profesorii este obedienta și conformismul.
Amară soarta profesorului și convenabil mod de control pentru cei ce ne conduc!
Mai putem spune în acest caz că suntem niște oameni liberi? Ce înseamnă umilința dacă nu pierderea libertății, prin pierderea rând pe rând a valorilor care o compun?
Odinioară stâlp al societății, profesorul, cel care prin munca lui, prin măiestria lui, prin arta lui, poate hotarî felul în care arată o țară în funcție de felul în care formează generații și generații de elevi, a ajuns în România unui secol XXI, întunecat ca un Ev Mediu, în judetul Teleorman, să accepte inclusiv munca neplatită.
Poate că nu au nevoie de bani profesorii, poate cu adevarat demonetizata expresie “hrana spirituală” a ajuns în judetul nostru să capete forme concrete, poate printr-un act de magie cuvintele au început să platească facturi și rate la bancă, muzica să se transforme în mâncare și filosofia sa țină de cald ! Dar nu este de acceptat ca un om hranit spiritual să fie un om lipsit de reacție. Daca nu luptăm pentru banii care ni se cuvin, măcar sa luptam pentru principiile noastre încălcate, dacă acestea există (să nu existe oare ?), să luptam pentru idealurile cu care am pornit la drum atunci când am debutat în această meserie, sa luptăm împotriva folosirii noastre în jocuri politice de către personaje cărora (dupa vorbă, după port) scoala le-a fost dușman în copilărie și le este și acum.
Scris de Profesor la GST Alexandria
P.S. Intrebarile mele sunt:
-Pana cand vom accepta umilinta?
-Colegii care nu vor sa lupte pentru bani (poate ca au, poate ca li se pare degradant) oare nici principii nu au de aparat?
-Ce fel de sarbatori vor avea copii nostri? De ce noi profesorii trebuie sa ne gandim in primul rand la copii altora si apoi la ai nostri?
-De ce nu reactionam toti, in acelasi timp, in primul moment al producerii nedreptatii? Ce au facut in aceasta saptamana educatoarele, invatatorii, profesorii de gimnaziu si cei de la Ghica, Cuza si Agricol din Alexandria?
-Ce parere aveti despre catalogarea noastra drept "masa de manevra" si "influentati politic" de parca am fi o masa de decervelati incapabili sa aiba propriile idei si principii?
-Ce parere aveti despre ISJ care, prin Inspectorul General, are o singura pozitie publica si anume disculparea institutiei prefectului, fara a se referi macar un moment, cu o minima compasiune, la mizeria in care se zbat profesorii in aceste zile?
PS2 Dragi colegi din Turnu Magurele suntem cu sufletul alaturi de dumneavoastra (cel putin unii dintre noi). Oare mai rezistati?
Unii dintre noi nu au nicio problema cu banii ! Prietenii stiu de ce !
RăspundețiȘtergereIn scoalile dumneavoastra ce hotarare s-a luat in privinta zilei de 2 decembrie ?
Aveti perfecta dreptate! Oare unde este unitatea dintre romani, ca tot e maine 1 Decembrie? Asteptam sa ni se spuna ce sa facem sau sa faca altii sa ne fie si noua bine. Ne meritam soarta ca nu facem nimic concret si nu suntem uniti nici macar la necazuri.
RăspundețiȘtergereUnitatea? Care unitate? Ieri, la pichetarea MECTS erau FSLI, "Spiru Haret" si fix 12 (membri) de la alta federatie care se da mare in judetul nostru. (Se da mare bineinteles numai in vorbe) Liderii? Cei de la FSLI, cu totii, de la Simion Hancescu si L.M. Pop la d-l Rada. Liderii de la celelalte federatii erau, probabil, pe sticla. Nu stiu sigur daca erau pe sticla dar stiu sigur ca nu erau acolo. Colegii de la Turnu Magurele (Spiru Haret) erau acolo si erau foarte activi. Bucurestenii? Liderii FSLI de sector erau acolo si nu erau singuri. Bucurestenii altor federatii nu erau sau nu i-am vazut eu. Pentru cei care au privit de acasa transmisiile in direct la Realitatea si Antene ma intreb iarasi: unde-i unitatea? Pentru cei care au privit din cancelarii sunt circumstante. Cred ca trebuie sa reinventam "Internationala". Sau sa o reconsideram. De aceasta data, sindicala. Dar primul vers sa ramana: "Hai la lupta cea mare....". Robi suntem....poate merge si al dilea vers.... (P.s. O inspectoare de la ISJ a afirmat ca asa cum muncesc cadrele didactice, salariile sunt prea mari. Nu sunt motive sa ne plangem. A mai afirmat ca cel mai mare rau pentru invatamant este titularizarea; ca omul are postul asigurat si de aceea munceste cum munceste si de aceea isi mai permite sa cracneasca. Ce se mai pregateste oare...?)
RăspundețiȘtergereDiscutii trilaterale in cabinetul X. Participa B, B,F:
RăspundețiȘtergere- le-ai taiat profesorilor 25% din salariu?
- DA!
- si ce zic profesorii?
- Pai am trimis-o pe B sa vada ce se intampla. Totul este Ok. Profesorii merg la ore si isi fac treba. In fata ministerului sunt cativa care pretind ca sunt sindicalisti, nu stiu ce vor ca eu nu am timp sa stau de vorba, eu trebuie sa fac reforma.
- Foarte bine atunci mai taie 25 %.
Dupa o saptamana, acelasi birou, aceleasi persoane.
- Cum e ce fac profesorii?
- Profesorii merg la scoala, predau, elevii invata. Totul e ok.
- In acest caz mai taie 25%.
Dupa inca o saptamana, acelasi birou, aceleasi persoane.
- Cum e, ce fac profesorii?
- Profesorii merg la scoala, predau, elevii invata. Totul e ok.
- In acest caz mai taie 25%.
Dupa inca o saptamana, acelasi birou, aceleasi persoane.
- Cum e, ce fac profesorii?
- Pai am trimis-o pe B sa vada ce se intampla. Totul este Ok. Profesorii merg la ore si isi fac treba. Elevii invata.In fata ministerului sunt cativa care pretind ca sunt sindicalisti, nu stiu ce vor ca eu nu am timp sa stau de vorba, eu trebuie sa fac reforma.Le-a explicat B ca nu au dreptate, dar ei, nu stiu de ce,nu inteleg.
- Si zici ca profesorii merg la scoala si isi fac treba?
- Da nu sunt probleme
- Foarte bine atunci pune o taxa de intrare in scoli si dupa o saptamana vii sa-mi spui ce se intampla.
Sindicalistule, ai dat-o in bara cu bancul tau, nici gadilati nu putem rade.
RăspundețiȘtergereDe ce oare am ajuns asa?
Cum mai e invatamantul prioritate nationala cand ne conduc analfabetii, repetentii, hotii?
De ce suportam lingusitori aceasta situatie?
De ce liderii sindicali nu se sacrifica si sa faca greva foamei, de exemplu?
Ce mai asteptam ? Sa vina peste noi inspectii peste inspectii, legi cretine peste legi si mai cretine? Si culmea, sa le si acceptam.
De ce mai exista inspectorate, viermii din minister, in frunte cu gandacul sef?
Aia iau degeaba banii si au furat tot ce a venit prin proiecte finanatate din strainatate.
Stiti ca nu se mai dau nici amaratii aia de 20 de lei pentru asistenta la Bac? Legea noua e doar in favoarea lor, noi trebuie sa muncim gratuit, in timp ce nenorocitii si-au platit datoriile pe care le aveau, de sute de mii de euro.
Astia pana nu sunt scosi cu forta, nu se lasa!
Exact sau poate mai rau ca la revolutia de acum 21 de ani.De ce sa plecam noi si nu ei si mamele lor de hoti ordinari, perversi, prefacuti, demagogi analfabeti.
Ce exemplu dam acestor copii, pe care vrem sa-i educam antihotie daca ii lasam pe cei care ne conduc acum sa continue subminarea vietii noastre?
Care-i rolul acestor comentarii, dle Pop, daca nu sunteti in stare sa faceti nimic???