15 sept. 2008

An scolar nou, probleme vechi

Peste 3.300.000 de elevi şi 600.000 de preşcolari au început, astazi, şcoala, în aceleaşi condiţii ca anii trecuţi: multe unităţi de învăţământ fără autorizaţie sanitară, criză de locuri în grădiniţe, părinţi la bidinea, pentru estetica şcolii, şi profesori nemulţumiţi de programă, scrie agentia de presa NewsIn.
E 15 septembrie. Pe străduţele de cartier din Bucureşti, forfota a început încă de la ora 7 dimineaţa. Sute de copii îşi fac drum prin ploaie către şcoală. Au mânuţele ocupate încă înainte de a ajunge în bancă, la primele ore. Cu una se ţin de mămica sau de bunica, iar în cealaltă duc buchete de flori mai înalte decât ei. "Ai grijă, mamaie, că am dat mult din pensie pe trandafirii ăştia", îşi avertizează o bunică nepoţelul. Iar nepoţelul e atent; e doar antrenamentul pentru numeroasele ocazii în care va fi să ducă, lângă flori, mărţişoare, parfumuri şi alte atenţii înscrise dintotdeauna în "tradiţie".
Pe poarta unei şcoli din sectorul 2, piticii şi părinţii se înghesuie ca la circ. Înăuntru, însă, nu e rost de nicio distracţie. Vremea rea scurtează festivitatea la doar câteva minute, timp suficient însă pentru un oftat. "Am început noul an cu speranţa în suflet, altfel nici nu văd cum ai rezista în învăţământ", spune un profesor, în vreme ce, de la staţia de amplificare a şcolii, preotul parohiei dă glas altor speranţe, puse mai degrabă în Cel de Sus decât în politicieni, edili şi alţi vorbitori mult mai obişnuiţi cu microfoanele.
Ceva-ceva, totuşi, s-a schimbat. Dai cu tunul şi nu mai găseşti, în incinta şcolii, un chioşc de unde să cumperi chipsuri, suc acidulat sau alte alimente de pe lista recent interzisă celor mici.
Se intră în clase. Pereţii sunt zugrăviţi, însă nu-i nicio noutate în faptul că asta s-a făcut prin grija comitetului de părinţi. "În lipsa altor fonduri, părinţi au pus mână de la mână să strângă ei înşişi bani pentru mici reparaţii în clădirea unde vor învăţa copiii lor. Au pus mâna şi pe bidinea", sună o explicaţie care, prin alte părţi, ar fi o noutate neplăcută. În România, însă, e doar tradiţie.
Copiii se aşează, cuminţi, în bănci. Sunt timizi, tăcuţi, căutând parcă o jucărie. Mai multă gălăgie fac părinţii. "Cu cine-o să stea al meu în bancă?". "A, şi dacă nu vede la tablă de-acolo, că nu vreau să-şi strice ochii...". "Aţi auzit, doamnă, că nu mai au voie ăştia să-i încarce cu multe cărţi şi caiete? Cică ghiozdanul nu tre' să aibă mai mult de-a zecea parte din greutatea copilului. Şi-al meu e slăbuţ, doar îl ştiţi...Da' de mâncat, mănăncă".
Unii profesori privesc înainte şi încearcă să afle, ca într-un joc din revistele de navetă, dacă pot depista măcar cinci mici diferenţe între anul şcolar trecut şi cel care tocmai începe. E greul exerciţiul. Şi, oricum, chiar dacă-l dezleagă, nu e sigur că-i măreşte leafa. ""Elevii claselor V-VIII au o programă nouă anul acesta. Nu este, de fapt, o programă nouă, este cea veche din care s-au scos câteva capitole. Este în continuare foarte mult de învăţat şi este inutil să se ceară atât de mult. Copiii ajung la un moment dat să se piardă în informaţii, apar lacune şi, din acel moment, învăţatul devine tot mai dificil. Şcoala ar trebui să pună bazele învăţăturii, fără baze nu se poate construi nimic", explică, oftând şi el, un alt profesor.
Încă din prima zi, apar şi solicitările de mutare în altă clasă. E cazul unei mămici de etnie romă, venită să ceară ca al său copil să nu fie în aceeaşi clasă cu unul al cărei tată...îl omorâse pe al primului. Nu. Nu e nicio telenovelă. E doar 15 septembrie, Bucureşti, România, 2008. Am fi putut spune, pe scurt, că nu e nimic nou sub soare, dar până şi vremea a ţinut să arate că nu-i loc de prea multă sărbătoare. Sursa: ROL.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu