17 sept. 2007

Trist dar adevarat

Am preluat de pe forumul edu.ro
Predau la o scoala destul de mare la sat (dar totusi langa un drum national) situata la aprox. 40 km de municipiul resedinta de judet.
Dupa ce ca primarul ne-a mustruluit in fata copiilor si a parintilor pt. ca nu sunt gata lucrarile la scoala (de parca noi, profesorii, am fi fost de vina), nici macar dirigintii nu au primit o floare de la vreun copil sau parinte.
Sa nu ma intelegeti gresit. E vorba de gest si, mai ales de ce reprezentam noi, profesorii, in ochii copiilor si ai parintilor.
Si ca sa fie ziua completa pana si soferul de autobuz ne-a mustruluit ca nu ne mai ia de pe drum, ci sa fim in statie si sa asteptam autobuzul (nu stiu cum vom face pt. ca orele se termina exact cand pleaca autobuzul).
Si alte, alte probleme, probleme si iar probleme.
Suntem bataia de joc a tuturor, incepand cu primarul, directorul de scoala, parinti, copii, omul de servici pana la soferul de autobuz.
Halal invatamant!

multumesc colegilor care reflecta realitatea trist aa scolilor din Romania

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu