9 dec. 2007

S-au trezit cei de la Casa de Cultură! > Interese şi dezinteres la sindicat

În ultimele zile, abordarea subiectului Casa de Cultură a Sindicatelor doar dintr-un punct de vedere a deschis seria întrebărilor şi din alte unghiuri. Unul se referă la managementul celor care administrează acest imobil. De ani de zile nu s-a mai făcut nimic acolo. De fapt nici nu se ştie prea bine cine e proprietar. Casa de Cultură a fost clădită de oamenii muncii. În alte vremuri. Nu de sindicat. Acum nu comentăm cîţi dintre membrii de sindicat de atunci mai sînt şi acum. Dar de lideri e plin. Lideri care se regăsesc şi în Consiliul de administraţie a Casei de Cultură. O întrebare pentru aceştia: Luaţi indemnizaţii fiind membri acolo? Dacă da, pentru unii e periculos. Deoarece le crează o stare de incompatibilitate. Pînă acum nu s-a zis nimic de contractele de închirirere existente la Casa de Cultură. Acum brusc apare subiectul. Dacă luăm să vedem cine are chirie acolo, cît se plăteşte, ce suprafeţe ocupă şi de ce, o să descoperim lucruri interesante. S-a cam codit administratorul Dumitru Corzan cînd l-am întrebat. Şi s-a supărat cînd am făcut referire la anumite stări euforice ale unora. S-a sunat cu respectivii care l-au sunat repede pe reporter, încercînd să îl intimideze. Nu trebuie precizat despre ce este vorba, deoarece lumea ştie. Revenind la discuţii, trebuie să vă spunem că am dedus că nimeni nu s-a interesat de acest imobil. Nici administratorii lui şi nici chiriaşii. Dar tu, ca proprietar, să nu faci nimic în interesul tău pentru o clădire în buricul tîrgului înseamnă total dezinteres. Ei s-au învîrtit în jurul intereselor. Ce să mai zici cînd te duci la un spectacol şi îngheţi de frig. Şi că nu există toalete, trebuind să mergi la discotecă pentru necesităţi. Primii care trebuiau să încălzească sala erau proprietarii. Am înţeles că ceva consorţiu de sindicate. Dar cu liderii de sindicat nu mi-e ruşine. Mulţi şi-au văzut interesul. Vezi la nivel central cîţi au devenit parlamentari sau miniştrii. Exemplele sînt elocvente. De cîte ori s-a întrunit Consiliul de administraţie la Casa de Cultură? Cînd s-au dat drepturile anuale? Acum, cu problema chiriei, cei din Consiliul Judeţean au cîteva alternative pentru Ansamblul Transilvania. Să facă o comisie internă şi să vadă cît ar fi datoria în contul Casei de Cultură. Să plătească şi să mute ansamblul într-o locaţie proprie. S-ar reduce costurile. Pamfil Bercean, vicepreşedinte al CJ Maramureş, a explicat ce şi cum. La fel şi Vasile Berci, consilier judeţean. Lipsa de comunicare dintre cei de la Casa de Cultură şi instituţia judeţeană a făcut ca din 2002 pînă în 2007 să nu se înţeleagă cine la cine e dator. Bine că s-au lămurit acum. Oricum, problema prostului management şi lipsa clară a proprietarului fac din Casa de Cultură o pată pe obrazul oraşului. Reparaţiile făcute de primărie în faţa imobilului mai salvează aparenţele, dar într-o instituţie ridicată pentru a deservi cultura şi spectacolul să stai îmbrăcat, să nu ai loc de lăsat haine etc. e ceva. Asta nu le-au evidenţiat administratorii. Doar că dacă vin banii publici de la Cj se vor pune într-un an aeroterme în sala de spectacole şi se vor reface instalaţiile. Dar pînă acum ce aţi păzit? O să cercetăm să vedem ce hram poartă cele şase firme ce au contracte acolo şi ce suprafeţe ocupă. Şi mai ales cît plătesc. O să fie interesant să vedem cine e în spatele lor. Afacerile făcute pe spatele unor instituţii la care nu prea se ştiau proprietarii sau pe care nu îi interesa soarta imobilelor sînt cunoscute. În rest rămîne gustul amar. Mai bine, ne-am duce cu toţii cu săniuţa…
Radu ŢOLAŞ
Sursa:http://www.graiul.ro/?p=4613

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu