Sarbatori importante

Din Maramuresul istoric, mai precis din Viseu, va doresc tuturor fericire alaturi de cei dragi. Multumesc ca ati fost aproape de mine tot acest an...

Procesele castigate pana la 31 decembrie 2010 se platesc incepand cu 2012

Inca o veste trista...
Daca exista posibilitatea ca procesele castigate dupa 20 mai 2010 sa fie platite, de ieri acestea nu se mai pot plati, deoarece guvernul a emis OUG 113 din 2010 publicata in MO 853 din 20 decembrie.
Nu ne ramane decat sa asteptam 2012 cu cat mai multe procese castigate si sa vedem ce spune CEDO in legatura cu aceasta practica a guvernului.
Lupta in justitie cu zecile de mii de procese se opreste la aceasta ordonanta

CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAŢIONAL PE ANII 2011-2014

Încheiat conform art. 10 şi 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. ______
Click AICI pentru descarcarea CCMUN 2011-2014

Revelionul bunului simt

SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂŢĂMÂNT MARAMUREŞ, str. PROGRESULUI nr. 46, 430291, O. P. 1 ; C. P. 200 interior TEL/FAX:0262-211857; FAX:0362-810508; TEL:0747-112231, www.slimm.ro, email: slimm_mm@yahoo.com In atentia membrilor de sindicat Prin prezenta va supunem atentiei un proiect pe care va solicitam sa-l faceti cunoscut membrilor de sindicat care doresc sa participe.
1. DENUMIRE PROIECT: « 2011 - REVELIONUL BUNULUI SIMT » « REVELION ART TRADITION – REVELIONUL TUTUROR »
2. ORGANIZATORI : SC ART TRADITION SRL
3. PARTENERI : SLIMM, SANITAS, Directia Judeteana pentru Tineret si Sport Maramures, Asociatia de Tineret AM FOST S-OM FI din Ieud
4. LOC DE DESFASURARE : Municipiul Baia Mare, judetul Maramures
5. LOCATIA : Sala Sporturilor
6. DATA: 31.12.2010-01.01.2010
7. SCOPUL PROIECTULUI : Asigurarea unui cadru festiv la cumpana dintre ani la care sa participe cat mai multi maramureseni.
8. OBIECTIVE: - organizarea unor activitati cultural – artistice si recreative pentru petrecerea noptii dintre ani - deconectarea participantilor de la problemele zilnice si intrarea in noul an mai relaxati - implicarea organizatiior sindicale in activitati si actiuni care permit socializarea si cunoastrea intre oameni
BENEFICIARI : Aproximativ 2500 de persoane din judetul Maramures.
9. MOTIVATIA: Consideram ca acest proiect este binevenit deoarece el poate oferi participantilor un moment de relaxare la cumpana dintre ani. Deasemenea, prin implicarea organizatiilor sindicale, acestea pot face dovada ca sunt alaturi de membrii de sindicat in momente in care nu li se cere NIMIC, ci din contra, se ofera posibilitatea petrecerii unui eveniment important din viata fiecaruia, impreuna cu cei care apara destinele lor in aceasta perioada. In conditiile in care alte comunitati locale inventeaza evenimente si manifestari doar pentru cei care–i conduc, ar fi nedrept ca noi baimarenii, maramuresenii in general, care ne place sa ne adunam de sarbatori din toate colturile lumii si stim sa fim impreuna si la bine si la greu, sa nu avem posibilitatea unui astfel de eveniment. Programul pe care il propunem pentru acest an este unul care sa asigure o reintrare in circuitul municipalitatii a unui astfel de proiect, iar pe viitor, impreuna cu administratia locala si judeteana, sa gasim solutii pentru permanentizarea acestui eveniment.
10. REZUMATUL PROIECTULUI Realizarea acestui eveniment in cadrul comunitatii baimarene presupune derularea unor activitati care au ca scop final petrecerea REVELIONULUI intr-un cadru larg, accesibil din punct de vedere financiar pentru aproape toate categoriile sociale. In cadrul acestui proiect participantii vor intra in locatia de desfasurare pe baza unui tichet care le va da posibilitatea sa ia parte la toate activitatile din noaptea de REVELION: program artistic, masa festiva, tombola, karaoke, concursuri de dans, etc. Subliniem faptul ca prin implicarea organizatilor sindicale pretul tichetului de intrare va fi subventionat si in consecinta mult mai accesibil (spunem noi cel mai accesibil) pentru cei care doresc sa participe la “REVELIONUL BUNULUI SIMT”.
Programul artistic va fi astfel conceput incat sa acopere o gama cat mai larga de stiluri muzicale si interpretative. In cadrul programului se vor regasi stiluri precum: pop/dance, usoara, cafe concert si bininteles nelipsita muzica populara si de petrecere. (vezi lista cu invitatii care au confirmat pana in prezent) Meniul propus este de asemenea conceput sa satisfaca toate poftele participantilor. Ne propunem ca in cadrul acestui eveniment sa cuprindem cateva activitati care se vor desfasura inafara salii pentru a da posibilitatea participantilor sa se mai si racoreasca dupa reprizele de dans si cantec. In acest sens am dori amenajarea unui spatiu in care sa se prepare un vitel la protap si sa se serveasca vin fiert. Desigur ca pe tot parcursul noptii vom avea doua ecrane mari de proiectie pentru a tine lumea la curent cu ce se petrece in cele doua locatii, iar la compana dintre ani, nelipsitul foc de artificii si/sau lasere.
11. MEDIATIZAREA PROIECTULUI Proectul si manifestarile in sine sunt deja si vor fi mediatizate in mass-media locala, cu anunturi si spoturi publicitare ce mentioneaza atat partenerii cat si finantatorii. PROPUNERE MENIU/persoana Gustare rece, Gustare calda, Fel de baza, Sarmale, Fructe, 100 g tuica, 100 g lichior, 0.5 l vin, 0.25 l suc, 0.5 l apa, 0.5 l bere, 150 g cafea. PROPUNERE PROGRAM DIVERTISMENT: 1. Trupa de cover-uri – live, melodii din repertoriul international; CORTEZ –de la Bucuresti, foarte cunoscuta ca trupa de cover-uri; canta in fiecare duminica la Super Bingo Metropolis de pe Antena 1. 2. Recitaluri Live de muzica populara cu artisti cunoscuti din Maramures; Cel mai probabil Ancuta Anghel, Valer Foris, Nastacuta Iuga, Fane Florian, cu formatiile; Posibil si program de dansuri cu Ansamblul Transilvania. 3. DJ – mixaje cu muzica pe gustul tuturor; 4. Divertisment/bancuri – cel mai probabil Sorin Tanase  

PRET - 95 lei / persoana

Persoanele interesate rugam a se adresa pentru detalii/rezervari/inscrieri/plata la sediul SLIMM, persoana de contact: Alin-Doru MAIDAN 0755-774445.
Va multumim

Nr crt Formatie/Artist Repertoriu Durata recital (min) Ora inceperii 1. CORTEZ Pop/Rock COVER 45 20:00 2. DAN DANIEL & OVIDIU COSMA BAND Populara de masa / petrecere 40 21:00 3. TITU PERSE & DUMITRU DOBRICAN Cantonete, tango,vals 45 22:00 4. DJ DAN COARDA Dance hits 45 23:00 5. CORTEZ / PEFI Solo tobe 10 23:50 6. CORTEZ Pop/Rock COVER 30 00:05 7. ANCUTA ANGHEL & VASILE BARANI Populara 45 00:40 8. VALER FORIS & DAN VASCUL Populara 35 01:25 9. DJ DAN COARDA Dance hits 35 01:50 10. DAN DANIEL & OVIDIU COSMA BAND Populara de masa / petrecere 35 02:30 11. DJ DAN COARDA & RADU TOLAS Concurs 15 03:10 12. TITU PERSE & DUMITRU DOBRICAN Cantonete, tango,vals 35 03:30 13. CORTEZ Pop/Rock COVER 35 04:10 14. DJ DAN COARDA & RADU TOLAS Tombola 15 04:45 15. ANCUTA ANGHEL & VASILE BARANI Populara/Perinita 45 05:00 16. DJ DAN COARDA & RADU TOLAS Dance hits - 05:45

PROPUNERI PENTRU O STRATEGIE A DEMERSULUI SINDICAL

Ne apropiem de sfarsitul unui an in care noi cei din miscarea sindicala putem spune ca sloganul acestuia ar putea fi "NU NE-AU LUAT CAT SI-AU PROPUS".
Am gasit pe site-ul FSLI BACAU o propunere de STRATEGIE A DEMERSULUI SINDICAL.
Un material pertinent si cat se poate de real, pe care l-am supus in dezbatere si colegilor mei din FSLI MARAMURES
Vrem nu vrem, trebuie sa recunoastem ca miscarea sindicala trece prin cel mai greu moment de dupa evenimentele din 1989. A cauta acum vinovatii e mai putin important. Important e sa vedem ce facem in viitor.
Pentru asta este mult de munca.

I. Preliminarii

1. Sindicatele din învăţământ sunt componente ale societăţii civile cu cel mai mare număr de reprezentanţi şi membri.

2. Această situaţie de fapt conturează un avantaj evident: audienţa:
- audienţa în faţa propriilor membri;
- audienţa în faţa angajaţilor din sectorul bugetar cel mai numeros;
- cuprinderea la nivelul naţional şi structutrarea după modelele sistemului de stat;
- larga audienţă în rândurile unui mare procent din populaţia României: elevi, părinţii elevilor, alţi membri ai familiilor de preşcolari, şcolari, studenţi.

3. În ultimul timp, mai ales în ultimii doi ani, liderii şi activiştii sindicali întâmpină dificultăţi reale în demersul sindical privind:
- reforma în învăţământ;
- alinierea la standardele europene privind munca şi retribuţia profesorului;
- acordarea drepturilor înscrise în texte de lege sau cu putere de lege;
- diminuarea disfuncţiilor generate de: calitatea defectuoasă a managementului, ingerinţa politicului, indiferenţa autorităţilor privind:
a) decredibilizarea sindicatelor ca instituţie prin decredibilizarea liderilor;
b) contestarea legalităţii prevederilor din contractele colective de muncă încheiate potrivit legii şi devenite izvor de drepturi pentru salariaţi;
c) frânarea măsurilor privind descentralizarea;
d) deteriorarea dialogului prin: - refuz
- conţinut formal
- mimare
- dezinformare
4. Dificultăţi privind activitatea proprie şi relaţia cu partenerii
a) Relaţionarea cu proprii membri:
- orizontul de aşteptare este mai larg şi mai optimist în rândul membrilor de sindicat decât rezultatele liderilor;
- neîncrederea crescândă faţă de: - instituţia/organizaţia/liderii de sindicat
- decizii emoţionale – retragerea
- plecarea la altă formaţiune
- reproşul
b) relaţia cu partenerii sindicali:
- suspiciunea
- duplicitatea
- politica de racolare/scindare/fărâmiţare
- demersul acţiunii şi discursului sindical de la bază la vârf este lipsit de:
- finalitatea dorită;
- coerenţă;
- unitate;
- credibilitate;
- perspectivă
c) relaţia cu guvernanţii impune acoperirea unei realităţi complexe:
- modificarea reflexului de gândire comunist că bugetarii sunt neproductivi, la care se adaugă acela că bugetarii, şi între ei, profesorii, sunt mulţi;
- dificultatea dialogului pentru interese şi revendicări comune: neproductivi (învăţământ, sănătate etc) versus productivi (servicii de utilitate şi confort: gaze, electricitate, apă etc.) versus putere şi decizie (poliţie, jandarmerie, justiţie, administraţie).
- capacitatea diferită de „presiune” asupra guvernanţilor pe care o pot exercita sindicatele din domenii diferite: învăţământul în comparaţie cu justiţia;
- imaginea şi modificarea unor reflexe şi ale unor cutume:
- legi speciale pentru categorii de drepturi ale unor categorii de bugetari socotiţi privilegiaţi: salarizare, pensionare, normative, în condiţii de înfiinţare posturi
- lipsa reglementărilor în unele domenii sau existenţa unor reglementări depăşite şi dificultăţi ca neaplicarea legii: normativele pentru personal, condiţia directorului cu delegaţie, contractul financiar între director şi primar etc.
- acceptarea şi aplicarea diferită a drepturilor legale sau negociate (domenii în care contractele se respectă „din cauza clauzelor de protecţie”, în timp ce alte contracte publice şi înregistrate potrivit legii nu sunt aplicate în totalitate);
- gradul diferit de solidarizare a executivului (central şi local) cu lucrătorii din domeniu. Exemplu: minisrtul de interne demisionează şi nu dispune concedierea oamenilor; ministrul sănătăţii cere suplimentarea personalului; conducători de consilii dispun mărirea salariilor angajaţilor, în timp ce MECTS şi inspectoratele şcolare insinuează sancţionarea directorilor dacă nu reduc salariile cu 15,5% în 2009 sau dacă nu reduc indemnizaţia de concediu cu 25% pentru 2010, deşi măsura este total ilegală.

II. Retrospectiva asupra demersului sindical anterior

1. O perioadă de reconsiderare a statutului de cadru didactic prin modificări ale legii învăţământului şi ale statutului personalului didactic privind:
- norma didactică
- efectivele de elevi pe clasă
- salarizarea unitară după studii
- măriri excepţionale de salariu în 1991 (Guvernul Roman)
- acordarea de sporuri salariale
- acordarea de alte drepturi cu caracter special pentru învăţământ: spor de mediu rural, decontarea navetei, reducerea normei pentru personalul cu gradul I, revizuirea degrevărilor, dreptul persoanelor degrevate de a preda ore suplimentare, plata biletelor de odihnă şi tratament cu o diminuare de ½ faţă de preţul de ½ plătit de ceilalţi sindicalişti, acordarea a 100 euro pentru carte şi mijloace de informare profesională.
Se adoptă Statutul personalului didactic care include drepturile obţinute, dându-le putere de lege (1997, Guvernul Ciorbea). În acelaşi timp, se obţine o creştere salarială deoarece celelalte categorii sociale depăşiseră cu mult nivelul obţinut în 1991.
Se votează Legea nr. 84/1995 prin care se demarează reforma învăţământului, stopată după 2005.
Se încheie şi se pune în aplicare primul contract colectiv de muncă.

2. Divizarea structurii organizatorice a sindicatelor naţionale: apariţia FEN, Spiru Haret etc.
De notat faptul că se fărâmiţează şi se destructurează pe măsură ce clasa politică se organizează şi se restructurează într-un proces de coagulare care se menţine şi se fortifică continuu.

3. Organizarea sistemului politic a dus la reducerea drepturilor şi libertăţilor reale, cu efecte vizibile asupra tuturor categoriilor profesionale din învăţământ.
Sindicatele au fost puse în faţa a două direcţii de acţiune:
a) să obţină, pentru proprii membri, acordarea drepturilor pe care le au şi alte categorii de salariaţi. Exemplu: tichete de masă, tichete-cadou, decontarea a 6 călătorii anual etc.
b) să asigure beneficiul tuturor drepturilor prevăzute deja în lege şi pe care autorităţile locale nu înţeleg sau refuză să le acorde.

4. Cele mai mari impedimente în faţa acţiunii sindicale privind asigurarea drepturilor propriilor membri au fost şi sunt:
a) lipsa unităţii de acţiune, opinie şi atitudine a propriilor noştri membri de sindicat;
b) nonprofesionalismul, lipsa de fermitate, incapacitatea de colaborare, conformismul şi duplicitatea decidenţilor: directori de şcoli, inspectori şi specialişti din inspectoratul şcolar, primari;
c) structura uriaşă dintre birocratismul MECTS şi sistemul de învăţământ din teritoriu pe care nu-l mai finanţează şi bugetează (cu unele excepţii), dar îl îndrumă şi îl conduce privind deciziile (inclusiv decizile administrativ-financiare);
d) statutul incert a relaţiei de parteneriat, de decizie şi de răspundere între angajator şi angajat, statut în care piesa cheie este directorul care – în aproape toate situaţiile – este dependent politic şi obedient faţă de superiori dar curajos, arogant şi discreţionar.
De cele mai multe ori deciziile curajoase ale directorilor îi priveau pe ei înşişi sau persoane din familie ori aceştia acţionau la comandă sau în interes politic. Nu cunoaştem cazuri în care directorul să îşi asume riscul de a respecta legea în favoarea colegilor săi şi în contradicţie cu autorităţile fără ca să aibă niciun beneficiu.

5. Au fost situaţii în care strategiile sindicale nu au fost dintre cele mai productive şi de succes. Liderii şi membrii de sindicat s-au bucurat când s-a constituit asociaţia bugetarilor care avea revendicări comune dar pentru categorii cu interese nu absolut identice. În timp ce profesorii voiau salarii decente, alţi bugetari cereau păstrarea locurilor de muncă deoarece salariile lor pleacă de la 1500 lei şi în timp ce în învăţământ au fost disponibilizate zeci de mii de persoane în aceste domenii au fost angajate sute de mii de persoane.


III. Regândirea strategiei de acţiune sindicală

1. Accent pe informarea şi formarea activă a membrilor de sindicat, a liderilor efectivi (la grupe) şi liderilor reprezentativi:
a) să se cunoască bine potenţele/capacităţile, competenţele, modurile de acţiune ale organelor de conducere: consiliu profesoral, consiliu de administraţie, director, primar, ISJ..
b) să se cunoască bine, să se folosească la timp şi eficient dreptul de apărare, de decizie, propunere de abţinere în consiliul profesoral, organizaţia de sindicat etc. prin: intervenţie/propunere şi susţinere/obiecţie, abţinere, vot, contestaţie;
c) liderul de sindicat să fie mai activ privind relaţia de informare cu reprezentanţii angajatorului în vederea informării corecte, complete, continue şi la timp a tuturor membrilor de sindicat, dar mai ales a persoanelor interesate pe care le privesc informaţiile respective.

2. Măsuri concrete de sprijin şi încredere în demersul sindical

a) BO al SLI urmează să asigure editarea lunară a revistei sindicale şi publicarea de texte care să sprijine profesionalizarea reprezentanţilor sindicali şi informarea corectă şi eficientă a membrilor de sindicat.
b) structurile sindicale urmează să gândească şi să aplice un plan de distribuire rapidă în teritoriu a revistei, aceasta facându-se şi pe internet.
c) structurile sindicale de la grupă şi până la nivelul biroului judeţean urmează să stimuleze şi să încurajeze trimiterea de materiale de opinie, sesizări sau de semnalare a unor disfuncţionalităţi pentru a fi dezbătute şi combătute public în revistă.
d) toate activităţile SLI urmează să fie centrate pe informarea corectă a sindicaliştilor pentru anularea şi contracararea demersului oficial şi al politicilor de discreditare, de credibilizare şi de structurare a mişcării sindicale.
e) SLI , prin structurile din teritoriu, urmează să informeze pe toţi membrii organizaţiei noastre despre modul de finanţare a învăţământului şi responsabilităţile corespunzătoare fiecărui decident, despre efectele acţiunii şi activităţii formale pe care o desfăşoară unii dintre noi în structurile şi comisiile cu activităţi specifice (ex. comisia de salarizare, consiliul de administraţie etc);
f) BO al SLI va dispune reorganizarea continuităţii în teritoriu, cu accent deosebit pe activitatea organizaţiei de bază corespunzătoare fiecărei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică;
g) structurile SLI şi toţi membrii de sindicat urmează să încurajeze şi să sprijine alegerea unor lideri credibili cu un statut profesional capabil să poarte un dialog susţinut, ferm şi să dovedească independenţă faţă de conducerea administrativă: directori, contabili, primar, inspector etc.
h) organizaţia de sindicat urmează să monitorizeze continuu, prin fiecare lider, activitatea membrilor consiliului de administraţie, pentru a descuraja, a face opoziţie şi a contesta în termen şi motivat deciziile ilegale, imorale, discriminatorii sau părtinitoare.
i) structurile sindicale urmează să asigure transparenţa activităţilor proprii, informarea corectă şi în timp util a sindicaliştilor, impunând, potrivit legii, aceeaşi politică transparentă şi deschisă şi în cazul partenerului administrativ/angajator;
j) organizaţiile de sindicat urmează să facă demersuri insistente pentru încetăţenirea şi aplicarea continuă a sistemului de informare reciprocă între organele de conducere şi masa de angajaţi: afişarea planificării şedinţelor, afişarea ordinii de zi, publicarea deciziilor; accesul la procesul-verbal pentru a se cunoaşte ce propuneri se fac în consiliul de administraţie, cine face astfel de propuneri, cum s-au susţinut, cine a votat; cunoaşterea poziţiei sindicatului şi în ce măsură reprezentantul organizaţiei a făcut obiecţii, opoziţii, a ridicat excepţii, s-a abţinut sau cum a votat;
k) se va comunica insistent şi persistent ideea că unitatea de învăţământ este condusă de organe colective: consiliul profesoral, consiliul de administraţie şi că directorul este cel care execută şi aplică deciziile şi hotărârile acestor organe, planurile şi proiectele dezbătute şi votate;
l) organizaţiile sindicale din unitatea de învăţământ urmează să încurajeze dialogul direct al membrilor de sindicat cu reprezentanţii din structurile zonale şi judeţene, să contribuie la dimensiunea critică şi combativă a Jurnalului Sindical, cât şi a altor publicaţii periodice sau ocazionale;
m) se va încuraja şi susţine accesarea frecventă a site-ului SLI , www..... în vederea unei colaborări, a unui dialog rapid, concentrat şi non-cronofag care să înlocuiască audienţile lungi şi obositoare sau convorbirile telefonice la fel de lungi;
n) toţi membrii SLI din structurile acesteia urmează să informeze deîndată despre deciziile luate şi acţiunie întreprinse, despre măsurile şi strategiile propuse, votate şi adoptate la toate nivelurile de activitate a organizaţiei sindicale la care a luat parte.

3. Promovarea dialogului

1. Sindicatele – la orice nivel – informate la timp despre intenţiile decidenţilor au şanse mari dacă propun, mai întâi, dialog şi negocieri, apoi aplicarea de măsuri;
Dialogul propus de sindicate are ca scop promovarea celor mai bune intenţii, respectarea legii şi protejarea instituţiei şcolare (ex. reducerea indemnizaţiei de concediu cu 25%).
Dialogul eficient respectă câteva reguli minimale absolut necesare: iniţierea, pregătirea, stabilirea ţintelor, transparenţa.
2. Propunem deschiderea dialogului cu celelalte organizaţii sindicale din alte confederaţii pentru acţiuni unite, în interesul membrilor noştri, nu pentru orgolii ale liderilor.
3. Aplicarea principiului că dialogul clarifică probleme, atitudini şi adversităţi, că adesea le înlătură şi încurajează partenerul într-un demers comun.

4. O mai inteligentă strategie de alianţe la vârf. Propunem acest lucru pentru a se evita acţiuni comune ale unor entităţi profesionale cu preocupări şi revendicări diferite.

5. Aplicarea de politici preventive la toate nivelurile:
- consultarea permanentă cu partenerul;
- consultarea permanentă cu celelalte structuri sindicale din alte federaţii din învăţământ;
- informarea permanentă asupra activităţii specifice a partenerului: programe, grafice, strategii, politici de acţiune;
- informarea şi consultarea continuă, pe verticală, cu structurile sindicale proprii şi pe orizontală cu celelalte organizizaţii similare din alte federaţii şi cu structurile partenerului.

6. Noi politici de alianţă

Organizaţiile de elevi şi de părinţi
- sprijinirea constituirii şi funcţionării acestor organizaţii la nivelul unităţilor de învăţământ şi judeţean;
- programe comune;
- acţiuni comune

7. O altă strategie privind acţiunile „în forţă”
- recurgerea la grevă numai în situaţii extreme, pentru a se evita prejudicierea materială a sindicaliştilor;
- promovarea denunţului public motivat şi argumentat, acuzator/ironic:
- la organele superioare de partid/administrative;
- prin presa electronică, presa publică, presa sindicală;
- prin editarea de publicaţii ad-hoc: foi volante, buletine, informative etc.
- presiunea asupra factorilor decidenţi în vederea asumării răspunderii şi ignorării presiunii politice sau administrative exercitate asupra lor (ex. presiunea asupra directorilor pentru a plăti diferenţele indemnizaţiei de concediu pentru lunile iulie şi august).

CCM 2007-2010 ramane valabil cu modificarile actuale

Astazi, 15 decembrie 2010 s-a incheiat negocierea CCM unic la nivel national prin semnarea  procesului verbal, pe care il atasam, in care s-au stabilit modificarile aduse CCM 2007-2010.

In consecinta CCM 2007-2010 ramane valabil cu modificarile actuale, negociate si semnate astazi.
Cu stima, si spor in aplicarea acestor prevederi.
PROCES VERBAL
încheiat astăzi, 15.12.2010, cu ocazia finalizării negocierii Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2011-2014
Confederaţiile patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, prezentate în lista anexată, în vederea finalizării negocierilor pentru Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2011-2014, au formulat următoarele propuneri.
Referitor la art.40 din CCMUN 2007-2010. Confederaţiile patronale UGIR-1903, CONPIROM şi CEPISC ;propun următoarea redactare:"Art.40. (1) Strict pentru anul 2011, se stabilesc următorii coeficienţi minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariaţi:
a) muncitori:
1. necalificaţi – 1;
2. calificaţi – 1,o5
b) personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. liceală – 1,07;
2. postliceală – 1,07;
c) personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. şcoala de maiştri – 1,3;
2. studii superioare de scurtă durată – 1,25.
d) personalul încadrat în funcţii pentru care condiţia de păregătire este cea de studii superioare – 1,72.
(2) Coeficienţii de ierarhizare de la alin.( 1) se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
(3) Salarizarea personalului încadrat conform alin. (1), se va stabili ţinând cont şi de standardele ocupaţionale corespunzătoare ocupaţiei respective.
(4) Salariul de bază minim brut pe oră, negociat, va fi de 4,118lei/oră, respectiv 700lei/lună pentru un program complet de lucru de 170 de ore.
Art.40 din CCMUN 2011-2014 va face obiectul negocierii anuale, conform legii.Salariul de bază minim brut negociat pe oră, va fi 4,117lei, pentru un program în medie de 170 ore pe lună. Acesta reprezentând 700 lei/lună pentru un program complet de lucru.Începând cu data de 01.01.2011, pentru negocierea salariilor la nivel de unitate, sunt opţionali şi orientativi coeficienţii de ierarhizare negocieţi la nivelul prezentului CCMUN.

Partea sindicală propune următoarea redactare:
"Art.40. (1) Strict pentru anul 2011, se stabilesc următorii coeficienţi minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariaţi
a) muncitori:
1. necalificaţi – 1;
2. calificaţi – 1,12.
b) personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. liceală – 1,1;
2. postliceală – 1,15;
c) personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. şcoala de maiştri – 1,35;
2. studii superioare de scurtă durată – 1,3.
d) personalul încadrat în funcţii pentru care condiţia de păregătire este cea de studii superioare – 1,75.
(2) Coeficienţii de ierarhizare de la alin.( 1) se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
(3) Salarizarea personalului încadrat conform alin. (1), se va stabili ţinând cont şi de standardele ocupaţionale corespunzătoare ocupaţiei respective.
(4) Salariul de bază minim brut pe oră, negociat, va fi de 4,118lei/oră, respectiv 700lei/lună pentru un program complet de lucru de 170 de ore.

Analizând propunerile formulate, părţile convin:
I.Modificarea art.40 după cum urmează:"Art.40. (1) Salariul de bază minim brut pe oră, negociat, va fi de 4,118lei/oră, respectiv 700lei pentru un program complet de lucru de 170 de ore pe lună.(2)Strict pentru anul 2011, se stabilesc următorii coeficienţi minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariaţi:
a) muncitori:
1. necalificaţi – 1;
2. calificaţi – 1,1.
b) personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. liceală – 1,1;
2. postliceală – 1,15;
c) personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. şcoala de maiştri – 1,3;
2. studii superioare de scurtă durată – 1,3.
d) personalul încadrat în funcţii pentru care condiţia de păregătire este cea de studii superioare – 1,72.
(3) Coeficienţii de ierarhizare de la alin.( 1) se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
(4) Salarizarea personalului încadrat conform alin. (1), se va stabili ţinând cont şi de standardele ocupaţionale corespunzătoare ocupaţiei respective.

II. Art.40 din CCMUN 2011-2014 va face obiectul negocierii anuale, conform legii.


III. Revizuirea Anexei nr. 4 cuprinzând lista ramurilor pentru care se încheie contracte colective de muncă, în concordanţă cu situaţia actuală a economiei româneşti, până la data de 01 martie 2011.

IV. Comisia de Aplicare şi Monitorizare a CCMUN va analiza modificarea şi amendarea CCMUN 2011-2014, în conformitate  cu legislaţiaîn vigoare şi  propunerile formulate de către părţi
Comisia de negociere va încheia un act adiţional la CCMUN, în baza negocierii propunerilor formulate de Comisia de Aplicare şi Monitorizarea CCMUN. Actul adiţional   va fi depus spre înregistrare până cel târziu la data de 01 mai 2011.

V. Părţile au hotărât ca depunerea spre înregistrare a CCMUN 2011-2014 să se facă cel târziu până în data de 24 decembrie 2010.
1. Partea patronală

1. UGIR-1903
2. CONPIROM
3. CPISC
4. UNPR
5. CoNPR
6. UGIR
7. PNR
8. ARACO
9. CNIPMMR
10. CONCORDIA
11. UNPCPR
12.CNPR
13. UNPR


2. Partea sindicală
1. Blocul Naţional Sindical
2. CNS Cartel Alfa
3. CNSLR-Frăţia
4. CSDR
5. CSN Meridian
Notă: Acronimele participanţilor la negociere au fost înscrise conform documentelor depuse.

Inca o ordonanta de urgenta pentru plata sentintelor?

Facand o gafa cu OUG 45 Guvernul mai pregateste o ordonanta AICI
Asta pentru ca in multe unitati a fost facte cereri de executare

Către

_____________________ (unitatea de învăţământ)

Doamnei/Domnului Director

            Unitatea de învăţământ pe care o conduceţi este obligată la plata unor sume de bani, reprezentând drepturi băneşti, conform Sentinţei civile nr. ____, pronunţată de Tribunalul Maramureş în şedinţa publică din _______, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. ________ pronunţată de Curtea de Apel Cluj în şedinţa publică din _______.

            Conform O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aşa cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 18/2010 şi O.U.G. nr. 45/2010 „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) in anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu”.

Art. II din O.U.G. nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prevede că „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data intrării in vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, se realizează astfel:
a) in anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu”.

O.U.G. nr. 45/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 337 din 20 mai 2010. Conform prevederilor art. 115 alin. 5 din Constituţia României „Ordonanţa de urgenta intra in vigoare numai după ... publicarea ei in Monitorul Oficial al României”. Astfel, prevederile O.U.G. nr. 45/2010 au intrat în vigoare la data de 20 mai 2010.

Art. 289 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003 dispune că “hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept”. Acelaşi lucru reiese şi din  prevederile art. 278 punctul 1 din Codul de procedură civilă : “hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor”. Conform art. 282 şi 299 din Codul de procedură civilă, sentinţele judecătoreşti pronunţate în litigiile de muncă pot fi atacate doar cu recurs, iar art. 300 alin. 2 din Codul de procedură civilă dispune că „recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege”. Astfel, chiar dacă s-a formulat recurs împotriva unei sentinţe pronunţată într-un proces privind un litigiu de muncă, sentinţa poate şi trebuie să fie pusă în executare.

Conform art. 277 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003 „neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă”.

Prin urmare, în baza prevederilor art. 115 alin. 5 din Constituţia României coroborate cu dispoziţiile art. II din O.U.G. nr. 45/2010 şi cu cele ale O.U.G. nr. 71/2009, precum şi cu dispoziţiile art. 289 din Codul Muncii şi 278 alin. 1, 282, 299 şi 300 alin. 2 din Codul de procedură civilă, toate sentinţele civile pronunţate de Tribunalul Maramureş în procese având ca obiect litigii de muncă după data de 20 mai 2010, trebuie să fie puse în executare în 15 zile de la solicitarea părţii interesate.

Astfel, în baza tuturor prevederilor legale enunţate mai sus, vă solicităm ca în termen de 15 zile de la primirea acestei cereri să puneţi în executare sentinţa civilă____________.

Basescu condamna educatia si liderii de sindicat

Am stat ieri în studio la Realitatea FM şi am ascultat discursul sau conferinţa de presa a domnului Basescu.

Nu ma mira ca are  acelasi discurs la adresa liderilor de sindicat din educatie. Stim de mult ca doreste sa desfiinteze sindicatele pentru ca sa instaureze conducerea specifica căpitanului de navă.

In legatura cu sistemul de invatamant   remarc din nou răutatea intenţionată si minciuna crasa a domnului presedinte, minciuna care nu are ce cauta intr-o tara normala.

Minte domnul Basescu atunci cand spune ca legea angajată prin raspundere de catre Guvern respecta Pactul pentru Educatie, art 361 alin 3 lit g) din LEN" 6% incepand cu 1 ianuarie 2012" iar
PACTUL NATIONAL PENTRU EDUCATIE  ART 2. Asigurarea în perioda 2008-2013 a unui minim de 6% din PIB pentru educaţie, pentru a o aşeza pe o temelie solidă, pe durată medie şi lungă. Garantăm familiilor, elevilor şi profesorilor că regulile sistemului de educaţie nu se vor schimba în funcţie de anotimp şi că acesta va fi finanţat constant în funcţie de obiective clare şi asumate transparent.

MINTITI DOMNULE PRESEDINTE CA NU MA MAI MIRA NICI PE MINE NICI PE COLEGII DIN INVATAMANT. Ati dat si bani contra reforma prin promlgarea unei legi..Numai ca banii n-au ajns dar reforma cereti.

Preşedintele a mai spus ca  din rezultatele unui studiu PISA realizat de OCDE şi dat publicităţii luna trecută, România se clasa pe ultimul loc din Uniunea Europeană în domeniile "matematică", "lectură" şi "ştiinţe" , ocupând locurile 47, 49 şi, respectiv, 48 din 70 de state analizate.

Nu stiu de ce se mira domnul presedinte atata timp cat nici unul dintre cei 5 miniştrii aflati pe mandatele dansului (nici chiar domnul BOC care a fost vreo luna ministrul educatiei) nu a fost interesat de reforma curriculara. Programele scolare nu se doresc reformate de catre guvernanti pentru ca implica cele mai mari costuri in bugetul educatiei. Indiferent despre ce lege discutam programele puteau sa fie reformate inclusiv de actualul ministru. Dar nu este capabil...

 Poate ar trebui sa fie interesat, domnul Basescu, şi de salariile din invatamantul european si de PIB-ul alocat educatiei si poate atunci comparatia era pe masura.

Dar in stilul caracteristic, presedintele tuturor romanilor, da dovada inca odata ca nu este interesat de educatie.. Doreste un popor din ce in ce mai slab educat, usor de maniplat si condus.

 ASTA DORESTE OARE PRESEDINTELE?

P.S. si daca tot vb de PISA si sistemul de invatamant din Finlanda AICI ESTE CHEIA
Intr-o traducere mai libera
Societatea din Finlanda este relativ omogenă. Dintr-o populaţie de 5,3 milioane, doar 3,8% sunt născuţi în străinătate, faţă de media OECD de 12,9%. 
Finlanda cheltuieşte 5,9% din produsul intern brut pe educaţie, uşor peste media OECD de 5,2%.
     * Finlanda recrutează profesorii săi din partea de sus ,10% din absolvenţi. De la primar pana la nivelul secundar superior, toţi profesorii trebuie să aibă o diplomă de Master.
     Profesorii petrec 592 oră de predare pe an, în clasă, mai puţin decât media OCDE de 703 de ore. Acest lucru permite mai mult timp pentru sprijinirea studenţilor cu dificultăţi de învăţare.
     * Cel puţin doi din cinci elevi din şcoală beneficiază  un anumit tip de intervenţie speciale în timpul şcolarizării lor secundare.

SALARII IN INVATAMANT

Am plecat de la salariile din invatamant actuale, anterioare si viitoare in conformitate cu LSU.
Las pe fiecare dintre dumneavoastra sa le analizati.

Legea salarizarii unitare 2011

Aici aveti cele doua Legi
si AICI

Proiect de lege modificare Codul Muncii

Surprizele pregatite de Guvern continua.
Se pregateste modificarea Codului Muncii
Parlamentul României adoptă prezenta lege:

Art. I – Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Art. 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite.”

2. La art. 16 alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Toţi angajatorii au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.”

3. La art. 16 alineatul (2) se abrogă.

4. La art. 17 alin. (2) litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„d) Funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului cu specificarea atribuţiilor postului.”
PROIECT COMPLET AICI

Oare este de actualitate???

Balada basinii de G. Toparceanu

Aţi văzut prea bine că la consultaţii
Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.
Vor să ştie totul: abundenţă, faze,
Unii le zic "vînturi", alţii le zic "gaze".

Continuare AICI

programul "fructe in scoli" o afacere sau un necesar?

Cat costa un mar la dvs in scoala?
Sunt mere de import?
Care este calitatea lor?
Raspunsurile sper sa clarifice lucrurile..

Despre norma didactica de predare

In ultimii ani s-a discutat mult despre faptul ca aceasta norma ar trebui marita pentru a ajunge astfel la media existenta in unele tari europene. Recent a aparut AICI un studiu pe aceasta tema.
Cred ca visatorii de la MECTS care emit "idei crete" o sa isi revina, macar partial.
Sursa: Fundatia Dinu Patriciu

Obiective de guvernare 2009-2012 GUVERNUL ROMANIEI Capitolul 5 - Educaţie

Desi nu le respecta simt nevoia de a le reaminti (DOCUMENT PE SITE-UL GUVERNULUI AICI).

Macar stim la ce sa ne asteptam de la ei




1.              Dezvoltarea capitalului uman
2.              Creşterea competitivităţii prin formare iniţială şi continuă
3.              Alocarea a 6% din PIB pentru finanţarea educaţiei
4.              Guvernarea va aplica strategia "Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii" elaborată în baza Pactului Naţional şi asumată de preşedinţia României şi sindicatele din educaţie.

Direcţii de acţiune principale

1.  Realizarea unui sistem educaţional stabil, echitabil, eficient şi relevant
·        Reforma procesului de evaluare sub forma evaluării după fiecare ciclu curricular, pentru stabilirea planurilor individualizate de învăţare.
·        Înfiinţarea, prin Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, a „băncii naţionale de itemi de evaluare", pe niveluri de învăţământ şi discipline/module de pregătire. În acest mod se va realiza un sistem naţional unitar de standarde în evaluarea performanţelor la clasă şi va fi o mai mare transparenţă în notarea elevilor la nivel naţional.
·        Elaborarea de politici specifice pentru reducerea drastică a abandonului şcolar din învăţământul obligatoriu.
·        Prin racordarea sistemului naţional unitar de evaluare la standardele internaţionale se va stimula integrarea ţării în spaţiul european de învăţământ.
·        Elaborarea unei strategii coerente şi unitare privind sistemul şi instituţiile de învăţământ prin care se pot atinge în cel mai scurt timp posibil cele opt obiective fixate în PACTUL NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE.
·        Alocarea de fonduri pentru investiţii în infrastructura şcolară cu următoarele priorităţi:
–        Finalizarea investiţiilor începute şi neterminate din cauze lipsei de fonduri;
–        Realizarea de centre şcolare zonale cu internat şi cantină în mediul rural;
–        Construirea de noi săli de sport, bazine de înot, baze sportive.

2.   Transformarea educaţiei timpurii în bun public
·        Autorităţile vor elabora un nou curriculum pentru educaţia timpurie. Noul curriculum va fi centrat pe dezvoltarea competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copiilor şi pe remedierea precoce a deficitelor de dezvoltare. Curriculumul trebuie să vizeze inclusiv activităţile educaţionale ce trebuie întreprinse în creşe, precum şi modul de compatibilizare a educaţiei timpurii cu clasa pregătitoare şi învăţământul primar.
·        O atenţie deosebită se va acorda formării iniţiale şi continue a personalului implicat în educaţia timpurie. În prezent nu există nici o formă de pregătire a personalului care să realizeze intervenţie sau terapie educaţională la nivel de creşe. Cadrele didactice din grădiniţă trebuie pregătite în acord cu noua legislaţie şi noul curriculum.
·        Este necesară înfiinţarea unor echipe multidisciplinare de intervenţie timpurie. Aceste echipe vor fi constituite din medici, psihologi, asistenţi sociali. Echipele vor trebui să evalueze şi să asiste încă din maternitate copiii cu risc şi apoi să realizeze monitorizarea şi asistenţa corespunzătoare a acestora. La nivelul celor mai bune grădiniţe se constituie Centre de resurse pentru părinţi care să ofere consiliere şi asistenţă părinţilor care au copii cu nevoi speciale. Este de asemenea necesară extinderea activităţilor educaţionale şi de asistenţă la domiciliul copiilor cu deficienţe.
·        Coordonarea serviciilor oferite de minister cu cele oferite de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru optimizarea serviciilor de educaţie timpurie. Se impune stabilirea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ca minister responsabil cu coordonarea proceselor implicate în educaţia timpurie, în vederea eficientizării intervenţiilor şi a utilizării bugetului alocat.
·        Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va elabora un sistem unitar de criterii şi indicatori, precum şi proceduri riguroase de colectare a datelor privind funcţionarea instituţiilor şi calitatea personalului implicat în educaţia timpurie.
·        Un obiectiv ce trebuie atins până în 2014 este cuprinderea în educaţia timpurie a peste 80% dintre copiii între 2-5 ani.
·        Elaborarea proiectului de buget luând în considerare faptul că educaţia timpurie este finanţată de stat. Se va relansa proiectul de construire a 750 de grădiniţe noi pentru cuprinderea integrală a copiilor de 3-6 ani.

3.    Descentralizarea învăţământului preuniversitar şi creşterea autonomiei şcolilor
·          Descentralizare financiară, pentru a cărei realizare se vor elabora standarde de cost specifice. Finanţarea de care va dispune unitatea de învăţământ începând cu anul şcolar 2010 - 2011 va avea patru componente:
–        Finanţarea de bază, care este formată din costul standard/elev (preşcolar) + coeficienţi de corecţie (pentru grupuri minoritare, dezavantajate, copii cu nevoi educaţionale speciale). Ea va acoperi integral toate cheltuielile de personal, manuale, dotări generale şi întreţinere curentă. Finanţarea de bază se atribuie, prin administraţiile financiare judeţene - direct unităţilor de învăţământ, din bugetul de stat.
–        Finanţarea complementară cuprinde cheltuielile de investiţii, reparaţii capitale şi dezvoltarea reţelei şcolare. Finanţarea complementară este asigurată din bugetul de stat şi bugetele consiliilor locale. Consiliul local decide distribuirea finanţării complementare către şcoli, pe baza proiectelor de dezvoltare instituţională a acestora, precum şi în funcţie de nevoile de dezvoltare a reţelei şcolare.
–        Finanţarea suplimentară, formată din fonduri de la consiliile judeţene (fonduri de echilibrare, alte fonduri) şi consiliile locale, care stabilesc atât cuantumul, cât şi destinaţia acestora.
–        Autofinanţarea, fonduri obţinute direct de unitatea de învăţământ în condiţiile stabilite de lege, care sunt gestionate conform propriilor decizii.
·         Descentralizarea administrativă şi a resursei umane

–        Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va elabora metodologii specifice privind angajarea, motivarea, dezvoltarea carierei, formarea continuă şi concedierea personalului, astfel încât aceste decizii să se ia la nivelul unităţii de învăţământ.
–        Directorii vor fi angajaţi pe bază de concurs, în baza unei metodologii specifice, de către Consiliul de administraţie al şcolii. Consiliul de administraţie va fi format din 1/3 membri cadre didactice din şcoală, 1/3 reprezentanţi ai părinţilor şi 1/3 - reprezentanţi ai consiliului local. Directorul va încheia cu consiliul de administraţie un contract de management.

4.     Introducerea unui curriculum şcolar bazat pe competenţe
·        Centrarea curriculumului pe 8 competenţe-cheie, agreate şi utilizate în Uniunea Europeană. Aceste competenţe-cheie trebuie dobândite în şcoală, ele trebuie să fie clar determinate pentru fiecare nivel de studiu şi compatibile cu cerinţele noii economii a cunoaşterii. În Legea educaţiei naţionale, Curriculumul Naţional este fundamentat pe cele 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare al elevului din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi:
–        comunicare în limba română şi, după caz, în limba maternă;
–        comunicare în limbi străine;
–        competenţe în matematică şi competenţe fundamentale în ştiinţe şi tehnologii;
–        competenţe digitale;
–        „a învăţa să înveţi";
–        competenţe sociale şi civice;
–        iniţiativă şi antreprenoriat;
–        sensibilitate şi expresie culturală.
·      Flexibilizarea curriculumului, pe două dimensiuni:
–        prin creşterea proporţiei orelor în curriculumul la dispoziţia şcolii (CDŞ). Ponderea CDŞ în ansamblul curriculumului va fi de 20%. În acest fel şcolile vor putea să se centreze pe elev şi pe nevoile comunităţii, dar şi să se diferenţieze în funcţie de oferta de cursuri către beneficiari.
–        prin creşterea gradelor de libertate a profesorului în implementarea curriculumului în interiorul fiecărei discipline. Curriculumul naţional va acoperi doar 75% din orele de predare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei respective. În funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul va decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei va fi folosit pentru învăţare remedială în cazul copiilor cu probleme, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea celor capabili de performanţe superioare. Pentru prima dată, flexibilizarea curriculară va permite profesorului să realizeze planuri individuale de învăţarepentru fiecare elev. Flexibilizarea curriculumului va produce individualizarea învăţării.

5.    Asigurarea calităţii şi stimularea excelenţei în învăţământul superior de stat şi privat.
            Programele de masterat şi doctorat reprezintă principalele puncte slabe ale învăţământului superior românesc. Pentru a remedia această situaţie, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi universităţile trebuie să întreprindă, de urgenţă, următoarele acţiuni:
·         Acreditarea, de către ARACIS, a tuturor universităţilor care pot desfăşura studii de masterat şi doctorat. Acreditarea se va face pe domenii de studii, nu pe fiecare masterat/doctorat în parte, permiţând astfel universităţilor să-şi dezvolte flexibil propriile programe de masterat şi doctorat. Universităţile neacreditate de către ARACIS pentru studii de masterat şi doctorat nu vor avea diplomele recunoscute de către instituţiile statului, cu consecinţele salariale şi profesionale de rigoare.
·         Finanţarea preferenţială a studiilor de masterat în limbi de circulaţie internaţională şi a doctoratelor în cotutelă cu universităţi de prestigiu din străinătate.
·         Diferenţierea şi ierarhizarea universităţilor. Pentru concretizarea acestor opţiuni, instituţiile de învăţământ superior acreditate vor fi evaluate de către ARACIS şi CSIS, pe baza unor criterii riguroase şi a unor indicatori de performanţă măsurabili, pentru a fi diferenţiate şi ierarhizate:
–        de cercetare intensivă (cu ciclurile de studii: licenţă + master + doctorat + studii postdoctorale, cu accent pe programe de studii graduale şi postgraduale).
–        de educaţie şi cercetare (licenţă + masterat).
–        de educaţie (licenţă).
·         Evaluarea şi ierarhizarea programelor de studii. Programele de studii sunt mai uşor de comparat şi ierarhizat decât instituţiile. Ministerul va elabora o metodologie specifică, aprobată prin hotărâre de guvern, prin care programele de studiu din cadrul aceluiaşi domeniu de studiu vor fi comparate şi ierarhizate la nivel naţional. Rezultatele ierarhizărilor vor fi făcute publice. Programele de studiu din fruntea ierarhiei vor avea prioritate în finanţare prin alocarea granturilor de studiu. Programele de calitate slabă din universităţile publice nu vor mai primi bani publici pentru şcolarizarea studenţilor.
·         Înfiinţarea unui sistem de indicatori statistici prin care să se monitorizeze permanent starea învăţământului superior.

6.       Stimularea educaţiei permanente şi obţinerea unor calificări noi, a extinderii specializării şi perfecţionării
·         Guvernul României deschide un cont printr-un depozit echivalent a 500 EUR la care părintele poate contribui anual, în limita a 2% din venitul impozabil. Contul poate fi folosit doar la finalizarea învăţământului obligatoriu, în scopuri strict educaţionale. Părinţii/tutorii copilului sau alte persoane fizice interesate pot depune în acest cont noi sume, în limita a 500 EUR /an, care devin deductibile din impozitul pe venit. Contul va putea fi utilizat de copil abia după vârsta de 16 ani, în scopuri strict educaţionale, precis determinate prin legislaţie. Existenţa unui asemenea cont, ca şi sporirea lui prin deduceri fiscale pot contribui substanţial la dezvoltarea unei culturi a învăţării în societatea noastră. O prevedere similară există în Strategia „Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii Măsura 6. Stimularea puternică a educaţiei permanente. Acţiunea 6.3. - Crearea unui cont bancar personal de educaţie permanentă pentru fiecare nou-născut din România".

7.    Generalizarea programului „Şcoala de după şcoală"
·         Programul lansat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va oferi finanţarea şi metodologiile prin care unităţile de învăţământ vor putea să-şi extindă activităţile cu elevii după orele de curs, asigurând, timp de 8 ore, condiţii de învăţare, recreere, sport, supraveghere şi protecţia propriilor elevi. În parteneriat cu Asociaţiile părinţilor, şcolile pot oferi, după orele de curs, activităţi de învăţare remedială pentru cei cu deficienţe de învăţare sau de accelerare a învăţării pentru copiii supradotaţi.

8.     Structura sistemului naţional de învăţământ

·         Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor de stat, particulare şi confesionale.
·         Finanţarea de bază a unităţilor din sistemul naţional la nivelul învăţământului obligatoriu se asigură de la bugetul de stat.

Direcţii de acţiune suplimentare

1.   Digitalizarea conţinuturilor curriculare şi crearea unei Biblioteci Virtuale, prin care toţi elevii vor avea acces la toate resursele de învăţare în format digital.
·         Toate conţinuturile ce trebuie învăţate la şcoală, toate instrumentele de lucru, exemplele orientative de probe de verificare a cunoştinţelor vor fi convertite şi în format digital şi accesibile permanent oricărui elev sau profesor, pe o platformă de învăţare tip LMS (Learning Management System), on-line. Lecţiile celor mai buni profesori vor fi procesate digital şi stocate pe platforma de e-leaming. Prin Internet, orice elev va avea astfel acces la lecţiile celui mai bun profesor.
·         Se vor crea „laboratoare virtuale" pentru a compensa şi/sau întregi dotarea laboratoarelor şcolare. Pentru fiecare disciplină, se va crea o bază de resurse digitale, astfel încât fiecare profesor sau elev să poată avea acces rapid şi gratuit la informaţiile şi instrumentele necesare pentru o învăţare cât mai eficientă.
·         Producţia de conţinuturi digitale pentru învăţare (e-contents) va deveni un criteriu de performanţă profesională al profesorilor. Curriculumul digital şi Biblioteca Şcolară Virtuală vor fi îmbogăţite permanent, respectând cerinţele de calitate şi standardele internaţionale.
2.   Constituirea consorţiilor şcolare
·         Consorţiile şcolare sunt înţelegeri contractuale între unităţile şcolare dintr-o arie geografică. Formarea consorţiilor şcolare se face cu scopul de a optimiza utilizarea infrastructurii pentru educaţie, a resurselor materiale şi a forţei de muncă. Consorţiile vor permite libera circulaţie a personalului în cadrul lor, pe verticală (ex. gimnazii-licee) sau pe orizontală (ex. liceu-liceu), astfel încât restructurarea ciclurilor curriculare să nu producă sincope în normele didactice şi să permită accesul neîngrădit la resursele de învăţare.
·         Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va elabora metodologia privind constituirea consorţiilor şcolare.
3.   Definitivarea în conformitate cu Cadrul European al Calificărilor a Cadrului şi a Registrului Naţional al Calificărilor.
·          Pentru fiecare program de studiu pe care îl desfăşoară, universităţile trebuie să definească riguros calificarea la care duce acesta, în termeni de competenţe şi rezultate ale învăţării. Curriculumul se va stabili astfel încât să maximizeze atingerea calificării, iar ponderea disciplinelor în dobândirea calificării finale se va reflecta în unităţile de credit alocate (ECTS). La nivel naţional, cadrul calificărilor se va stabili prin colaborarea dintre universităţi, asociaţiile profesionale şi angajatori. Calitatea unui program de studiu va fi evaluată în funcţie de măsura în care curriculumul duce la formarea calificării dorite.
4.   În domeniul învăţământului şi educaţiei pentru minorităţile naţionale se vor avea în vedere:
·          accesul egal la educaţie în toate ciclurile de învăţământ în instituţii de sine stătătoare sau multiculturale.
·          asigurarea cu manuale şcolare în limba maternă.
·          asigurarea condiţiilor de însuşire a limbii române şi limbii materne. Disciplina limba şi literatura română se predă pe tot parcursul învăţământului preuniversitar după programe şcolare şi manuale specifice.
·          în învăţământul preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei limba şi literatura română.
·          promovarea interculturalităţii.
In structura ISE va funcţiona o secţie pentru cercetarea şi dezvoltarea învăţământului în limbile minorităţilor, cu rolul de a realiza o baza de documentare si baza de date educationala în domeniul curricular, a programelor de formare pentru cadrele didactice şi înlesnirea învaţămantului profesional şi tehnic.

5.    Eliminarea violenţelor din şcoală şi din jurul acesteia.

6.  Dezvoltarea de campusuri şcolare integrate pentru educaţia de bază, complementară şi continuă.

Decizie nr. 1525/2010 din 24/11/2010

asupra conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvernul României, pe de o parte, şi Parlamentul României alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altă parte

Publicat in MOF nr. 818 - 07/12/2010

 

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 818 din 07/12/2010

    Prin Adresa nr. 5/EB/97, primul-ministru al Guvernului României a sesizat Curtea Constituţională cu cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvernul României, pe de o parte, şi Parlamentul României alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altă parte.

    Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. e) din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.e) şi art. 34 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 16.232 din 15 noiembrie 2010 şi constituie obiectul Dosarului nr. 4.520E/2010.

    Prin actul de sesizare se solicită Curţii Constituţionale constatarea existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României, pe de o parte, şi Parlamentul României alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altă parte, conflict generat de refuzul Parlamentului României de a permite prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură, depuse ca urmare a angajării răspunderii Guvernului, conduită ce a determinat un blocaj instituţional referitor la moţiunea de cenzură.

    Totodată, se solicită Curţii Constituţionale să se constate că blocajul instituţional cu privire la prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură poate fi înlăturat numai prin continuarea procedurii parlamentare de asumare a răspunderii Guvernului.

    În susţinerea cererii formulate, se arată următoarele:

    La data de 12 noiembrie 2010, preşedintele Senatului, printr-o scrisoare, a solicitat primului-ministru "să retragă din procesul legislativ proiectul Legii educaţiei naţionale asupra căruia Guvernul şi-a angajat răspunderea". Prin cererea sa, primul-ministru apreciază că această conduită a preşedintelui Senatului duce la imposibilitatea prezentării şi dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere a moţiunii de cenzură depuse la data de 29 octombrie 2010, ceea ce a şi generat prezentul conflict juridic de natură constituţională.

    Se arată că Parlamentul României a parcurs calendarul adoptat pentru desfăşurarea procedurii angajării răspunderii Guvernului, calendar consemnat chiar în stenograma şedinţei Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 18 octombrie 2010. Se susţine că, prin stabilirea datei prezentării proiectului de lege, Parlamentul "a permis Guvernului să îşi angajeze răspunderea asupra proiectului Legii educaţiei naţionale", iar Guvernul şi opoziţia au acţionat în consecinţă, prin prezentarea în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului a proiectului legii în cauză, respectiv, prin depunerea unei moţiuni de cenzură.

    În aceste condiţii, Parlamentul trebuia să dea curs prevederilor art. 113 şi art. 114 din Constituţie, precum şi art. 78 coroborat cu art. 82 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

    Autorul sesizării mai arată că odată angajată răspunderea Guvernului în faţă Parlamentului, ea nu mai poate fi stopată, procedura necesitând a fi parcursă în toate etapele sale; altfel, ar însemna ca ori de câte ori Guvernul, după angajarea răspunderii, ar avea indicii că moţiunea de cenzură depusă va fi votată, ar avea posibilitatea să-şi retragă angajarea răspunderii şi să ceară stoparea procedurilor parlamentare.

    Se susţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 nu poate fi invocată în sprijinul acreditării soluţiei de retragere din procesul legislativ a proiectului Legii educaţiei naţionale, întrucât:

   - anterior sesizării Curţii Constituţionale, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au permis Guvernului să îşi angajeze răspunderea pe proiectul Legii educaţiei naţionale;

   - Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 a fost publicată cu mult după expirarea termenelor pentru prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură;

   - Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 nu obligă Guvernul să renunţe la procedura angajării răspunderii asupra proiectului Legii educaţiei naţionale.

    În fine, sunt menţionate mecanismele de control pe care autorităţile publice le pot exercita în sensul limitării oricăror abuzuri din partea Guvernului în cadrul procedurii de angajare a răspunderii.

    În conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată părţilor aflate în conflict pentru a-şi exprima, în scris, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia.

    Camera Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 51/5.418 din 16 noiembrie 2010, punctul său de vedere, în care apreciază că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, generat de refuzul acestuia din urmă de a pune pe ordinea de zi prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură depuse de opoziţia parlamentară la 29 octombrie 2010. Se arată că declanşarea controlului parlamentar în condiţiile art. 114 din Constituţie este obligatorie atât timp cât a fost depusă şi neretrasă o moţiune de cenzură. Totodată, se susţine că nu se poate refuza dreptul Guvernului de a-şi angaja răspunderea şi astfel de a declanşa controlul parlamentar pentru că numai în acest fel legea asupra căreia este angajată răspunderea poate fi sau nu adoptată.

    Senatul a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. I 2.547 din 17 noiembrie 2010, punctul său de vedere, în care apreciază că sesizarea formulată de primul-ministru al Guvernului României este neîntemeiată, iar solicitarea acestuia ca blocajul instituţional - de altfel inexistent, în opinia preşedintelui Senatului - să fie înlăturat prin continuarea procedurii parlamentare de asumare a răspunderii guvernamentale este lipsită de obiect, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010.

    Se susţine că prin continuarea procedurii parlamentare de asumare a răspunderii guvernamentale, astfel cum solicită primul-ministru, este încălcat textul art. 1 alin. (4) din Constituţie, care obligă autorităţile publice la un comportament constituţional loial, şi este lipsită de efecte juridice însăşi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, care stabileşte că "angajarea răspunderii de către Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională". Se apreciază că o atare solicitare venită din partea primului-ministru al Guvernului României nu numai că nu rezolvă, ci perpetuează conflictul juridic de natură constituţională constatat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010. Se arată că acel conflict juridic de natură constituţională constatat de Curte prin decizia menţionată nu s-a încheiat la 18 octombrie 2010, din moment ce Decizia Curţii, prin care s-a constatat existenţa conflictului, a fost pronunţată la data de 3 noiembrie 2010.

    Se consideră că datorită poziţiei supraordonate a Constituţiei, indiferent de prevederile regulamentare existente, deciziile Curţii Constituţionale nu pot fi lipsite de efecte juridice. De aceea, în cazul în care un titular al dreptului de sesizare al Curţii Constituţionale, potrivit art. 146 lit. e) din Constituţie, decide sesizarea acesteia, procedurile parlamentare privind angajarea răspunderii Guvernului, chiar dacă sunt în derulare, trebuie suspendate pentru ca, în final, decizia ce va fi pronunţată de Curtea Constituţională să îşi găsească aplicabilitatea.

    Se arată că, în cazul constatării existenţei conflictului juridic de natură constituţională generat de încălcarea competenţei Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, Guvernul este obligat să retragă din Parlament actul pe care şi-a asumat răspunderea, acesta fiind singura modalitate de restabilire a raporturilor constituţionale dintre autorităţile publice aflate în conflict, care să permită colaborarea acestora în viitor.

    Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru dezbaterea sesizării primului-ministru al Guvernului României au fost citate părţile aflate în conflict. Dezbaterile asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională au avut loc la data de 18 noiembrie 2010 şi s-au desfăşurat potrivit prevederilor art. 35 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, cu citarea părţilor şi ascultarea concluziilor reprezentanţilor acestora. Au fost prezenţi autorul sesizării, primul-ministru al Guvernului României, domnul Emil Boc, preşedintele Senatului, domnul Dan-Mircea Geoană, şi preşedintele Camerei Deputaţilor, doamna Roberta Alma Anastase.

    Susţinerile acestora au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 24 noiembrie 2010.

    C U R T E A,

    examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvernul României, pe de o parte, şi Parlamentul României alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altă parte, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorităţilor publice aflate în conflict, punctele de vedere depuse, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

    Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra cererii privind soluţionarea prezentului conflict juridic de natură constituţională.

    Examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvernul României, pe de o parte, şi Parlamentul României alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altă parte, se constată următoarele:

   I. Prin cererea formulată, primul-ministru al Guvernului României solicită Curţii Constituţionale constatarea existenţei unui conflict juridic de natură constituţională dintre Guvernul României, pe de o parte, şi Parlamentul României alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altă parte, conflict generat de refuzul Parlamentului României de a permite prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură depuse ca urmare a angajării răspunderii Guvernului, conduită ce a determinat un blocaj instituţional referitor la moţiunea de cenzură.

    Totodată, ca modalitate de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională, se solicită Curţii Constituţionale să se constate că blocajul instituţional cu privire la prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură poate fi înlăturat numai prin continuarea procedurii parlamentare de asumare a răspunderii Guvernului.

   II. Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale constante, noţiunea de conflict juridic de natură constituţională "nu se limitează numai la conflictele de competenţă, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje instituţionale, ci vizează orice situaţii juridice conflictuale a căror naştere rezidă în mod direct în textul Constituţiei" (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009). Având în vedere definiţia jurisprudenţială a sintagmei cuprinse în art. 146 lit. e) din Constituţie, în cauza de faţă, analiza Curţii trebuie să se circumscrie următoarelor aspecte:

   - dacă există o situaţie conflictuală între Guvern, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, mai exact, un conflict juridic între autorităţile menţionate;

   - în ipoteza constatării existenţei unei situaţii conflictuale, dacă aceasta rezultă în mod direct din textul Constituţiei.

   III. Curtea reţine că pentru a analiza dacă cererea cu care a fost sesizată vizează un conflict juridic a cărui naştere rezidă în textul Constituţiei, trebuie să clarifice atât natura juridică, cât şi semnificaţia juridică a scrisorii preşedintelui Senatului comunicate primului-ministru al Guvernului României. O asemenea analiză este necesară, întrucât autorul sesizării susţine că tocmai această scrisoare a creat premisele creării unui conflict juridic de natură constituţională.

    Potrivit art. 39 alin. (1) lit. f) din Regulamentul Senatului, preşedintele acestei Camere a Parlamentului "reprezintă Senatul în relaţiile cu Preşedintele României, Camera Deputaţilor, Guvernul, Curtea Constituţională, precum şi cu alte autorităţi şi instituţii interne ori internaţionale". O atare atribuţiune a sa angajează Senatul ca autoritate publică în raporturile sale constituţionale cu autorităţile publice menţionate în textul regulamentar, ceea ce înseamnă că preşedintele Senatului, prin acţiunile sau inacţiunile sale, angajează din punct de vedere constituţional Camera din care face parte. În aceste condiţii, Curtea constată că Scrisoarea, înregistrată la Senat cu nr. I-2.533/12.XI.2010 şi menţionată de primul-ministru în sesizarea sa, a angajat din punct de vedere constituţional Senatul şi, implicit, Parlamentul ca unica autoritate legiuitoare a ţării. Astfel, scrisoarea în cauză are natura juridică specifică a unui act juridic, o manifestare expresă a voinţei Parlamentului ca autoritate publică. Mai mult, pentru a întări cele mai sus expuse, respectiv că preşedintele Senatului acţionează pentru şi în numele Parlamentului, Curtea reţine că acesta a fost cel care a condus şedinţele comune ale Birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor din 18 octombrie 2010 şi 28 octombrie 2010, şedinţe în care a fost stabilit calendarul procedurilor privind angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, respectiv a fost respinsă cererea de amânare a prezentării de către Guvern a proiectului de lege menţionat.

    În ceea ce priveşte semnificaţia juridică a scrisorii în cauză, se constată că prin aceasta se solicită primului-ministru al Guvernului României "să retragă din procesul legislativ proiectul Legii educaţiei naţionale asupra căruia Guvernul şi-a angajat răspunderea". O atare solicitare este o manifestare expresă de voinţă a Senatului în sensul de a obliga Guvernul să "retragă" proiectul de lege în cauză. Or, proiectul respectiv de lege a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului în temeiul art. 114 din Constituţie, ceea ce, în aceste condiţii, ar însemna "retragerea" angajării răspunderii Guvernului. Numai că procedura constituţională prevăzută de art. 114 din Constituţie nu poate fi "retrasă" de subiectul care deja a iniţiat-o, fiind un act de voinţă care angajează Guvernul în mod irevocabil, astfel încât scrisoarea preşedintelui Senatului capătă mai degrabă o valenţă duală, respectiv fie Guvernul renunţă la angajarea răspunderii, ceea ce, din punct de vedere constituţional, nu mai este posibil, fie urmează ca Parlamentul să nu mai continue procedura angajării deja începute, cu consecinţa neadoptării legii în cauză. Cum primul aspect menţionat nu este posibil, rezultă că Parlamentul ignoră decizia Guvernului de angajare a răspunderii, motivat de pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010. Astfel, Parlamentul, prin preşedintele Senatului, îşi justifică acţiunea prin pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, pe când Guvernul contestă aplicabilitatea deciziei menţionate într-o procedură de angajare a răspunderii sale deja începută.

    În aceste condiţii, în cauza de faţă, Curtea constată că există în mod evident un conflict juridic între Guvern, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte; totodată, Curtea reţine că izvorul acestui conflict juridic rezultă chiar din prevederile Constituţiei, respectiv din prevederile art. 114 coroborate cu art. 113 din Constituţie, precum şi din cele ale art. 146 lit. e) coroborate cu art. 147 alin. (4) din Constituţie.

   IV. Prin ipoteză, problema de drept constituţional ridicată este posibilitatea eventuală a blocării procedurii prevăzute de art. 114 din Constituţie prin invocarea dispoziţiilor art. 146 lit. e) coroborate cu cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.

    Aceasta este chestiunea de drept constituţional asupra căreia Curtea urmează să se pronunţe pentru a soluţiona conflictul juridic de natură constituţională cu care a fost sesizată. În demersul său, Curtea trebuie să stabilească consecinţele pe plan constituţional ale deciziei Guvernului de angajare a răspunderii în condiţiile art. 114 din Constituţie, să clarifice efectele deciziilor pronunţate în cadrul competenţei sale de la art. 146 lit. e) din Constituţie şi să facă aplicarea acestora la situaţia litigioasă de faţă.

   V. Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit că "angajarea răspunderii este o procedură mixtă, de control parlamentar, întrucât permite iniţierea unei moţiuni de cenzură, şi de legiferare, deoarece proiectul de lege în legătură cu care Guvernul îşi angajează răspunderea se consideră adoptat, dacă o asemenea moţiune nu a fost depusă sau, fiind iniţiată, a fost respinsă" (a se vedea Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).

    În cadrul acestei proceduri, un rol cu totul aparte trebuie atribuit deciziei Guvernului de a-şi angaja răspunderea, având în vedere consecinţele care decurg din aceasta. Decizia Guvernului de a-şi angaja răspunderea îşi găseşte temeiul în art. 114 alin. (1) din Constituţie şi constituie un act de voinţă exclusiv, unilateral şi irevocabil realizat în vederea adoptării unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. Decizia Guvernului de a-şi angaja răspunderea nu poate fi cenzurată de Parlament sub aspectul oportunităţii sale, însă, la nivelul Parlamentului, în condiţiile procedurale stabilite prin Constituţie şi Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, se poate depune şi vota o moţiune de cenzură care are drept efect demiterea Guvernului.

    Moţiunea de cenzură se constituie într-un adevărat instrument de natură constituţională pus la îndemâna Parlamentului în vederea realizării controlului parlamentar asupra activităţii Guvernului. Reglementarea generală a moţiunii de cenzură se regăseşte în dispoziţiile art. 113 din Constituţie, iar anumite aspecte particulare ale acestei instituţii juridice sunt reglementate prin art. 114 alin. (2) şi (3) din Constituţie. Aceste din urmă prevederi constituţionale califică moţiunea de cenzură depusă în cadrul procedurii angajării răspunderii Guvernului ca fiind una "provocată", fără ca sub aspectul naturii juridice şi al finalităţii urmărite să o deosebească de moţiunea de cenzură reglementată de art. 113 din Constituţie. Astfel, Curtea reţine că prevederile Constituţiei nu reglementează două categorii de moţiuni de cenzură, ci, din contră, moţiunea de cenzură ca instituţie juridică este una singură, reglementată de art. 113 din Constituţie; elementele specifice ce vizează moţiunea de cenzură iniţiată în ipoteza angajării răspunderii Guvernului nu relevă decât două particularităţi procedurale (contextul iniţierii - după prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege ce face obiectul angajării răspunderii - şi posibilitatea constituţională de iniţiere - indiferent dacă semnatarii săi au mai iniţiat în cadrul aceleiaşi sesiuni parlamentare o moţiune de cenzură potrivit prevederilor art. 113 din Constituţie) şi o particularitate de natură substanţială (în cazul respingerii moţiunii de cenzură, programul, declaraţia de politică generală sau proiectul de lege se consideră adoptat), care nu pot califica moţiunea de cenzură prevăzută de art. 114 din Constituţie ca un instrument de control parlamentar distinct de moţiunea de cenzură reglementată de art. 113 din Constituţie.

    Având în vedere cele de mai sus, rezultă că, prin votarea unei moţiuni de cenzură, indiferent dacă aceasta a fost depusă în condiţiile art. 113 sau art. 114 din Constituţie, realizându-se controlul parlamentar, se retrage încrederea acordată Guvernului, ceea ce are drept efect demiterea acestuia.

    Parlamentul nu are competenţa de a împiedica Guvernul să ia decizia angajării răspunderii; de asemenea, odată luată această decizie, Parlamentul nu poate împiedica Guvernul să continue procedura în cauză, întrucât s-ar ajunge la situaţii inadmisibile în care un Guvern minoritar să nu îşi poată angaja niciodată răspunderea, ceea ce încalcă în mod flagrant art. 114 din Constituţie. De asemenea, nici Guvernul nu îşi poate retrage cererea de angajare a răspunderii, fiind un act irevocabil al său. În acest context constituţional, depunerea moţiunii de cenzură are semnificaţia declanşării controlului parlamentar asupra activităţii Guvernului şi mutatis mutandis constituie un act irevocabil în sensul iniţierii acestui control; este o armă pusă îndeobşte la îndemâna opoziţiei parlamentare şi nu în ultimul rând este o formă de exprimare a opoziţiei faţă de măsurile adoptate de Guvern. În consecinţă, împiedicarea prezentării şi refuzul de a dezbate o moţiune de cenzură deja depusă sunt contrare Constituţiei, întrucât acest lucru ar echivala cu eliminarea posibilităţii opoziţiei parlamentare de a cenzura şi controla deciziile guvernamentale de angajare a răspunderii.

    Astfel, în cauza de faţă, Curtea reţine că Parlamentul, prin reprezentantul său, şi anume preşedintele Senatului, nu a respectat termenul de prezentare a moţiunii de cenzură în şedinţa comună a celor două Camere de cel mult 5 zile de la data depunerii acesteia, prevăzut de art. 78 alin. 1 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, ceea ce se constituie într-o piedică la prezentarea moţiunii de cenzură depusă de opoziţia parlamentară. Mai mult, având în vedere cele arătate mai sus, dezbaterea moţiunii de cenzură trebuia deja demarată, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel încât Curtea constată că Parlamentul, prin reprezentantul său, şi anume preşedintele Senatului, refuză supunerea acesteia spre dezbatere în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului, contrar prevederilor art. 114 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 113 alin. (3) din Constituţie. În acest mod opoziţia parlamentară nu se mai poate exprima şi controlul parlamentar este lipsit de eficienţă. Or, niciun instrument juridic prevăzut de Constituţie nu poate fi lipsit de eficienţă, golirea lui de conţinut determinând caracterul lui iluzoriu şi, implicit, încălcarea principiului constituţional al statului de drept.

