Stimate dle Liviu Marian Pop,
V-as supune atentiei o problema pe care, pe mine personal, ca om cu resurse de timp, emotionale si intelectuale limitate, ma nemultumeste profund si in legatura cu care va solicit sprijinul organizatiei noastre sindicale.Exprimandu-o aici, cred, voi fi si in asentimenul multora dintre colegii mei dascali care incep sa fie si ei confruntati cu aceeasi problema.Poate impreuna vom avea un cuvant mai greu de spus in ceea ce priveste modul in care se poate reglementa in favoarea breslei noastre acest lucru de bun simt.
Sunt una din numeroasele cadre didactice din _______(si din tara asta) care intelege necesitatea perfectionarii noastre continue si sunt dispusa sa fac si sacrificii in numele ridicarii calitatii educatiei din tara noastra.Dar in momentul in care, in urma unui orar scolar complicat, datorat in mare parte lucrului in doua schimburi, orele noastre se desfasoara de la 7 dimineata si pana seara la 8, mai suntem solicitati si sa participam la cursuri de perfectionare vinerea, sambata, si duminica pe perioade extinse de timp, dati-mi voie sa ma consider suprasolicitata si incapabila sa fac fata pretentiilor crescande fata de breasla noastra.Cazul meu e singular?Ma indoiesc.Oare locul meu chiar nu este in invatamant, dupa absolvirea unei facultati de specialitate si a 17 ani de experienta la clasa, doar pentru ca eu sunt incapabila si nu sunt dispusa sa ma adaptez acestor cerinte?In viziunea cui?
Si ma intreb aici, chiar si doar retoric, exprimandu-mi revolta in fata unei persoane sensible la nevoile si sentimentele colegilor sai de breasla, pentru drepturile carora a militat si a castigat multe batalii: unde mai exista , practic, acele ore de odihna prevazute de lege, sunt ele stipulate undeva ca drepturi ale angajatilor,ca drepturi ale omului?Si unde mai exista eficienta si calitatea educatiei mult clamata in munca noastra la clasa, cand noi revenim la ore dupa ce am fost privati de necesarele ore de odihna, de care ar trebui sa beneficieze toti angajatii, inclusiv cei din sistemul privat, dar mai ales cei de la stat-un stat se zice, democratic ? Ca sa nu mai fac referire si la dreptul nostru de a ne manifesta o convingere religioase prin participarea la liturghia de duminica-zi, de altfel, oficial recunoscuta ca NELUCRATOARE.(Eu, personal, desfasor o activitate voluntara, dar destul de disciplinata, in cadrul unui cor bisericesc si cred ca sunt indreptatita sa-mi manifest aceasta valenta artistica in timpul meu liber, fara sa mi se impieteze acest drept)
Ca sa concluzionez, consider ca este firesc sa participam la activitatile de perfectionare profesionala propuse de institutiile abilitate,deci NU am OBIECTII cu adresa la utilitatea acestora si a obligativitatii lor(desi sunt absurd de numeroase, fie vorba intre noi)dar as dori ca mai sus pomenitele institutii sa-si regleze programul intr-un cadru legal, astfel incat sa nu epuizeze nici nervos, nici intelectual cadrele didactice pe parcursul anului scolar cand sunt in activitate la clasa .Ca sa propun eu insami o solutie, as sugera cu precadere intervalul 1-15 septembrie, care poate fi dedicat unor astfel de activitati, insa exista si intervalul 15 iunie-5 iulie cand, multi dintre noi suntem, de asemena,"legati de glie" din motive obiective.Optional,nici vacanta de vara nu e o idee chiar rea.
Cu multa consideratie si mult respect pentru modul in care ne reprezentati si ne aparati interesele,
profesor *.*
Doamna are dreptate. Sunt multi, mai multi decat ne imaginam, care fac aceste cursuri doar pentru punctaj, nu ca s-ar omori cu invatatul. E adevarat ca unele, prea putine, din pacate, au eficienta reala, restul sunt norme adaugate diferitilor inspectori si altor persoane sus-puse care prefera astfel de cursuri decat sa isi faca datoria acolo unde e cu adevarat nevoie: la catedra, printre elevi.
RăspundețiȘtergereEvaluarea cadrelor didactice este pe baza de cat mai multe hartii , obtinute de multe ori anormal, in defavoarea asistentelor la ore , de exemplu.
Sunt extrem de curioasa cum tin lectii marii inspectori, care-si pastreaza cu pretul vietii scaunele si care sunt ZERO la catedra. Am si exemple, daca vreti.
Lucrurile nu se vor schimba prea curand, din pacate.
Am ramas perplexa cand, acum doi ani, o doamna din regiunea Olteniei mi-a spus ca un post de titular costa O SUTA DE MILIOANE! Si continua tabelul preturilor descrescator, in functie de importanta postului.
Va dati seama ce se intampla? Ca mie nici acum nu-mi vine sa cred desi sunt convinsa ca asa se intampla. Un paradox, nu?
Din pacate, nimeni nu face NIMIC, am ajuns la limite negative PUNCT.
Eu sunt de 22 de ani in invatamant si m-am saturat de cate nedreptati vad zilnic.
Si, daca comentezi.... atata iti trebuie!!!!!!!