    În fine, Curtea reaminteşte că, în funcţie de votarea sau nu a moţiunii de cenzură, fie Guvernul este demis, fie proiectul Legii educaţiei naţionale se consideră adoptat, după caz. Întrucât procedura angajării răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale continuă de drept în temeiul art. 114 din Constituţie, solicitarea autorului sesizării ca instanţa constituţională să oblige autorităţile publice implicate în prezentul conflict juridic de natură constituţională să continue procedura parlamentară a angajării răspunderii Guvernului este lipsită de obiect.

   VI. Cu referire la posibila interferenţă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, în cadrul procedurii angajării răspunderii Guvernului declanşate la 12 octombrie 2010, Curtea reţine următoarele:

    Potrivit art. 3 lit. a) şi b) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se întrunesc în şedinţă comună, la convocarea preşedinţilor acestora, pentru adoptarea proiectului ordinii de zi a şedinţelor comune ale Parlamentului şi pentru stabilirea datei şi locului desfăşurării şedinţelor comune. Astfel, în şedinţa comună a Birourilor permanente ale celor două Camere din 18 octombrie 2010 a fost discutată solicitarea Guvernului transmisă Parlamentului la data de 12 octombrie 2010 şi a fost fixat un calendar în ceea ce priveşte procedurile privind angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale.

    Sesizarea preşedintelui Senatului care a dus la pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 a fost făcută prin Adresa nr. XXXV 3.931 din 19 octombrie 2010. Curtea, prin decizia menţionată, a constatat că "angajarea răspunderii de către Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se află în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională".

    În acelaşi timp, Curtea, cu privire la solicitarea autorului sesizării, în sensul ca instanţa de contencios constituţional să oblige Guvernul să renunţe la procedura angajării răspunderii, în considerentele deciziei, a constatat că "această cerere excedează competenţei sale, soluţia aparţinând în exclusivitate autorităţilor publice aflate în conflict".

    O atare abordare a Curţii Constituţionale s-a impus prin prisma unui aspect deosebit de important, şi anume prin faptul că instanţa constituţională a fost sesizată de către preşedintele Senatului în temeiul art. 146 lit. e) din Constituţie după ce Birourile permanente ale celor două Camere au luat în discuţie decizia Guvernului din 12 octombrie 2010 de a-şi angaja răspunderea. De altfel, prin Adresa nr. 2 MC din 18 octombrie 2010, preşedintele Camerei Deputaţilor a şi comunicat primului-ministru al Guvernului României calendarul stabilit în Birourile permanente.

    În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, de principiu, că "ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare" (a se vedea Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008).

    De asemenea, într-un control de constituţionalitate pe cale de excepţie, Curtea a arătat că "decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor" (a se vedea Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008).

    Prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, soluţionând un conflict juridic de natură constituţională, Curtea a statuat expressis verbis că "Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, «Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor». Efectul ex nunc al actelor Curţii constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.

    Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională".

    Din cele de mai sus, rezultă, în mod evident, următoarele:

   1. Deciziile Curţii Constituţionale pronunţate în temeiul art. 146 lit. e) din Constituţie au putere numai pentru viitor;

   2. Deciziile Curţii Constituţionale, făcând parte din ordinea normativă, nu pot fi aplicate retroactiv, mai exact unor raporturi/situaţii juridice încheiate.

    În cauza de faţă, Curtea constată că Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 nu poate să se aplice unor raporturi juridice de drept public deja încheiate, întrucât, pentru a "bloca" angajarea răspunderii Guvernului prin intermediul unei decizii a Curţii Constituţionale, titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituţională prevăzuţi de art. 146 lit. e) din Constituţie trebuiau să uzeze de acest drept până cel târziu la data de 18 octombrie 2010. Decizia de angajare a răspunderii Guvernului a fost acceptată implicit la data la care Biroul permanent al celor două Camere a stabilit calendarul angajării răspunderii. Prin această acceptare, situaţia juridică constituită prin decizia de angajare a răspunderii Guvernului a fost încheiată; celelalte aspecte, şi anume prezentarea proiectului de lege, iniţierea unei moţiuni de cenzură, votarea moţiunii de cenzură sau adoptarea proiectului de lege prezentat sunt efecte ale deciziei Guvernului, acceptată de Parlament, de a-şi angaja răspunderea. Astfel, situaţia juridică menţionată trebuie calificată ca fiind facta praeterita, şi nu facta pendentia. Dacă, din contră, s-ar considera că ipoteza de faţă se constituie într-o situaţie juridică aflată în curs de executare înseamnă că decizia Guvernului de a-şi angaja răspunderea este un act de voinţă care se prelungeşte în timp cu mai multe faze decizionale. Or, de fapt, astfel cum s-a arătat mai sus, procedurile parlamentare angajate după stabilirea calendarului de către Biroul permanent nu sunt decât simple efecte ale unei situaţii juridice deja încheiate.

    Astfel cum rezultă şi din Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, "efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională". Acest considerent este aplicabil întru-totul şi în cauza de faţă, întrucât conflictul constatat de către Curte nu este unul care este încă în desfăşurare, ci s-a încheiat la momentul 18 octombrie 2010 când Parlamentul a acceptat solicitarea Guvernului de a-şi angaja răspunderea.

    Mai mult, în cazul de faţă, Curtea constată că doar în situaţia unei facta pendentia s-ar fi pus problema obligării Guvernului de către Curtea Constituţională să renunţe la procedura angajării răspunderii, respectiv dacă instanţa constituţională ar fi fost sesizată de către preşedintele Senatului până cel târziu la data de 18 octombrie 2010, deci înainte de stabilirea calendarului asumării de către Parlament; numai în această situaţie cererea în cauză ar fi vizat o situaţie litigioasă în curs, chiar dacă ulterior Birourile permanente ar fi acceptat decizia Guvernului prin întocmirea calendarului angajării răspunderii.

    Ţinând cont de cele de mai sus, Curtea reţine că Decizia sa nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 nu poate fi invocată în sensul blocării procedurii de angajare a răspunderii Guvernului asupra Legii educaţiei naţionale şi, în consecinţă, urmează să constate că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, generat de refuzul Parlamentului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară, dezbatere care, odată declanşată, ţinând seama de prevederile Constituţiei, nu poate fi oprită.

    Având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    În numele legii

    D E C I D E:

    Curtea Constituţională constată că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, generat de refuzul Parlamentului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară, dezbatere care, odată declanşată, ţinând seama de prevederile Constituţiei, nu poate fi oprită.

    Definitivă şi general obligatorie.

    Decizia se comunică primului-ministru al Guvernului României, preşedintelui Senatului şi preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Dezbaterea şi pronunţarea au avut loc la datele de 18 noiembrie 2010 şi 24 noiembrie 2010 şi la acestea au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecători.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent,
Benke Karoly
*
OPINIE SEPARATĂ

    În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României, pe de o parte, şi Parlamentul României alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altă parte, ca urmare a refuzului Parlamentului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară, şi ca atare sesizarea trebuie respinsă ca fiind neîntemeiată.

    Susţinem aceasta întrucât, prin Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a constatat că angajarea răspunderii de către Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, deoarece proiectul de lege se află în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională. Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a mai constatat şi faptul că cererea autorului sesizării, în sensul ca instanţa de contencios constituţional să oblige Guvernul să renunţe la procedura angajării răspunderii, sub aspectul punerii în executare, excedează competenţei sale, soluţia aparţinând în exclusivitate autorităţilor publice aflate în conflict. Chiar dacă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 Guvernul nu este obligat, în termeni expreşi, să renunţe la procedura angajării răspunderii asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, aceasta nu semnifică faptul că poate continua o procedură constatată ca fiind neconstituţională. Curtea Constituţională nu poate obliga părţile să adopte o atitudine sau alta, însă deciziile sale sunt definitive şi general obligatorii, se aplică erga omnes şi trebuie respectate de către toate autorităţile în baza prevederilor constituţionale.

    Pe de altă parte, dacă un fapt ilicit are consecinţe ilicite, tot astfel, un fapt neconstituţional are consecinţe neconstituţionale. Neconstituţionalitatea procedurii angajării răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, astfel cum a fost constatată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, nu poate fi acoperită prin continuarea procedurilor parlamentare începute în acest sens. Numai o procedură parlamentară declanşată cu respectarea prevederilor art. 114 din Constituţie nu poate fi retrasă de către Guvern, în calitate de iniţiator, în timp ce Parlamentul este obligat să continue derularea acesteia. Pe cale de consecinţă, o procedură parlamentară declarată neconstituţională nu poate fi continuată cu nesocotirea deciziei Curţii Constituţionale şi fără suport constituţional. Angajarea răspunderii Guvernului este un proces derulat în mai multe etape; fiecare etapă trebuie să se desfăşoare în acord cu prevederile constituţionale, iar neconstituţionalitatea unei etape se răsfrânge asupra întregii proceduri.

    Din momentul în care angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de lege a fost declarată neconstituţională, dezbaterea moţiunii de cenzură din cadrul acestei proceduri este lipsită de obiect.

    Suntem în dezacord şi cu privire la susţinerea majoritară potrivit căreia Curtea trebuie "să clarifice efectele deciziilor pronunţate în cadrul competenţei sale de la art. 146 lit. e) din Constituţie şi să facă aplicarea acestora la situaţia litigioasă de faţă". Aceasta deoarece, printr-o nouă decizie, Curtea Constituţională nu clarifică efectele deciziilor precedente şi nu face aplicarea lor la situaţia litigioasă dedusă spre soluţionare.

    Cu majoritate de voturi, Curtea a constatat "că există în mod evident un conflict juridic între Guvern, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte", iar "izvorul acestui conflict juridic rezultă chiar din prevederile Constituţiei, respectiv din prevederile art. 114 coroborate cu art. 113 din Constituţie, precum şi din cele ale art. 146 lit. e) coroborate cu art. 147 alin. (4) din Constituţie". În ceea ce ne priveşte, raportându-ne la jurisprudenţa în materie, considerăm că existenţa unui conflict juridic de natură constituţională nu poate fi dedusă din coroborarea prevederilor constituţionale, ci, eventual, din acte sau fapte de natură a crea blocaje instituţionale. Existenţa unui conflict juridic de natură constituţională nu poate fi dedusă nici din interpretările diferite pe care le dau autorităţile prevederilor constituţionale sau cu privire la aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale. 

Aspazia Cojocaru,               Acsinte Gaspar,                  Tudorel Toader,

    judecator                      judecator                        judecator